Virgil Andronescu : Nu uitati sa cititi literatura de buna calitate pentru a sti cum sa treceti prin vremile tulburi de care nu mai scapam

Reporter, Mihai VINTILA : Cum vi se pare viata literara din Braila ?
Virgil ANDRONESCU : Nu prea pot spune ceva concret din considerente de etica si bun simt, nu-i frumos sa ma cred critic literar si nici nu vreau sa fiu asta. Eu, nici despre literatura pe care o scriu nu doresc a spune ceva concret, las criticii de specialitate sa vorbeasca si cititorii. Nu e cinstit si corect sa spun eu ce nu e bun si ce e bun. Literatura ca si arta sunt subiective, depinde de capacitatea intelectuala , de o minima cultura a receptorului si de sensibilitatea sufleteasca a fiecaruia. Nu sunt singur in acest angrenaj, in timp ce scriu, mai ales poezia, dar si proza, pe care o scriu, sunt insotit de spiritul critic al cititorului imi impun, imi inventez, caut si gasesc mai multi cititori virtuali ori reali pentru a reusi ceva... Dupa cum stiti, poezia ti se reveleaza, poezia vine ca har de la Dumnezeu si nu te poti juca cu asta.! Acum ti se aseaza muza pe umar, acum dispare de unde a venit si daca nu esti gata sa retii, fie si pe un servetel, macar o idee, un vers, o strofa ori o poezie intreaga, totul dispare ca un vis si nu se mai intoarce, incepi sa regreti sansa de fi scris ceva genial. Asa ca… Nu-mi pot permite sa disec poezia scrisa de poetii braileni si de aiurea. E foarte bine si ma bucura ca se scrie multa poezie, calitatea nu o discut eu, caci din aceasta cantitate mare de cuvinte asezate in versuri se pot alege pretioasele diamante. De cand sunt in Braila, am asistat, lucrand in presa locala, la multe lansari de carte si asta m-a impresionat foarte mult comparativ cu locurile de unde vin. E foarte bine ca sufletele oamenilor inca mai vibreaza la frumosul ce a mai ramas in jurul lor, e foarte bine ca unii scriu iar altii citesc. E locul unde am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine, neasteptat de bine, dincolo de ceea ce se mai vorbeste prin buricul targului, si dincolo de gastile ori grupurile care nu stiu ce au de impartit pana la urma. Orgoliile, bata-le vina! Toate aceste aspecte nu ma intereseaza, nu ma fac sa dau inapoi si ma impulsioneaza, fara orgoliu prostesc si fara incrancenata patima, ma imping catre inainte pe cont propriu si foarte generos cu ceilalti. Cam asta e ceea ce am auzit si vazut eu aici. In rest, numai de bine tuturor nou-venitilor in lumea minunata a culturii, in special a literaturii facute cu decenta si bun gust.  
Rep :Stiu ca lucrati la un nou volum de versuri. Puteti sa ne dati cateva informatii sumplimentare?
V.A.: Da, de unde ati aflat ? Va spuneam eu ca pe aici, chiar daca e un oras mare, informatiile circula cu viteza luminii. Sunt la al patrulea volum de poezie, am debutat modest si fara voia mea cu ceva poezii acum 18 ani, am luat si niste premii, dar niciodata nu m-am grabit in a scoate carti pe banda rulanta asa cum fac unii confrati. Asta e treba lor. Volumul « Dupa Dumnezeu, potopul ! » se gaseste de doua zile intr-o foarte buna editura din Iasi si este, dupa cum scrie poetul Constantin Gherghinoiu in prefata ,, un document de viaţă autentică’’ iar despre mine spune ca ,,poetul nostru este o apariţie pe cât de surprinzătoare în peisajul poeziei brăilene şi naţionale, pe atât de reconfortantă.’’ Eu ii multumesc pentru cuvintele atat de maguliroare si de sincere fata de aceasta carte si despre autorul ei. Citind aceasta carte, domnul Gherghinoiu, domnul profesor Dumitru Anghel si domnul Ion Balan, toti trei au simtit pana la convingere ca, la fel ca si in celelalte trei carti publicate, nu e vorba de fantasme sau de vorbe fara acoperire, ci ca in aceste carti e cuprinsa viata personala traita in diferite ipostaze si momente ale ei. Nu m-am apucat de scris pentru ca am vrut sa epatez, nu pentru ca nu aveam ce face, nu pentru ca ,,romanul s-a nascut poet’’ ci pentru ca destinul vietii m-a condus absolut tot timpul pe caile cele mai sinuoase cu putinta. E greu sa supravietuiesti unui astfel de drum dar nu imposibil. Eu am o vorba : incerc sa supravietuiesc vietii!, atunci cand cineva ma intreaba ce mai fac, ce mai e cu viata mea. Nu e un raspuns ,,filosofic’’, spun doar ceva cat se poate de serios si de sincer, pentru ca asta am facut si fac in definitiv. Imi traiesc propriul destin asa cum fiecare om isi trieste destinul dat. Patinez pe albul hartiei, fac piruete, cad, ma ridic si…iar patinez. Uneori, cand sunt suparat pe viata pentru ca tocmai cand imi e viata mai draga ‘‘muza’’, ma lasa balta, o sa va mire si o sa va para un paradox, tocmai atunci poezia incepe sa renasca, din durere si scrasnit de dinti, ca o lava fierbinte, metamorfozandu-se intr-un fluture ce prinde aripi si incepe sa-si caute lumina. Nici macar o clipa in viata nu am uitat ca sunt ca si secunda, am dat mana cu moartea de cateva ori, si asta m-a tinut in viata. Din instinct probabil, nu stiu…! Credinta in Dumnezeu este una dintre carjele in care merg pe cararea aspra a vietii, cealalta fiind credinta in frumusetea interioara a femeii, a femeii iubite! Mai tot timpul, cea de a doua s-a volatilizat instantaneu si neargumentat, lasandu-ma monoped. Nu va indrug vorbe ci asta e crezul ce mi-a fost dat in viata si credeti-ma ca sunt pus, ca si acum, in situatia de a renunta la scris. Pobabil ca se va intampla dupa aparitia acestei carti. Cea de proza… habar nu am… Voi vedea care imi va fi sensul vietii! De ce nu am facut-o pana acum ? Pentru ca poezia vine din mine, se naste din trairi dureroase, din drame personale iar tipatul ei ma strapunge rece si inversunat, ca un cutit, venind sfredelitor din strafundurile sufletului. Aceasta noua carte include poezii scrise in ultimii doi ani si jumatate, ani cu clipe de fericire si cu eternitati de durere, si este o adaugire, o imubnatatire a volumului «Chipul tau bland, cobarat din icoane, ma tine strans sub pleoapa », publicat la inceputul anului 2010. Cam acestea sunt in esenta cateva dintre raspunsurile pe care pot sa vi le dau la intrebarea dumneavoastra. Ce ar mai trebui de spus las in seama criticilor si a cititorilor de poezie.       
Rep : Aveti o poezie unde sentimentele tasnesc puternic din fiecare vers. E poezia un raspuns la trairile interioare ?
V.A. : Va mai pot adauga ca unul dintre importantele mele principii de viata este acela de a fi sincer in primul rand cu mine insumi pentru a putea fi sincer cu ceilalti si credibil publicului. In mare masura, acest fel de a fi mi-a adus numai dezavantaje, numai neplaceri, numai deceptii, mi-a creat drame interioare si m-a facut sa pierd in fata sufletului pe care l-am iubit, l-am adorat, l-am divinizat. Asta e, poate ca asa trebuie sa fie desi nu cred in fatalitate, scrisul mi-a adus mari necazuri, dezamagiri si din cauza lui am ratat, probabil pentru totdeauna, sansa de a avea o familie, un copil. Am crezut ca pot avea o cariera demna de tot respectul si cu care sa se mandreasca sufletul de langa mine. Poeziile mele sunt si un raspuns la ceea ce se intampla in jurul meu, ca doar nu stau inchis intr-un borcan! 
Rep : Se mai citeste poezia ?
V.A. : Naiv cum sunt, uneori pana la prostie, cred in sufletele oamenilor, incerc sa sper ca da! Desi astazi, in lumea robotizata in care traim, unde si oamenii au devenit doar simpli executanti fara a mai gandi si simti ei insisi pentru ei, sincer si realist fiind va spun ca nu se mai citeste nici destula poezie, nici destula proza, nici…, nici… E un adevar dureros, dar uitati-va cat costa o carte astazi si nu are pretul exorbitant pe care il are pentru ca asa vrea scriitorul, pentru inavutirea sa financiara, dar costurile publicarii unei carti sunt absurd de mari. Chiar m-am lovit in aceste zile de asa ceva. Dupa lungi cautari am gasit doi sponsori. Asta e Romania in care traim!Traim intr-o lume a televizorului si internetului, se zice ca ne simplifica viata, eu cred ca ne complexeza si optureaza mintile si sufletul, implicit si chiar explicit ne coplica si mai mult existenta. Dar e numai o parere personala, pur subiectiva. Si eu folosesc computerul, e un rau necesar. Daca cineva doreste, sa puna ghilimele cuvantului rau. Nu mai vorbesc aici despre munca, despre arderea interioara, de consumul enorm de energie sufleteasca si intelectuala facut de autor. Nu, astea raman doar de el simtite, traite si stiute! El, scriitorul trebuie sa daruiasca mai departe tuturor oamenilor din bucuria harului cu care l-a inzestrat Demiurgul. Altfel, am auzit ca multi scriu poezie, despre calitatea acesteia nu ma pot exprima, si o tin numai pentru numai ei. Pacat…! Atunci de ce mai scriu? Sau sunt constienti de nepoezia poeziei lor? Harul poeziei trebuie impartasit, daruit, cuvintele asezate in vers clasic sau in vers alb trebuie sa circule printre oameni pentru ca fiecare muritor sa se guste din dulceata sau pelinul unor experiente de viata traite de semenii lor. Asta e rostul literaturii, al artei teatrale, al artelor plastice si chiar al artei cinematografice. La o lansare de carte, de exemplu, cei prezenti culeg, sumar desigur, fapte si trairi de viata, trag concluzii si asculta idei si pilde, cumpara cartea cu autograful autorului si o savureza acasa in liniste pentru a o intelege, pentru a-l intelege pe autor si pentru a retrai cu sufletul si mintea sa ipostaze ale vietii pe care le-a intalnit ori nu in propria-i viata. Cam asta e, din punctul meu de vedere, rostul de a scrie si citi poezie, de a vedea o piesa de teatru, un film ori de a privi tablourile expuse pe simezele unei galerii de muzeu.
Rep : Stiu ca sunteti pe cale de a deveni membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Credeti ca astfel de asociatii pot aduce un suport pentru promovarea literaturii?
V.A. : Nu stiu daca sunt pe cale sau nu dar eu sper la aceasta mare onoare! Mai e drum lung pana acolo. Am puterea si curajul de a spera si de a tanji spre acolo deoarece am gasit in Braila oamenii de buna-credinta si cu spirit luminat din domeniul literaturii si artelor care ma indeamna spre asa ceva. Oameni care ma imping de la spate cu ,,hai ca poti, spui ceva si mai ai ce spune, in poezie, merita opera ta sa intre in marea galeriie a scriitorilor membri ai Uniunii Scriitorilor din Romania!’’. Asa ca, voi incerca sa merg pe acest drum si sa multumesc din mers literatilor si oamenilor de arta care imi sunt aproape. Va pot spune, sa ma laud si eu putin, ca am avut destule expozitii de pictura, personale si de grup, am participat la festivaluri de unde m-am intors cu cateva premii. Dar asta…pentru alta data, cu prilejul vreunei expozitii in Braila. Sa revenim la cartea ce va aparea… Pe acest volum de poezii isi pun semnatura nume mari la nivel zonal si national. Sper sa fiu sanatos si sa traiesc pana la anul, ca sa ma vad cu acel onorant carnet de membru in mana! Sunt convins, stiti si dumneavoastra ca odata ce ai intrat in Uniunea Scriitorilor din Romania iti creste cota de incredere a specialistilor, a colegilor scriitori si a publicului in valoarea scrisului tau si poti publica mult mai usor urmatoarele carti daca acestea se mentin la aceeasi valoare literara. Daca asociatiile de acest fel nu ar aduce suportul practic, nu numai teoretic, promovarii literaturii si tinerelor valori, atunci nu si-ar mai avea rostul si ar trebui ori desfiintate, ceea ce nu e democratic, ori din bun simt sa se autodizolve si fiecare s-o apuce pe calea lui. Presupun ca putini scriitori ar mai supravietui pietei literare si multe dintre potentialele valori autentice nu ar fi descoperite iar valorile deja consacrate…nu stiu ce ar trebui sa faca. E greu de spus si nu cred decat in menirea USR ca un suport real si pragmatic, calitativ vorbind, pentru promovarea si mentinerea literaturii acolo unde ii e locul. Literatura, ca si artele, are darul de a educa, de a civiliza si duce spre progres, de a mentine vie o natiune, un popor, mai ales in vremuri tulburi ca acestea.
Rep : Acum cateva zile a fost prima ninsoare in Braila din aceasta iarna. E iarna o inspiratie pentru poeti?
V.A.: Sa zicem ca a nins desi a fost doar o fulguiala transparenta, un semn ca iarna e aproape. Nu stiu daca pentru poeti in genere sau numai pentru unii dintre acestia… La mine-n viata e iarna mereu e frig, ger, ceata, polei pe care alunec si mai mereu si cad si imi pierd cate o carja. Ninge cu neimpliniri sufleteti in primul rand si parul mi-e cernit ! Iarna, privita din acest unghi metaforic, pentru mine s-a dovedit a fi benefica in a scrie poezie. Se poate ca iarna de afara sa ma fi impresionat si inspirat in cateva poezii, din volumul «Ultimele luni din viata umbrei mele », carte lansata la inceputul acestui an aici in Braila si tiparita la o alta mare editura din Iasi. Va spun si de ce am scris acele poezii, cu decor de alb pur: pentru ca muza ce mi le-a inspirat, pe care o iubeam naiv si tandru, asa iubesc eu muzele!, avea o fetita de patru anisori si pentru ca era in zilele lui Mos Nicolae si Mos Craciun. Muza se disipase deja iar eu tanjeam cu ardoare dupa ea si ingeras. Povesti personale si adevarate din viata reala, nu stiu daca intereseaza pe cineva dar eu v-am raspuns…
Rep : Un gand pentru cititorii InfoEST?
V.A. : Un gand pentru toti cititorii de presa dar si pentru cititorii de Infoest: sa citeasca cat mai multe publicatii pentru ca numai astfel se pot informa corect si isi pot forma o opinie sanatoasa pentru a nu se lasa prada manipularilor din toate partile si de tot felul! Cand mare parte dintre ziare si reviste spun un adevar inseamna ca acesta e conform realitatii? Nu ! Cand parte dintre gazete inventeaza atunci acestea mint? Nu stiu! Iar cand  fiecare ziar in parte spune ceea ce nu gasesti in nici unul dintre celelalte, pentru cititor se adanceste nebuloasa ce-i macina mintea? Probabil ca da. Dar cand toate ziarele arata la fel? Ce sa mai insemne si asta, ca ne-am intors in urma cu 22 de ani ? Fiecare dupa puterea de percepere si ordonare a realitatilor concrete comparativ cu realitatile aparute in mass-media. Deci, fiecare cetatean sa citeasca presa de toate culorile si facturile, sa o treaca filtrul ratiunii sale pentru a se edifica si sa gandeasca, sa actioneze conform cu puterea sa de intelegere. Probabil ca manipularea nu ar mai avea efectul scontat de catre formatorii de opinie, manipulatorii de opinie!, nelasarea pe mainile gri ale manipularii ar creste gradul de cernere a informatiilor de care avem nevoie zilnic. Cititorii InfoEST sa ne citeasca in continuare, Infoest fiind un jurnal on-line neutru si independent politic. Marele meu vis, marea speranta si dorinta este ca de la anul, sa ne dea Dumnezeu sanatate si putere de munca, sa iesim cu InfoEST si pe print. Nu uitati sa cititi literatura de buna calitate, nu uitati sa cititi tot ce inseamna presa locala si nationala pentru a va informa corect, pentru a sti cum sa treceti prin vremile tulburi de care nu mai scapam! Ignoranta si lasitatea ne-au adus aici. Eu, citesc toate tipurile de presa, mai mult pe on-line, si inca mai sper ca mass-media va deveni ceea ce a fost imediat dupa ’89 si ca isi va reaminti care este menirea ei reala si justa. Jurnalistii sunt si ei oameni, au parerile lor. Imi place sa lucrez in presa, mi-ar placea sa am ziarul meu pentru a face un alt tip de presa… Unul cinstit si corect fata de aceasta profesie si fata de cititori. La toti sa ne dea Domnul un an 2012 cu mai multe bune decat rele, cu sanatate si bucurii ! Dumneavoastra, domnule Vintila va multumesc pentru ca mi-ati oferit ocazia de a vorbi, pe cat ma pricep sa exprim ce gandesc, nu sunt un bun vorbitor. Cu aceasta ocazie ati reusit sa realizati un scurt preambul lansarii de carte ce va urma in scurt timp. Toate cele bune.