Interviu cu Lucian Sabados, managerul Teatrului Maria Filotti Braila

Reporter, Virgil Andronescu: Domnule director, munca intr-un teatru inseamna munca de echipa, cum definiti dumneavoastra termenul echipa?
Lucian SABADOS, manager Teatrul „Maria Filotti”: Pentru mine, echipa, in sensul cel mai firesc al cuvantului, oamenii cu care lucrez zi de zi.

Virgil Andronescu:  Concret, care este echipa cu care lucrati aici la „Maria Filotti”?
Lucian Sabados: Membrii echipei sunt totusi contabila sefa, doamna Dorina Rus, un profesionist cu mare experienta si care cunoaste foarte bine problemele teatrului; domnul Viorel Urse care este seful compartimentului de productie si seful de coordonare a aelierelor teatrului, este omul care cunoaste foarte bine si care este in relatii cu totul deosebite cu atelierele de la „Maria Filotti", este omul providential. La fel este si cu secretariatul meu, lucrez foarte bine cu secretarii literari, cu Daniel Giuglea si cu Ciprian Buzoianu, dar si cu doamna Rodica Antonescu - sefa P.R.-ului, si care se ocupa in general de relatia cu publicul, cu autoritatile locale, cu sponsorii si cu mass-media locala. Ceilalti doi colegi din secretariatul literar acopera relatiile cu mass-media centrala bucuresteana. Din echipa, in sensul cel mai direct al termenului, nu pot sa nu amintesc de colega mea Anca Cismaru care este si regizor, dar care acopera si domnia sa elemente de imagine a teatrului si in general relatii cu atelierele din teatru.
 
Virgil Andronescu: De ce fel de oameni are nevoie un manager pentru a performa intr-un teatru de prestigiu, asa cum este cel de la Braila?
Lucian Sabados: Stiu ca atunci cand te inconjori de oameni de calitate, profesionisti, care au verticalitate si care au acest „microb" al teatrului - in sensul cel mai pozitiv, si cand esti alaturi de ei cu o oarecare fermitate pentru ca, sigur, e normal sa existe fermitate, pentru ca noi aici lucram cu fonduri publice. Dar daca totul functioneaza bine, atunci si productia artistica va functiona bine.
 
Virgil Andronescu: Domnule Sabados, in calitatea domniei voastre de regizor si de teatrolog foarte valoros, ma asteptan ca in raspunsul dumneavoastra sa-mi vorbiti si despre trupa teatrului. Sunt convins ca exista o stransa legatura umana si o colaborare extrem de profesionala intre regizorul Lucian Sabados si actori.
Lucian Sabados: Da, a doua acceptie a termenului de chipa, care este mult mai larga si poate mai generala, este trupa teatrului. Eu am venit aici, ca manager, sunt regizor, sunt teoretician, sunt om de teatru si atunci lucrez foarte mult cu trupa.
 
Virgil Andronescu: Am fost prezent la teatru pe perioada Festivalului, dar si in aceasta stagiune si ideea este ca a reinceput sa se faca teatru la Braila. A fost o vreme cand impresia era ca nici nu mai exista teatru in Braila, nu m-a interesat niciodata ce s-a intamplat cu adevarat, dar din exterior asa se vedea.
Lucian Sabados: Un teatru se recomanda in fata publicului in primul rand cu piesele jucate. Sunt constient ca cu cat reusesti sa ai o relatie cat mai profesionala, cat mai corecta si mai profunda cu actorii, cu atat teatrul merge mai bine. Am mostenit o situatie putin mai dificila, se stie si nu insist pe ea, dar suspiciunea, neincrederea in propriile forte, frustrarile erau la ordinea zilei.
 
Virgil Andronescu: Din cate am inteles, din ceea ce scriau colegii de presa, de fiecare parte, fie cea actoriceasca, regizorala ori de manageriat, au existat greseli, interpretari, diverse vini personale ori colective. 
Lucian Sabados: Au existat si baricade, baricade exista in toate teatrele, exista in general trupe in care sunt mai multe fractiuni. Vreau sa va spun ca numai in cateva luni am reusit sa atenuez aceste probleme. Sigur, drumul e inca lung, refidelizarea si recucerirea increderii actorilor in propriile forte, in puterea unui manager de a aduce proiecte importante, de a aduce regizori importanti. Aici se fisurase foarte serios relatia dintre trupa si conducere. Cred ca am reusit sa estompez anumite aspecte prezente intre actori si conducere, nu se pot elimina, iar in ceea ce incerc eu sa fac este sa recastig deschiderea oamenilor, adica acea deschidere de a vorbi direct cu mine si nu in spate, asa cum se intampla peste tot dar mai ales in teatru, unde, sigur, lucram cu artisti si artistii sunt fiinte creative, fiinte independente, fiinte sensibile si chiar orgolioase. In lumea orgoliilor trebuie, in primul rand, sa operez cu cea mai mare delicatete si cu foarte multa diplomatie, un lucru important pe care poti sa il oferi este siguranta unui proiect bine structurat si puternic de a redeveni ceea ce a fost Teatrul „Maria Filotti" in urma cu 5-6 ani. Era o relatie foarte importanta si o trupa foarte importanta, nu numai regional ci si la nivel national. De exemplu, la toate deplasarile in Bucuresti, piesele teatrului „Maria Filotti" adunau extrem de multi comentatori de teatru, critici, mass-media. Braila merita acest loc, teatrul „Maria Filotti" este o entitate atat de puternica incat daca nu reusesti sa-i faci fata ca manager, mai bine te retragi!
 
Virgil Andronescu: Sunteti manager la „Maria Filotti” de scurt timp. Nu cred ca ati venit pentru a avea de unde pleca, mai ales acum cand se vad ceva roade.
Lucian Sabados: Ceea ce incerc eu sa fac, pas cu pas, este sa reimpun, sa readuc in actualitate, si nu numai in actualitatea romaneasca, nationala, ci in actualitatea braileana meritul si excelenta teatrului de aici. Cred ca am inceput bine, lucru pe care mi l-am propus si prin proiectul de management si anume o mult mai apropiata relatie cu comunitatea braileana. Pe mine ma intereseaza enorm de mult sa am aceasta „confruntare", aceasta consultare directa cu spectatorii.
 
Virgil Andronescu: Domnule director, e destul de clar ca depuneti eforturi, si se vad rezultatele pozitive, sa readuceti la spectacole publicul iubitor de teatru, dar si sa largiti acest public cu oameni care acum descopera lumea teatrului. Am observat ca sunteti prezent in sala la majoritatea spectacolelor…
Lucian Sabados: Da, asa este, sunt prezent la marea majoritate a spectacolelor obisnuite ale trupei noastre, imi doresc sa-i salut frumos pe spectatori pentru recunostinta pe care o vad de multe ori in ochii lor, m-as bucura sa ii cunosc mult mai bine, cunosc deja crema intelectualitatii brailene si sunt bucuros ca administratia locala face eforturi cu totul deosebie, si nu pot sa nu apreciez acest fapt, indiferent de ceea ce vor spune cititorii.
 
Virgil Andronescu: Cititorii trebuie sa inteleaga ca si cultura, in speta teatrul, trece printr-o perioada de criza profunda si ca atunci cand esti platit din banii cetatenilor trebuie sa ai o anumita atitudine, una de intelegere si de colaborare cu cei care-ti dau banii. Totul e in regula atata timp cat spectatorii sunt multumiti de piesele vazute, iar domnia voastra cu sufletul si mintea impacate ca nu aruncati banii pe feresatra, cum se zice, dar si pentru faptul ca sunteti inteles si sprijinit de autoritatile indrituite sa o faca.
Lucian Sabados: Eu nu sunt un om slugarnic, stiu ce eforturi financiare se fac tocmai pentru ca s-au lamurit ca nu am venit sa bifez ci am venit sa fac performanta! Nici nu mi-as putea permite, la cei 56 de ani si cu un C.V. destul de bogat si de prestigios, sa fi venit numai ca sa bifez. Ar fi mortal pentru biografia mea si ar fi mortal pentru relatia conducerii teatrului cu comunitatea braileana!
 
Virgil Andronescu: Sunteti castigatorul concursului de ocupare a postului de Manager al teatrului „Maria Filotti” datorita proiectului prezentat in fata juriului. Va rog sa-mi spuneti, in linii mari, in ce consta Proiectul de Manageriat pe care il aplicati deja?
Lucian Sabados: Atragerea si multumirea publicului sunt motivele pentru care m-am si angajat la acest proiect de revigorare a Teatrului „Maria Filotti" si pentru care am creat acest format extrem de drag mie: „Divanele teatrului Maria Filotti", iar eu sper ca lucrurile sa evolueze chiar spectaculos din punct de vedere al recastigarii increderii reciproce dintre noi si public. Pot sa spun ca aceste spectacole, marea majoritate a spectacolelor pe care le vedeti acum, sunt preluate din celelalte mandate, din mandatele colegilor mei din ultimii ani. Dar inteleg la ce va referiti dumneavoastra si, intr-adevar, este o repunere in drepturile sale, dar in prim-plan, a creatiilor lui Radu Afrim, creatii care la un moment dat fusesera date la o parte; este vorba de spectacolele „Omul perna" si „Sufletul. Puncte de veghere." Aceste doua spectacole, extrem de vizionate de publicul brailean, au „beneficiat" de o oarecare uitare, iar aceasta nu a fost deloc intamplatoare ci cu scopul de a tara putin chiar si valoarea spectacolelor. Le-am readus in actualitate si cred ca am facut foarte bine pentru ca sunt spectacole valoroase, dar si pentru ca am gandit ca publicul are nevoie in continuare de aceste spectacole pentru ca le cunoaste. Am ramas surprins si aici, foarte surprins din punctul asta de vedere, chiar meritul acestor spectacole apartine colegilor mei care au fost acum 5-6 ani, chiar mai mult. Faptul ca le-am readus pe scena e un bun castig. Am prea mare experienta ca sa nu simt nevoia programarii alternative a spectacolelor de arta, cum le numesc eu, si a spectacolelor obisnuite. In nici un caz sub o anumita stacheta, stacheta foarte imporanta, foarte ridicata din punct de vedere artistic fata de alte spectacole mai traditionale.
In acest  program veti gasi intotdeauna in aceeasi saptamana programate spectacole de Radu Afrim si „Gaitele" sau „O scrisoare pierduta" ori „Papagalita si curcanul". Asa se face, pentru ca nu ai voie sa nu te gandesti la toate categoriile socio-profesionale. Exista public de toate felurile si este obligatia conducerii unui teatru de a mentine in atentie si de a mentine aproape toate categoriile de public si nu de a programa numai prin prisma politicii unei singure categorii.
 
Virgil Andronescu: Din repertoriul vizionat, domnule director Sabados, razbate idea ca nu favorizati pe unii sau pe altii, ci tratati toate genurile de public cu piesele ce se potrivesc gusturilor fiecarei categorii socio-profesionale. 
Lucian Sabados: Favoritisme nu, lucrurile trebuie asezate foarte clar si bine pentru ca noi lucram cu bani publici si atunci trebuie ca spectatorii sa-si gaseasca oarecum o parte din taxele si impozitele pe care le platesc si in atentia noastra deosebita de a-i servi spectacole diverse.
 
Virgil Andronescu: Spuneti-ne despre colaborarea cu teatrul din Galati, cum a inceput si in ce consta in fapt?
Lucian Sabados: In ceea ce priveste teatrul din Galati, de la inceput am venit cu un anumit ascendent, ascendentul celui care nu este de-al locului si, deci, nu este obsedat de aceasta permanenta dihotomie, eu nu i-as spune disputa, dar o anumita distanta mostenita, oarecum accentuata de factorul politic, intre Galati si Braila. Desigur ca nu sunt eu cel care sa judece daca e bine sau daca e rau, dar din punct de vedere cultural, caci cultura e un bun al tuturor, faptul ca exista aceasta apropiere este un lucru spectaculos si absolut un caz unic in Romania - ca doua mari orase sa fie separate doar de 20 de km! Credeti-ma, este un fapt exceptional! Eu cred, sunt convins ca nu e voie sa nu fie „speculata" aceasta apropiere si cea mai buna alternativa este cea data de cei doi directori si reprezinta un mare noroc ca si eu, ca si colegul meu Cristian Gheorghe directorul teatrului „Fani Tardini" din Galati, sunt de foarte curand la conducerea teatrului ,,Maria Filotti"! Directorul teatrului din Galati e venit pe functia de manager cu cateva luni inaintea mea...

Asa ca amandoi am venit de foarte putin timp si ambii ne-am lovit de mostenirea avuta iar acum ne intereseaza enorm de mult sa deschidem fiecare portile publicului celeilalte unitati. Pentru asta mergem destul de des, chiar a fost deja un prim pas al galatenilor de a juca aici la noi la Braila spectacolul meu „Antidotul", iar noi vom intoarce vizita cordiala la Galati cu „Papagalita si curcanul", spectacol in care evolueaza si directorul Cristian Gheorghe. Acest schimb va fi continuu, promit ca va fi continuu, pentru ca nu de putine ori, si in special la Braila, vad foarte multe masini de la Galati, vin la spectacolele noastre sau la alte evenimente cum au fost festivalul de teatru sau festivalul de jazz. Va sa zica, separarile astea sunt apanajul politicienilor in mod exclusiv, iar noi, operatorii culturali, avem obligatia sa difuzam spectacole de foarte buna caliate cat mai multor oameni ai locului sau proximitatilor locului.
 
Virgil Andronescu: Domnule Sabados, va preocupa foarte mult si intr-un mod cu totul special, cum e si firesc de altfel, relatia domniei voastre ca manager al teatrului „Maria Filotti”, dar si in calitatea de specialist si profesionist al artei teatrale, cu publicul beneficiar al muncii dumneavoastra si a echipeii cu care colaborati. Care este impresia dumneavoastra in ceea ce-i priveste pe braileni?
Lucian Sabados: In primul rand doresc din suflet tuturor brailenilor, pe care incep sa-i cunosc destul de bine si ei sa ma cunoasca pe mine, le doresc din suflet sa aiba un an 2014 bun. Intotdeauna noul an este o promisiune dar si o presiune pentru mine ca director. Le doresc din suflet sanatate si prosperitate si sa aiba mare incredere in conducerea teatrului „Maria Filotti". Doresc sa accentuez si faptul ca teatrul merge bine si datorita uriasului sprijin, nu numai financiar, al administratiei locale si in special al domnului primar Aurel Simionescu, dar si al doamnei vice-primar Doinita Ciocan, acestia fiind langa mine sprijinindu-ma intrutotul. Si acestora le doresc din toata inima sa aiba mare incredere pentru ca stiu exact ce am de facut si stiu exact ca proiectul repertorial este unul puernic.
 
Virgil Andronescu: Fiindca ati adus in discutie Proiectul reportorial pe 2014, va rog sa-mi spuneti cate ceva din continutul acestuia.
Lucian Sabados: Revenind la proiectul repertorial pe 2014, imi doresc din suflet ca, dupa reusita extraordinara a proiectului cu „Casa", am un nou proiect pe care l-am inceput deja, este vorba de piesa „Leonce si Lena" de Georg Buchner, un spectacol exceptional in regia lui Vlad Cristache. Imi doresc sa fie un mare spectacol!
 
Virgil Andronescu: „Casa”, un spectacol de exceptie despre care a scris laudativ intreaga presa braileana, asta demonstreaza brailenilor dar si autoritatilor locale ca aduceti incet,incet, teatrul brailean pe fagasul normalului si ca trebuie sa va acorde intelegere, banii necesari si timpul de care aveti nevoie.
Lucian Sabados: Cunosc proprietatea termenilor, dar eu va spun ca simt cum au plecat lucrurile, simt ca actorii braileni ma simt aproape pentru ca eu vreau sa avem o colaborare frumoasa si urmaresc zi de zi relatia cu cei doi colaboratori, cu un mare artist, Dani Cojocaru, dar si un mare estetician, brailenii cunosc foarte bine povestea..., impreuna formeaza un cuplu cu totul si cu totul special, ma refer la actorii locali, alaturi de actorii de pe alte scene. Simt si eu pentru ca am flerul meu, sunt de o ambitie extraordinara, nu una nemasurata, ci o ambitie masurata si dotata cu luciditate. Sunt regizor si sunt extrem de interesat sa-mi placa mie si cu fiecare spectacol sa progresam. E bine sa ai o maturitate, dupa 21 de ani de directorat la Ploiesti, unde am avut o activitate deosebia. Doresc din tot sufletul sa iasa „Leonce si Lena" asa cum, in general, trebuie sa iasa spectacolele, pentru ca autorul acesteia este un geniu si imi mai doresc ca in 2014 toate spectacolele si noile premiere sa-mi iasa. Si nu pentru ca imi e teama de ceva, de esuarea proiectului de management, pentru ca lucrurile sunt destul de bine controlate, lucrez cu profesionisti buni, cu regizori mari, cum e Victor Ioan Frunza care e o mare personalitate a teatrului „Maria Filotti".
       
Virgil Andronescu: Pregatiti si ceva surprize majore publicului din Braila si din Galati?
Lucian Sabados: Imi doresc ca si colegii mei cu care am inceput stagiunea sa realizeze un spectacol, o comedie de mare rafinament si imi doresc, sigur, ca a doua jumatate a anului 2014 si prima parte a anului 2015, intr-o noua stagiune, sa-l readucem pe Radu Afrim, de care ne e atat de dor, si caruia ii e atat de dor de Braila. Va spun ca e doar purul adevar si-mi doresc un spectacol Radu Afrim si probabil o prima stagiune se va incheia cu un regizor foarte interesant si „foarte in carti", nu in cartile presei, ci in cartile talentului. In primul rand imi doresc sa fim sanatosi si-mi doresc sa existe incredere si sa aiba incredere din ce in ce mai multa in colegii de la teatrul „Maria Filotti", eu nu am venit sa dezbin, am venit sa unesc si sa ma provoc pe mine si sa-i provoc pe ei la marea performanta!
 
Virgil Andronescu: Va rog sa-mi spuneti care sunt principiile dupa care isi coordoneaza viata omul dar si profesionistul intr-ale teatrului, Lucian Sabados.
Lucian Sabados: In primul rand este respectul de sine si de munca mea. Mi se pare uluitor de important sa nu treaca viata pe langa noi si sa ne legam aspiratiile de lucruri importante. Imi doresc din suflet sa se reaseze tabloul valorilor in Romania, care este destul de tulburat in acest moment. E un moment de un haos extrem, teribil de periculos din punct de vedere al moralitatii si al recunoasterii valorilor. Imi doresc din suflet sa se reaseze toate acestea  si sunt foarte, foare optimist…

Virgil Andronescu: Ce va face sa fiti asa de optimist?
Lucian Sabados: Nu am voie, ca parinte si ca director de teatru, sa nu am sperante, nu avem voie sa nu ne facem bine candva! Cred foarte tare in sinceritate, lucru foare dificil in zilele noastre penru ca nu mai avem putere si curaj sa ne destainuim si nici timp pentru asta.
 
Virgil Andronescu: In ceea ce priveste cultura, dar si societatea romaneasca in genere, care sunt opiniile domniei voastre despre perioada post’89?
Lucian Sabados: S-au pierdut niste valori de umanitate si solidaritate care erau foarte solide pana in '89. Subliniez ca nu sunt nostalgic, dar pur si simplu eram altfel, ne legau suferintele, frustrarile, neajunsurile, lipsa de incredere si cred ca si in comunicare, chiar religioasa, cred foarte mult ca daca ne pierdem credinta in Dumnezeu, e un mare, un urias pericol.

Virgil Andronescu: Credeti in Dumnezeu?
Lucian Sabados: Nici nu sunt de acord sa fie unica legatura si unicul reazem, ci imi doresc ca si noi toti oamenii sa facem ceva pentru noi. Cred in Dumnezeu dar cred foarte mult si in poporul roman!