"Matei Basarab, cel mai de seamă ctitor de lăcaşuri sfinte al neamului românesc"

De Gabriela Popa 10 Ianuarie 2016, 20:43 InfoZone

manastirea MaxineniÎn comuna Măxineni din judeţul Brăila există un monument de o importanţă istorică deosebită a cărui frumuseţe a dus faima locului în ţară şi peste hotare. Cine nu a auzit de mănăstirea voievodală ctitorită de Matei Basarab, o construcţie deosebit de frumoasă, aflată pe la confluenţa Siretului cu râul Buzău, într-un cadru natural sălbatic, de o frumuseţe inegalabilă. An de an, în luna iunie, când se sărbătoreşte hramul, locul se împânzeşte de oameni, care vin să asiste la sărbătoare.

În cinstea acestei frumoase ctitorii voievodale a lui Matei Basarab, profesorul de istorie Valeriu Partene a lansat în o carte denumită simplu şi clar: "Matei Basarab, cel mai de seamă ctitor de lăcaşuri sfinte al neamului românesc". Lucrarea, într-o condiţie grafică de excepţie, a apărut la Editura Istros a Muzeului Brăilei şi a fost lansată în toamna anului 2015 în cadrul primei ediţii a Târgului de Carte de la Brăila ce a avut loc în perioada 21-24 octombrie, acesta fiind cel mai important eveniment literar al anului.

La ceastă lansare au participat preşedintele Consiliului Judeţean Brăila, prof. Viorel Mortu, scriitorul Ioan Munteanu, Înalt Prea Sfinţitul Casian, Arhiepiscop al Dunării de Jos şi o numeroasă asistenţă.

În deschidere, preşedintele Consiliului Județean Brăila, în calitate şi de scriitor, a spus că această lucrare este una deosebită în primul rând prin condiţia ei grafică apoi prin faptul că este o documentare făcută în timp, evocând o pagină importantă din istoria aceastui loc cu anvergură naţională. "Este o carte frumoasă prin adevărurile pe care le spune aici. Acesta a fost ultimul lăcaş de cult al lui Matei Basarab care a fost readus la viaţă".

La rândul să, IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos a spus că s-a bucurat când a aflat că se scrie o astfel de carte, dovadă stând şi prezenţa sa la eveniment, în calitate şi de autor al prefeţei lucrării. IPS Casian a făcut, pentru cei prezenţi, o scurtă prezentare a acestui lăcaş de cult: "S-a spus că Matei Basarab este un Ştefan cel Mare al Munteniei, îndeosebi prin impunătoarele ctitorii de mănăstiri şi biserici a căror frumuseţe şi valoare spiritual-culturală, istorică şi duhovnicească au intrat de mult în ţesătura sufletului românesc. Aşezată strategic, construită şi refăcută în timp, Mănăstirea Măxineni s-a bucurat de grija domnitorilor Ţării Româneşti începând cu Matei Basarab şi până la Alexandru Ioan Cuza. A căzut sub tunurile nemiloase ale primului război mondial. A revenit parţial la viaţă prin reînfiinţarea aşezământului mănăstiresc de către Episcopia Dunării de Jos şi au fost scoase la lumină mărturiile arheologice prin stăruinţa şi vrednicia domnului profesor universitar dr. Ionel Cândea".

Cu privire la carte, IPS Casian a apreciat că aceasta este "o nouă cărămidă aşezată la edificiul ei istoric, cultural şi  patrimonial de către domnul profesor Valeriu Partene, fiu al acestei frumoase zone spirituale. Ne bucurăm de această iniţiativă şi sperăm ca ea să lumineze cărarea cât mai multor iubitori de frumuseţile nepieritoare ale patrimoniului nostru spiritual-cultural şi să se constituie într-un nou argument pentru refacerea totală a zidurilor lui Matei Basarab de la Măxineni".

De asemenea, pentru a întări spusele Înaltului Ierarh Casian, academicianul Ştefan Ştefănescu, care nu a fost prezent la eveniment dar a semnat un "cuvânt înainte" în carte, consideră că autorul face proba unei temeinice pregătiri de specialitate şi a unei frumoase lecturi istorice. "Arhitectura lucrării se constituie într-un veritabil model de gândire creatoare de perspectivă istorică. În cea mai bună tradiţie a pozitivismului istoric, a "Şcolii Critice" a lui Dimitrie Onciul, autorul evită judecăţi de valoare care să nu aibă suport documentar. Valeriu Partene dovedeşte că Matei Vodă Basarab a fost unul dintre acei mari domnitori români care a ajuns la cârma ţării când a trebuit, când vremurile cereau, în interesul salvării statului... În vremea domniei lui Matei Basarab s-au ridicat peste 120 de monumente (unele dispărute astăzi) dintre care câteva în afara hotarelor Ţării Româneşti... Lucrarea lui Valeriu Partene este o remarcabilă realizare a istoriografiei româneşti actuale. Ea recomandă un istoric de vocaţie care ştie să ia din trecut şi să întreţină flacăra adevărului, a binelui, a frumosului".

La final, a vorbit, aşa cum era normal, şi autorul. Vizibil emoţionat, profesorul Valeriu Partene a mulţumit antevorbitorilor săi şi a spus că această lucrare este dedicată "celor ce mi-au dat viaţă, bunilor mei părinţi, Mina şi Ghiţă, înveşniciţi în locul cel mai drag sufletului meu de pe acest pământ, satul Olăneasca, judeţul Brăila". Autorul a spus că ideea acestei lucrări s-a datorat copilăriei şi tinereţii petrecute în apropierea confluenţei a două cursuri de apă ce scaldă, unul de la nord la sud Ţara Moldovei şi celălalt, în acelaşi sens, partea estică a Munteniei, râurile Siret şi Buzău. "Aşa m-am simţit atras de plaiul neted şi roditor în care, cu credinţă mare în Dumnezeu dar şi cu vădit simţ strategic, domnul muntean Matei Vodă Basarab a înălţat în veacul al XVII-lea lăcaşul sfânt - Mănăstirea Măxineni cu hramul "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) dar şi cetate de apărare şi loc de popas la răscruce de drumuri".

Autorul a mărturisit că "este muncă multă cuprinsă în coperţile acestei cărţi. Am încercat să văd, să simt, aproape toate locurile şi obiectivele cuprinse în această carte. Singurul loc unde nu am ajuns este Muntele Athos. Mulţumesc tuturor celor care m-au sprijinit în apariţia acestei cărţi".

Aşadar, o carte-document, într-o apariţie grafică de excepţie, lucrarea profesorului Valeriu Partene va rămâne în istoriografia românească şi poate constitui baza pentru noi cercetări istorice ale locului sfânt.
 
Istoric: Mănăstirea, atestată pentru întâia dată la 2 septembrie 1637, a fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi de lemn, după ce, în timpul unei incursiuni militare, domnitorul remarcase importanţa strategică a zonei. Mănăstirea a fost enumerată de Matei Basarab, în hrisovul solemn de la 27 noiembrie 1640, în rândul marilor ctitorii. Lucrările de construcţie au durat până la 25 iunie 1651, când a avut loc sfinţirea bisericii.

Prima pisanie a mănăstirii, aflată în prezent la Muzeul Naţional de Istorie a României, consemnează: „Acestă sfântă şi dumnezeiască beserecă ci iaste/hramul a naşterii lu sti Ioană Crăstitel / făcutu-o-am eu robul lui Dumnezeu, / Io Mateiu Basaraba voevod i g[ospo]jda Ilina. Mergăndu dumni / ia me la oaste am tăbăr[â]tu prea malul Siretului. / Ci am văzut dumniia me cest loc bun şi tare şi era o be / serecă mică de nuiale şi lipit[ă] cu lut. Dici cu vr / ere[a] lui Dumnezeu şi cu ajutorul sfăntului / hram am făcut acestă bese / rec[ă] de pi[a]tră să fie dumnii mele pome[a]nă. / Şi au fostu ispravnnicu cu multu oste / nitoru şi îndemnătoru jupană Radulu vel cap / [itan]. † Şi au fostu dentâiu multu nevo / itoru cu sfănta mănăstire egumen eromonah Chiril. Şi al doi / le isprav / [nic] Lupu[u] [vist?]. † Cu mila lui Dumnezeu creştinu Matei Basarab i g[os]p[o]d[i]n văsul zemle Oglovlahiscoe grobu peceat.”

Încă de la început mănăstirea a jucat un important rol spiritual şi duhovnicesc, dar şi unul militar şi politic, fapt ce a atras asupra sa şi numeroase prădăciuni din partea oştilor străine. De aceea şi domnitorii munteni au dorit în mod constant întărirea materială a mănăstirii, fiind demn de menţionat sprijinul domnitorilor Mihnea al III-lea Radu, Grigore Ghica, Gheorghe Duca, Şerban Cantacuzino, Sf. Constantin Brâncoveanu, Ştefan Cantacuzino, dar şi al domnilor fanarioţi ai Ţării Româneşti din secolul al XVIII-lea: Nicolae Alexandru Mavrocordat, Ioan Mavrocordat, Mihai Racoviţă, Grigore II Ghica, Constantin Nicolae Mavrocordat

Cu toate acestea, datorită aşezării geografice, vremurilor vitrege şi deselor inundaţii, la mijlocul veacului al XVIII-lea mănăstirea ajungea pustie şi fără egumen. Cu această motivaţie, dar şi pentru a veni în sprijinul ctitoriei sale din Bucureşti, spitalul Sf. Pantelimon, domnitorul Grigore al II-lea Ghica va transforma 11 mănăstiri în metocuri ale acesteia, mănăstirea Măxineni fiind una dintre ele. Administrarea noului metoc se făcea de către egumenul mănăstirii Sf. Ioan din Focşani.

Va urma, în aceste condiţii, o perioadă de decădere accentuată, căci nu a existat în acest răstimp o grijă reală pentru întărirea mănăstirii. Singura restaurare majoră are loc în perioada 1858-1859, sub domnia caimacanului Alexandru Ghica şi a principelui Alexandru Ioan I, după cum atestă pisania aşezată cu acest prilej: „S-a ridicat din temelie acest dumnezeiesc lăcaş întru cinstea şi pomenirea naşterii sfântului Ioan Botezătorul de către fericitul întru pomenire Domnul Matei Basarab v[oie]v[od] anul 1638 în trecere ce a avut cu oştirea sa pe aici. După termen de 220 ani fiind ajunsă în ruinare de intemperiile vremurilor, acum, din porunca Creatorului s-a răzuit, în[n]oit şi împodobit în zilele şi prin bunăvoinţa a prinţului caimacan Alexandru Ghica – reparându-se prin silinţele şi din parte-i cheltuieli a cuvioşiei sale Chiprian, egumenul acestei mănăstiri, luând săvârşire în zilele luminatului domn al Principatelor Unite Alexandru Ioan I, iar Episcop al Eparhiei Dumnealui Domn Filotei, 1859.”

După  1864, biserica a funcţionat ca lăcaş de cult pentru sătenii din Măxineni până la 1877. În timpul luptelor primului război mondial, la 1917, biserica este complet distrusă, rămânând în părăsire şi uitare vreme de mai bine de şapte decenii.

După  1990, mănăstirea este reînfiinţată, din iniţiativa Înaltpreasfinţitului Casian al Dunării de Jos şi prin strădania arhim. Simeon Ovezea. După săvârşirea sa din viaţă, efortul de rezidire a mănăstirii este continuat de o mică obşte de monahi, sprijinită de Primăria Municipiului Brăila şi de numeroşi ctitori. La 24 iunie 2004, Chiriarhul Dunării de Jos a sfinţit noua biserică a mănăstirii şi a binecuvântat noile corpuri de chilii.

Descriere: Vechea ctitorie a lui Matei Basarab, aflată în stare avansată de degradare până în urmă cu câţiva ani, avea o fundaţie de 2,50 m adâncime şi ziduri groase de 1, 50 m. Biserica se află, în prezent, în proces de reconstrucţie.

Noua biserică a mănăstirii, situată la 45 m de vechea ctitorie domnească, a fost ridicată în perioada 2001-2004 în stilul bisericilor lui Matei Basarab, cu dimensiuni în plan de 19 x 7 m, la abside lăţimea sfântului locaş ajungând la 13 m, şi cu o înălţime de 19 m. Biserica este prevăzută cu o singură turlă, pe naos. În prezent, la interior, se execută lucrările de pictură, în tehnică fresco.

Bibliografie: Ionel Cândea, Mănăstirea Măxineni, Ed. Istros / Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Brăila, 1996; T.G. Bulat, O ctitorie a lui Matei Basarab azi dispărută, în „Glasul Bisericii”, an XXIII (1964), nr. 3-4, p. 266-293.

 

Autor Gabriela Popa 10 Ianuarie 2016, 20:43 InfoZone
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii