Dialoguri lirice la Dunare. Sub semnul celor 100 de ani de la Marea Unire.

Sâmbătă 10 noiembrie am participat la cea de a IV-a editie ( si ultima ), editia Tulceana. Acest mini-festival de literatura a fost initiat anul trecut ( 2017 ), de poeta braileana Violeta Craiu si, pana acum, s-a desfasurat cu succes si in conditii exceptionale la : Braila ( C.A.R.P. Ana Aslan ), Tecuci ( Centrul Cultural ), Galati ( intr-o locatie privata ) si Tulcea ( Biblioteca Judeteana Panait Cerna ). Odata ce s-a luminat de ziua de sambata am pornit la drum, un drum de toamna ruginie, incetosata si friguroasa. Impreuna cu vice-presedintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Ana Aslan, secretara C.A.R.P. Mimi Gorgovan, poeta Violeta Craiu, poetul Vasile Mandric si epigramistul Ionel Jecu. Am trecut Dunarea aburinda, inecata intr-o ceata deasa, si ne-am continuat drumul serpuit printre dealuri si vai, printre Muntii pitici ai Pamantului Bun, ajungand pe taram Dobrogean. Singurul popas facut a fost la Casa Memoriala Panait Cerna din Comuna Cerna, judetul Tulcea. La casuta veche si bine restaurata, excelent conservata si intretinuta, am fost intampinati cu paine si sare de catre frumosii si talentatii copii ai Grupului Folcloric Altona din comuna Cerna. Bucuria acestora a fost nemaipomenita, mai ales in momentul in care am fost vazut, deoarece acestia imi sunt cunostinte vechi de pe la festivalurile folclorice din judetul Braila ori de prin altele. Impreuna cu doamna instructor, m-au intrebat daca sunt cu doamna Gabriela Popa- cea care ii promoveaza prin toate festivalurile organizate de revista Infozone. Dupa o scurta sesiune de fotografii am purces- impreuna cu gazda si ceilalti oaspeti sositi de la Galati, Constanta si Tecuci, la vizitarea Muzeului meorial dedicat poetului Panait Cerna. In interiorul curtii am fost intampinati de insusi poetul- imortalizat pentru vesnicie in piatra. In camarutele casutei taranesti: vitrine incarcate de istorie si istorie literara a comunei Cerna ; fotografii cu portretul poetului, dar si impreuna cu familia si prietenii sai ; pe pereti tablouri vechi reprezentand in alb-negru diverse portrete ale rudelor lui Panait impreuna cu confratii acestuia ; in alte camarute isi asteptau vizitatorii- ccel putin curiosi, costume populare autentice si foarte vechi, un razboi de tesut cu vartelnita, costume populare locale, stergare si coverturi autentice. Curtea mica si bine ingrijita de catre custodele muzeuluii traia din plin un nou inceput de toamna extrem de nuantata. Am trait cu totii, pe viu, interesanta poveste a vietii poetului Panait din Cerna. Dupa terminarea intregului circuit, toti cei prezenti am asistat la un minunat mini-recital de muzica si dansuri megleno-romane in intepretarea copiilor de la Altona imbracati in celebrele costume populare megleno-romane. Tot acest spectacol de istorie ( si istorie literara ) a locului- dansuri si muzica, imagini alb-negru si tesaturi multicolore – intr-un contrast echilibrat cu feeria colorata a toamnei de noiembrie. Totul a tinut o jumatate de ceas, dar parca a durat o vesnicie ! Ne-am luat la revedere de la gazde si de la copiii de la Altona si ne-am continuat drumul- la fel de serpuit, catre destinatie- printre muntii tociti de vreme si vremuri. Am ajuns la Casa de Cultura Panait Cerna din Tulcea unde am fost primiti cum nu se putea mai bine de catre oficialii institutiei. Evenimentul literar-artistic a inceput inainte de pranz si s-a incheiat cu succes aproape de inserare. Poezia si muzica au fost slujite cu credinta si onoare si de aceasta data ! Ultima editie a acestui mini-Festival de literatura Dialoguri lirice la Dunare- initiat si coordonat de poeta Violeta Craiu si sustinut de vice-presedintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Ana Aslan Aurel Harjoghe, s-a incheiat cu decernarea Diplomelor de Excelenta merituosilor participanti. Toate cele patru editii s-au desfasurat sub inaltul patronaj al spiritual al Centenarului Marii Uniri de la 1918.

Intregul drum de intoarcere s-a scusrs pe un alt traseu- printre munti, dealuri si vai, pe interminabile serpuiri. Am rememorat cu bucurie toate cele patru editii ale demersului cultural de inalta tinuta. Prin intunericul rece am trecut Dunarea ( cu care dialogasem liric ) si ne-am repatriat in minunata Braila istorica. O experienta demna de povestit nepotilor, una adevarata, o poveste prea repede trecatoare!