Linsajul unui cârcotas

De Cezar A. Mihalache 27 Octombrie 2011, 18:03 Natiunea
Da! S.H. este vinovat si trebuie sa plateasca. Dar ceea ce se întâmpla acum, acest linsaj mediatic al, aparent, frustarii si ranchiunii mediocrilor, al placerii neghioabe de a-l spulbera pe cel vinovat prin acuze înaintea judecarii de catre lege, este dovada uneia dintre tarele de care înca suferim. Placerea de a vedea suferinta desirata în rânduri de antepronuntari de factura tabloida.

Evident, ne aflam în fata unui formidabil linsaj mediatic. Pentru ca, o presa care si-a pierdut, din nevoia de a supravietui financiar, propriul crez si propria-i etica (cedând functia sa formativa si informativ-echidistanta în favoarea manipularii ordinare) acest linsaj îsi produce mult mai repede efectul asupra spectatorului. Un efect care se vede direct pe scara „raiting”-ului si a banilor încasati din stoarcerea dramelor.

Si poate ca, daca doar „raiting”-ul ar fi fost scopul final al exacerbarii tragediei, unele exagerii ar fi fost de înteles. Dar nu, faptele au capatat si o alta dimensiune, acest linsaj nefiind determinat nici macar o secunda de vreo compasiune a „jurnalistilor” implicati în aceasta stoarcere de „arginti” din cadavre fata de rudele celor morti. Ci din interesul, meschin si macabru, de a-si afisa disponibilitatea si felul eficient de întocmire a eventualelor dosare de linsaj mediatic la comanda.

Desigur, s-au platit si polite… În mod cert, tot comandate pe nefericitii „arginti”. Polite venite dinspre aceia care s-au simtit lezati în imaginea lor publica de parodie de parodiile lui S.H. Iar daca ar fi fost vorba doar de asemenea personaje, care sunt oricum mult prea lipsite de constiinta pentru a se rusina de felul în care s-au folosit de tragedia unor semeni doar pentru a-si vârsa veninul si „brandul” muschiulos al urii, poate ca propria noastra tragedie nu ar fi iesit la suprafata atât de hidos. Dar, în clipa în care întreg evenimentul a fost deturnat de anumite televiziuni si ziare doar pentru a-si dovedi „posibilitatile”,lucrurile au capatat o fata cu adevarat hidoasa.

De fapt, S.H. a constituit doar pretextul. S-a potrivit scopului prin oribilul accident pe care l-a produs. Dar, în realitate, oricare alta persoana publica ar fi fost nimerita. Caci, prin „dosarul” S.H.. iar initialele ar trebui folosite cel putin pâna la pronuntarea Justitiei, am avut în fata ochilor cazul clasic al linsajului mediatic, felul în care un dosar poate fi încununat cu aparenta de adevar suprem doar dn tirul acuzator si constant al presei.

Principalele televiziuni care au prezentat obsedant sinistra situatie în care a ajuns S.H. nu au facut-o însa din dorinta de a face o minima dreptate victimelor. Pentru ca nu mortii erau subiectul (probabil, jurnalistii care au sucit si rasucit subiectul nu au retinut nici macare numele victimelor). Subiectul era S.H., iar prin acesta cota de audienta ca scop final. Asta din perspectiva manipularii simplului telespectator.

Pentru ca, mai este un personaj dinspre zona „auditorului” care a fost vizat. Cel „special”, care ar putea comanda dosare de linsaj. Si caruia televiziunile si ziarele i-au facut prin cazul S.H. dovada disponibilitatii si a posibilitatii de a actiona la comanda. Inclusiv pentru roadele viitoarei campanii electorale.

Acest spectator „special” a asistat practic la un exercitiu al linsajului mediatic ce poate fi derulat la comanda. A asistat la dovada perfectionarii mecanismului, actorii politici, primii vizati, având de unde sa aleaga cea mai buna „oferta”. Caci, analizând prestatiile televiziunilor si a presei scrise, se pot ierarhiza cele mai „eficiente” actiuni de linsaj. Si nici una dintre televiziuni nu a pierdut ca urmare a atacului de presa poate ceva mai moderat! Pentru ca, nu conteaza doar abilitatea linsajului la comanda, ci si „apararea”, putându-se face si din atacurile la comanda, dar si din apararea, tot la comanda, prin alte trusturi media ori medii (adesea, a tocmi „aparatori” fiind chiar mai profitabil!).

De aceea, „cazul S.H.” ar trebui sa se constituie într-un semnal de alarma la adresa posibilitatilor de „executie” de care dispune media. Caci, într-o piata a presei saracita, care abia supravietuieste financiar, fiind dispusa sa accepte orice pentru a face rost de bani, aceste „prestatii” se vor înmuti. Inclusiv sub forma unor linsaje fata de care pâna si lapidarea în piata publica a „vinovatilor”, desemnati a priori de media, ar fi insignifianta…

 

Autor Cezar A. Mihalache 27 Octombrie 2011, 18:03 Natiunea
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate