Militarizarea unei zone deja mult prea dedicată intereselor ucrainiene…
Din toată lucrătura țesută în jurul dronei recent „căzute” la noi, lipsește un element esențial… Interpelarea noastră… Sigur, ni se va spune că nu avem „dezlegare” să întrebăm direct „inamicul”! Doar că Rusia nu este inamicul nostru (direct) și nu ne-a tăiat nimeni limba pentru a-i nu pune niște întrebări… Mai ales când este susceptibil a fi puși în fața unor provocări „din spatele frontului” menite a produce tocmai o reacție intempestivă din partea noastră… Problema este că nu am pus astfel de întrebări nici Kievului, nici alianței Nato… Deși, mai grave decât resturile dronei, „plantate” ori accidental căzute la noi, sunt declarațiile, nu doar cu iz belicos (cu asta ne-am obișnuit, nu-i așa?!), ci instigatoare ale unui oficial ucrainean, cerându-ne practic implicarea în acest război prin „doborârea dronelor” (dar „și a rachetelor”, ce mare diferență?!) rusești, care zboară, iar aici este cu adevărat o cerință de implicare activă de război ce ar fi trebuit să determine diplomația noastră să ceară explicații, nu doar peste noi, nu doar pe lângă noi, ci într-o adâncime a teritoriului ucrainean destul de generos vizată de oficialul de la Kiev, consilier al lui Zelenscki, „pe o anumită rază dincolo de graniță”…
Adică, aducerea României în mod activ într-un teatru de război în care păpușari nu ne mai privesc nici măcar pe post de paiațe, ci strict ca elemente ale lucrăturilor lor… Și se prea poate ca neinterpelarea Kievului pentru această cerere de implicare a noastră în zona de front activ să-și găsească un răspuns și în tăcerea Nato… Dar nu este scuzabilă… Mai ales când, teatral-batjocoritor, oficialul ucrainian ne-a gratulat cu eticheta de „miei” a căror, poate nu tăcere (impusă de către stăpâni) este esențială, ci postura de sacrificare pentru nevoile altora… Și poate nu lipsesc nici elementele necesare definirii certe a acestei acțiuni ca fiind o lucrătură… Pentru că, și în condițiile în care resturile nu au fost identificate clar ca fiind rusești (dimpotrivă, par a fi ale unchiului Sam cu operare ucraineană), ele tot au reprezentat un risc la adresa securității noastre… Și nu doar din cauza incidenței cu teritoriul românesc (la Ceatalchioi), ci prin deciziile ce ar fi putut fi luate în mod pripit… Cu un soi de contramăsuri pe care Ucraina le vrea lansate de la noi pentru a se realiza activarea, printr-o implicare fie și indirectă cauzal, a Articolului 5 al alianței Nato… Și poate nu întâmplător din tabloul dronei fragmentate par a lipsi serviciile noastre… Dacă nu cele civile, deși implicarea lor era justificată, măcar cele ale armatei… Sau poate „lipsesc” doar ca poziții publice și, tocmai grație lor, s-a evitat o escaladare spre ceea ce are nevoie Ucraina de la noi… „Sisteme suplimentare de apărare aeriană desfășurate în zonele de frontieră”, cum precis le-a cerut același consilier al lui Zelenscki. Și nu, nu este vorba doar de doborârea dronelor (tehnic oricum destul de improbabilă), ci și a rachetelor…
De aceea, oricare vor fi rezultatele anchetelor, atâta vreme cât nu vom cere o explicație din partea Kievului, vom rămâne tot într-o zonă a speculațiilor… Pentru că Ucraina este cea care trebuie să ne spună ce a vizat oficialul ei când a cerut implicarea României în doborârea acestor drone (și rachete), practic, în interiorul spațiului de apărare al Ucrainei? Mai ales că, dintr-o anumită perspectivă, totul pare a fi un aranjament între Kiev și Nato, peste capul nostru, și asta pentru că, tehnic, doborârea acestor drone ar fi posibilă doar dacă s-ar realiza o „fortificare” a liniei noastre de graniță (care ar deveni una de front, nu?) cu o prezență tehnico-militară consistentă pentru a avea sorți de reușită… Dar asta ar însemna asumarea unei militarizări de front activ a unei zone deja mult prea dedicată intereselor ucrainiene… Și poate ar trebui să ne revizuim atitudinea! Să ne impunem dreptul de a pune întrebări oficiale tuturor părților implicate, nu doar să acceptăm statutul din poziția mieilor de sub comandă străină… În fond, există deja mult prea mute suspiciuni legate de acțiunile aceluia care arată inamicul (lui) cu ordin de implicare a noastră… Și poate ar trebui corelată prezența resturilor de dronă cu recentul eșec militar al Ucrainei, care, privată de sateliții necesari, printr-o decizie a lui Elon Musk de a suspenda comunicațiile de poziționare (pentru a doua oară în acest război!) dintre sateliți și dronele ucrainiene „pentru a evita o escaladare a războiului”, a dus la pierderea controlului poate nu doar a dronelor care s-au rătăcit peste Marea Neagră (Musk confirmând că a „tăiat” accesul la sateliți tocmai pentru a nu transforma un atac ucrainean cu drone asupra marinei rusești într-un „Pearl Harbor”…
Lucrurile s-au înfierbântat, iar ostilitățile se duc în spatele frontului într-o asemenea măsură încât riscul de a escalada situația regională printr-o decizie pripită, generată de o manipulare hibridă, poate fără a mai reuși localizarea ulterioară a factorului declanșator, este cu adevărat uriaș… Iar tăcerea și neimplicarea diplomatică spre zonele definite drept inamice nu mai sunt deloc scuzabile și nici justificabile…
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu