Lucian Sabados ne vorbeşte despre festivalul "Zile şi Nopţi la Brăila" şi despre viitorul teatrului brăilean.

Virgil Andronescu: Domnule Lucian Sabados, aţi spus şi în conferinţa de presă din deschiderea festivalului că, din punct de vedere organizatoric, a fost foarte greu să realizaţi această a IX-a editie de “Zile şi nopţi de teatru la Brăila”, în principal din cauza că teatrul “Maria Filotti” se află în restaurări dar şi din cauza schimbării perioadei de desfăşurare. Privind în urmă, cum cotaţi ediţia care tocmai s-a încheiat?

Lucian Sabados: Ţinânad cont de faptul că conditiile de desfăşurare au fost mai speciale în acest an, o situatie determinată de reparaţia şi consolidarea teatrului, eu consider că programarea celor cinsprezece spectacole în doar şapte zile, în două locaţii dintre care doar una singură este a noastra, Sala Studio, iar cealaltă este Casa de Cultura a Tineretului, consider că a fost o editie extrem de reuşită în primul rând din punctul de vedere al organizarii şi al locaţiilor. Atât se putea face, mai mult chiar că nu se putea spera, subliniez sustinerea Consiliului Judeţean Brăila si a Casei de Cultură a Tineretului care au făcut eforturi importante în asigurarea unor conditii decente şi chiar mai mult decât decente, mă refer la caldură pentru că altminteri este o sala eleganta, o sala bine pusă la punct.

Virgil Andronescu: Din punctul meu de vedere, ca simplu spectator, am observat că s-a pastrat întrutotul tema aleasă pentru aceasta editie. Nu am auzit ca cineva să va fi reproşat ceva dumneavoastră şi nici colegilor din teatru. Dincolo de ceea ce mi-aţi spus până acum, ce factori au mai contribuit la excepţionala reuşită a editiei din acest an?

Lucian Sabados: În ceea ce priveşte selecţia, sigur ar trebui chestionaţi şi spectatorii pentru că ei sunt beneficiari, eu sigur că sunt subiectiv pentru că eu am făcut selecţia. Consider că cel puţin prin prizma reacţiilor publicului a fost una chiar foarte inspirată pentru că am respectat în primul rând tema "Mari povesti. Mari regizori", am fost foarte riguros în subsumarea spectacolelor acestei teme, pe de altă parte am mai respectat principiul valorii spectacolelor şi al trupelor invitate. Aici vorbim despre trupe consacrate, despre regizori forte respectaţi, nu am făcut nici un fel de concesie şi al treilea principiu, principiul diversităţii care, pentru mine, este extrem de important. El asigură o maximă popularitate, maximă accesibilitate a programului festivalului câtre spectatori. În fiecare seară m-am gândit să alternez fie un spectacol de dramă cu un spectacol de comedie, fie un spectacol de factură tradiţională cu un spectacol de teatru experimenta. Aşa ca eu cred câ am satisfăcut categorii extrem de diferite de public.

Virgil Andronescu: Cred că nu gresesc dacă judec că un spectacol a fost bun şi foarte bun, că această editie de festival a fost una mai mult decât reuşită, care işi merită calificativul şi după nivelul încasărilor per spectacol cât şi per total editie.

Lucian Sabados: Au fost încasări mai bune ca în celelalte ediţii, nu spectaculoase pentru că trebuie să ţineti cont că noi lucrăm pe bani publici şi un principal obiectiv al meu ca şi al celorlalţi colegi organizatori din cultura brăileana şi e normal, ne gândim că practic spectatorii prin taxele şi impozitele pe care le plătesc administraţiei locale, ei contribuie la bugetul nostru. Sigur că am gândit nişte tarife destul de aproape de o protecţie socială. Au fost doar doua excepţii cu două colective extrem de titrate din Bucureşti, dar nu pentru că sunt titrate ci pentru că sălile erau foarte mici. E vorba de Sala Studio care are 100 de locuri şi, de fapt, la vanzare nu au fost decât vreo 70-72 de locuri, restul fiind obligatoriu prin contract, asigurate sponsorilor, partenerilor media şi oficialităţilor. Aşa că, eu cred că şi din punct de vedere al încasărilor, stiu pentru că am situaţia, au fost încasari foarte bune, puteau fi mai bune dar în momentul acela încălcam un alt principiu pe care vi l-am spus, protecţia socială.

Virgil Andronescu: Pentru că ati amintit de mass-media, credeţi că aceasta a cântărit îndeajuns de mult în balanţa succesului de exceptie pe care l-am constatat cu toţii?

Lucian Sabados: Deja se vede, faţă de anul trecut, eu am doar experienţa ediţiei trecute şi nu am foarte mulţi termeni de comparaţie, dar este un număr sensibil mai mare de cronici, reportaje, însemnări atat în mass-media consacrată dar şi pe bloguri. Din ce în ce mai mult mă interesează feed-back-ul din partea blogurilor profesioniste pentru că sunt cateva bloguri profesioniste de cultură în Brăila care fac foarte mult pentru mediatizarea dar şi pentru comentarea şi promovarea unor acte de cultură importante. Sunt benefice aceste bloguri, eu le înclud tot timpul, după cum vedeţi, dacă citiţi lista de parteneri media cel putin jumatate dintre partenerii media sunt blogări, ceea ce înseamnă recunoaşterea calităţii muncii lor şi a valorii muncii lor pentru colectivitate. Sunt blogări urmăriţi cu mare interes de către publicul brăilean şi atunci ei reprezintă la un moment dat un barometru raţional şi obiectiv al gustului public. Cred că este în regulă şi din punct de vedere al reflectării în presa, sigur că se poate mai mult dar oricum au apărut mai multe voci şi dau exemplu - mă surprinde plăcut, sub sloganul “impresii de spectatori” mă impresionează comentariile riguroase ale unor prietene - aşa le consider, doamna profesoară Marioara Novac, profesoară de romana, comentarii extrem de aplicate şi de bună calitate si ale economistei, iată, Cristina Iordache dar care şi ea cochetează dupa cum se vede cu teatrul încat a realizat spectacolul ,,La dantele noire”.

Virgil Andronescu: S-a scurs fix un an de cand mi-aţi acordat primul interviu, atunci îmi vorbeaţi despre proiectul de management pe baza căruia aţi câştigat postul de manager al teatrului "Maria Filotti". Acum, tot după o editie a festivalului "Zile si nopti de teatru la Braila" vă rog să-mi spuneţi dacă şi de această dată vă menţineti, calitativ vorbind, în graficul stabilit în proiectul care va adus în pozitia de manager al teatrului.

Lucian Sabados: Aşa cum am invederat în proiectul meu de management cu care am câştigat postul de director, îmi sustin şi în spirit şi în literă propunerile mele, am spus că primele două ediţii, de când vin eu, vor fi naţionale pentru că la un moment dat trebuia reconfigurat şi trebuia ca festivalul acesta care a avut vreo patru-cinci editii de început extrem de interesante şi foarte personale, avea o identitate deosebită festivalul de la Brăila, pe parcurs se diluase puţin în detrimentul numărului de spectacole invitate. Eu nu cred că e important numărul de spectacole ci calitatea şi mai ales modul în care se înlănţuie într-o alegere, o temă sau alta şi respectarea temei. Îşi pierduse profilul, deci primele două au fost naţionale cu o mică extensie pe Chişinău în acest an, dar o fericită extensie, cred eu, şi vă felicit pentru comentariul pe care l-aţi avut pentru spectacolul venit de la Chişinău, a fost un comentariu extrem de avizat. Sigur, ediţia de anul viitor va avea loc mai ales în condiţiile în care avem multe, multe asigurări că se va desfăşura în marea sală de spectacole a teatrului care va fi gata în acel moment. Va fi o ediţie internaţională. E posibil ca şi din respect şi din rigoare faţă de ce s-a întâmplat ani de-a rândul la începutul acestui festival, când era pastorit de catre distinsul critic de teatru Doina Papp şi de directoarea de atunci, doamna Veronica Dobrin, au făcut un lucru important prin faptul că au invitat teatre cu o anumita rigoare din spatiul balcanic sau din ţările care au comunitaţi influente din acest oras cosmopolit care este Brăila. Şi atunci e posibil ca ediţia de anul viitor să aibă o extensie balcanică dar nu pot să confirm în acest moment pentru că nu am trecut la realizarea acestei ediţii, sigur va fi internaţional.

Virgil Andronescu: Am înţeles dintr-o discuţie anterioară că anul viitor, după terminarea lucrărilor de restaurare a clădirii, veţi mai pune la dispoziţia actorilor şi a publicului încă doua săli de spectacole. Va deveni realitate această dorinţă a teatrului?

Lucian Sabados: Noi încercăm, facem eforturi mari ca, undeva, prin lunile aprilie-mai ale anului viitor să le avem gata în perimetrul Magenta. Brăilenii ştiu pentru că era spatiu închiriat de catre un magazin de confecţii, deci e spaţiul din dreapta intrării principale din Piaţa Traian. Este deja avansată lucrarea. Va fi un spaţiu foarte rafinat de întâlniri literare, de cafenea literară, de expoziţii, de lansări de carte şi doua spaţii mai mici. E adevărat, de teatru neconvenţional în ideea în care vrem să asigurăm la pachet patru sali, încă două scene de teatru pe care încercăm să le echipăm, după posibilităţile noastre, în timp. La începutul anului viitor ne având nişte sume spectaculoase dar este un început şi sunt sigur că vor fi interesante cele doua spatii. Eu deja le-am identificat şi vrem să le utilam, dar ce-I mai sigur este că mai mult în stagiunea viitoare 2015-2016, ele vor intra propriu-zis pe afişul repertorial al teatrului "Maria Filotti".

Virgil Andronescu: Domnul Primar Aurel Simionescu a fost destul de prezent ]n teatru şi la spectacole, începând cu conferinţa de presa şi încheind cu ultima seară de festival. Se pare că rolul domniei sale nu s-a încheiat întrutotul chiar şi după ce festivalul a început. Cum vedeţi această implicare?

Lucian Sabados: Administraţia a fost foarte aproape de noi şi pe parcursul pregătirilor, domnul primar personal, v-am mai spus şi n-am exagerat absolut deloc la conferinţa de presă din deschiderea festivalului, că datorez în primul rând dansului şi-i datorăm respect unei frumoase încăpăţânări a domniei sale de a nu trece acest an, chiar dacă condiţiile au fost mai grele pentru public, fac o paranteză: îmi cer scuze pentru lucrurile mai puţin confortabile pe care am putut să le asigurăm noi, ca şi confort pentru spectatori, mai ales la Sala Studio. am incheiat paranteza, deci, încăpăţânarea dînsului de a merge mai departe cu festivalul în acest an este una benefică. M-a convins, eviden şi pe mine imediat şi m-a mobilizat foarte tare pentru că, e adevărat, are dreptate domnul primar că dacă trece un an fără festival încet, încet spectatorul pierde contactul cu teatrul mare. Sigur, spectacolele noastre sunt spectacole de foarte bună calitate, dar e normal ca un teatru care se respectă să aibă şi un festival important în spate pentru că în acel moment tu ca director de festival de teatru poţi să oferi spectatorului tău şi un termen de comparaţie. Mai ales cum e situaţia noastră care suntem mândri, sigur că mai e mult de lucru ca să fie chiar în top teatrul nostru, dar deocamdată nu ne e deloc ruşine cu ceea ce se întamplă cu spectacolele noastre, mai ales ultimele reprezentaţii. Ultimele titluri sunt titluri care trec mult peste ştacheta unui teatru de provincie şi atunci când poţi să oferi spectatorului tău termenul de comparaţie aducând companii şi spectacole importante lucrurile intră într-o anumită normalitate. Deci, cred că şi din acest punct de vedere, iniţiativa domnului primar şi a mea, ulterior, desigur, a fost una benefică pentru că într-un moment de oarecare dificultate a infrastructurii teatrului noi am dat primul semnal spre normalitate. Lucrurile merg puternic mai departe cu ambiţie, cu dăruire, foarte multă dăruire, deschid o mica paranteză: mulţumesc din suflet colectivului teatrului, tuturor colegilor mei care au înţeles să fie alături de mine într-un demers foarte dificil şi organizatoric şi tehnic, fiecare a pus sufletul şi lucrul asta cred ca s-a vazut.

Virgil Andronescu: Va rog sa-mi detaliati, daca se poate acum, cum va arata în linii mari schema stagiunii viitoare şi, dacă nu e prea din timp, să spuneţi câteva cuvinte şi despre ediţia a X-a a Festivalului ce va avea loc anul următor.

Lucian Sabados: Da, e greu, eu am să va spun câteva lucruri care sunt deja prinse într-o schemă a mea pentru că, sigur, mi-am facut toate calculele, dar deocamdată abia s-a aprobat bugetul rectificativ şi, deci, nici vorbă deocamdata de bugetul anului viitor. Dar, sigur, trebuie s-o iei înainte ca director şi să vii cu pachetul de proiecte deja pregatite. În jur de 10 ianuarie va începe primul proiect al anului calendaristic viitor. E vorba de un proiect foarte important, o mare piesă a lui A.P. Cehov care se numeste “Platonov” şi care va fi pusă în scenă de catre o impetuoasă şi foarte importantă regizoare de varsta mijlocie, din zona de mijloc a regiei romanesti, mă refer ca vârstă, doamna Andreea Vulpe care e o regizoare extrem de importantă. Este profesor universitar la UNATC, o regizoare care se exprimă mult prin actori şi proiectul “Platonov” are o extensie foarte mare şi o distributie mare. E un spectacol care va fi pus şi mai interesant, cred eu, în spatiul Studio al teatrului “Maria Filotti”. Va urma, undeva, pe la începutul lunii martie, ştiţi că sunt destul de precis cu datele, le-am respectat totdeauna, până prin ultima decada a lunii aprilie, chiar la sfarsitul lui aprilie este foarte posibil să intru eu în lucru ca regizor de data asta şi sigur va fi o comedie. Deocamdată nu m-am fixat pentru că aştept puţin şi concretizarea bugetului, să vedem cât pot să mă întind. Ce vreau sa vă spun 100% este că va fi o comedie, o comedie în sensul cel mai tradiţional al termenului pentru că e nevoie şi de comedie. Publicul iubeşte foarte mult comedia şi puţină lume ştie de fapt cât de greu este să faci comedie bunaă, aşa să-I faci să râdă şi pe urmă, peste o ora, să uite spectacolul că e usor. Eu sunt prea mândru şi prea orgolios ca alături de actori atât de buni precum colegii mei brăileni să nu promovăm un proiect important. Şi pot să vă mai spun sigur că va fi la scena mare. O să vă întrebati cum? E…puţin eroism nu strică, mai ales puterea exemplului că dacă directorul va lucra pe scena teatrului unde numai scena va fi functională, în sală se va lucra pană la ora patru după amiaza, căci se lucrează efectiv în teatru şi după patru jumatate, împreună cu colegii mei, ne vom găsi timpul să lucrăm în scena mare pentru că ne trebuie spectacole de scenă mare. Nu aş putea să cer unui regizor colaborator tipul asta de eroism. Iar ultimul spectacol din prima jumătate a anului va fi sigur, am bătut palma chiar ieri cu un regizor extrem de interesant din noul val, nu mai e o promisiune, e o certitudine, el se numeşte Erwin Simsensohn. Erwin este deja deţinător al unui titlu de debut, premiul de debut UNITER, gala UNITER, care îl iubeşte foarte mult pe Mihail Sebastian. Bucuria mea pentru că eu aveam prevăzut pentru 2015, unul dintre programele mele de suflet din proiectul de management cu care am câştigat concursul pentru directorat, se numeşte “Buletin de Dunăre” şi Erwin a venit in întampinarea mea şi mă bucur pentru că un tânăr de 21 de ani il iubeşte atât de mult pe Mihail Sebastian. Toţi il iubim, dar vedeţi, tinerii sunt mai puţin sensibili la valorile consacrate, clasice, ori Erwin ştie exact de ce işi doreşte Mihail Sebastian. Textul va fi “Jocul de-a vacanţa” şi e o mare bucurie şi din nou, ca şi la Andreea Vulpe, surpriza este că vrea să se refere la spaţiul Studio. Mi se pare extrem de interesant pentru că în mod sigur va fi o regândire a textului “Jocul de-a vacanţa” care se va baza foarte mult, foarte-foarte mult pe jocul actoricesc stabilit infinitezimal pentru că spectacolele studio sunt extrem de speciale, apropierea de spectator creează o frumoasă să zic, apăsare de a fi preocupat de detaliile psihologice. Pentru toamnă e o decizie destul de grea pentru că e vorba de doi regizori de primă marime, grei-grei mari. În mod normal trebuie să intre în lucru după intâi octombrie pentru că până pe intâi octombrie va fi sigur festivalul, ediţia de anul viitor va reveni la formatul ei şi programarea. normal, care e totdeauna la sfârşitul lui septembrie. Deci, după intâi octombrie probabil Radu Afrim. Radu Afrim care trebuia să intre din acest an, dar neavând sala mare la dispoziţie am convenit împreună să amânăm cu un an. Tot în cărţi, foarte puternic, aici e o problema a mea, trebuie să vedem cum gestionez calendaristic şi financiar pentru că sunt două proiecte destul de costisitoare. Ar mai fi încă un regizor foarte interesant, Alexandru Berceanu, cu un proiect la care eu ţin foarte mult şi care este o mare piesă, uriaşă piesă a teatrului clasic "Nora" de Henrik Ibsen. Vă voi anunţa, probabil în cursul primăverii, mai e timp destul, ordinea şi care proiect rămâne pentru că nu pot să vă spun în momentul asta, sunt cele două proiecte… Va reveni, dar la începutul anului 2016, Victor Ioan Frunză.

Virgil Andronescu: Domnule Lucian Sabados, cum a fost pentru dumneavoastra ca manager, ca profesionist al teatrului, regizor şi teatrolog, dar şi ca om, acest al doilea an de mandat la cârma teatrului. Sunteti mulţumit?

Lucian Sabados: Da, pentru mine este un an de trecere. Nu este un an în care mi-am propus un capat de drum, este o etapă de parcurs cum îi zic eu şi eu cred că mi-am atins câteva scopuri importante dintre care cel mai important scop este că am readus o liniste, o ordine, o rigoare şi mai ales mai multă speranţă în acest colectiv. Este un colectiv foarte bun care a avut de suferit din cauza unui management defectuos. Poate, realizarea cea mai spectaculoasă este la nivelul imaginii teatrului şi a modului în care el este din nou perceput de colectivitate. Este o reapropiere a publicului, clar, poate nu spectaculoasă ca număr pentru că a apărut din septembrie această conditionalitate, faptul că neavând disponibilă noi sala de spectacole a teatrului, publicul vine spre teatru dar nu vine într-un număr foarte mare. La spectacolele propiu-zise- spectacolele curente este şi o sală foarte mare sala Casei de Cultura a Tineretului şi pe de altă parte încă nu a fost imbraţişată de toţi fanii şi iubitorii teatrului “Maria Filotti” ca o casă “Maria Filotti”. E o problemă, sigur că depinde şi de noi şi e o problemă şi din punct de vedere al marketingului, al imaginii la care lucrăm continuu să consacram Casa Tineretului ca o casă a teatrului cel putin pe durata reparaţiei. Dar, spectaculos, s-a întors publicul şi mă refer aici la câteva momente foarte importante pe care le-am avut noi împreună în festival căci acolo se vede efectiv dacă ceea ce lucrezi are un temei şi dacă are urmări concrete. Numărul lor impresionant în condiţii foarte grele şi faptul că aproape nimeni, nimeni, nimeni nu a reproşat nimic. Lucruri care de altfel puteau fi reproşate, lucruri elementare, toalete înghesuite, improvizate, cobor discuţia dar e purul adevăr, asta a fost, mie îmi era înfiorător de jenă, însă, probabil, bucuria întâlnirii cu nişte spectacole şi niste actori atât de importanţi estompau din start dificultăţile organizatorice ale noastre şi care nu au fost puţine. Cred că aceasta este practic cea mai importanta etapa de parcurs a mea: reîntoarcerea publicului spre teatru şi o mult mai justă şi implicată imagine şi poziţia teatrului de viaţă comunităţii, asta m-a preocupat foarte mult!

Virgil Andronescu: In finalul interviului, vă rog să transmiteti un mesaj publicului iubitor de teatru.

Lucian Sabados: Să ne ajute Dumnezeu să fim sănătoşi, în primul rând, să fim mai toleranţi unii cu alţii pentru că din păcate, rar ne ascultăm unii pe alţii. Să aveţi încredere că alături de colegii mei, de absolut toţi colegii din teatru nu numai de actori, noi suntem vârful de lance dar în spate este o armată de oameni sufletişti care ne dorim cu toţii să revenim la statutul pe care l-a avut şi pe care îl merită Teatrul “Maria Filotti”. Nu ne este usor, întelegeţi, vă rog, situaţia că în condiţiile restaurării clădirii lucrurile nu pot fi normale, chiar nu pot fi normale oricâte eforturi am face noi. Aveţi încredere până la capăt că în momentul în care vom reveni în sala de spectacol şi noi şi dumneavoastră să ne privim în ochi şi sigur, o să pornim din nou la un parcurs foarte bun al unui teatru care reprezintă un brand clar în teatrul romanesc şi într-un oraş care are o specificitate atât de aparte!

Virgil Andronescu: Vă mulţumesc, domnule Sabados, în numele meu şi al cititorilor ziarului InfoEst cât şi al cititorilor blogului personal Romania mereu Absenta!, dar şi pentru onoarea ce mi-aţi făcut-o invitându-mă ca partener media! Vă doresc multă sănătate şi un an nou cu şi mai multe realizări frumoase, atât dumneavoastră cât şi întregului colectiv al teatrului!

Lucian Sabados: Şi eu vă mulţumesc şi îmi doresc să rămaneţi aproape de teatru şi de fenomenul teatral brăilean.