Euro la 10 ani: Consecinte pozitive, dar si lipsa de coordonare
De AGERPRES
Moneda unica euro, care a devenit realitate pentru milioane de europeni la 1 ianuarie 2002, a contribuit în acesti 10 ani de existenta la majorarea schimburilor între tarile care le-au adoptat si la stavilirea inflatiei, dar, în lipsa unei coordonari a politicilor economice, nu a avut si efectele scontate asupra cresterii, potrivit mai multor analisti intervievati de AFP.
Care sunt 'binefacerile' monedei comune asupra economiei statelor din zona euro? În plina criza a datoriei, o asemenea întrebare stârneste mai curând zâmbete.
'Avantaje? Da, mai mult ca sigur ca exista' - a ironizat economistul sef al bancii germane Commerzbank, Jörg Krämer. Doar ca 'astazi nu sar în ochi', a mentionat Agncs Bénassy-Quéré, directoarea Centrului de studii prospective si de informatii internationale /Cépii/ din Franta.
Situatia actuala a lucrurilor nu poate fi omisa din bilantul de 10 ani al euro, mai ales ca a evidentiat lacunele Uniunii monetare - guvernanta si integrarea economica. Însa deviza europeana nu are doar defecte.
Conform celor mai recente studii, ea a 'stimulat schimburile între tarile care le-au adoptat, nu foarte mult, dar de ordinul a 6%', explica Agncs Bénassy-Quéré.
O alta consecinta majora se refera la inflatie. Francesco Giavazi, economist la Universitatea Bocconi din Milano, aminteste ca, într-o prima faza, 'întreprinderile din sectoarele fara prea mare concurenta au profitat de pe urma trecerii la euro pentru a creste preturile'.
În acelasi timp însa, subliniaza Agncs Bénassy-Quéré, au fost 'rotunjite în sus' cu precadere preturile unor bunuri de consum cumparate foarte frecvent cum sunt pâinea sau cafeaua, si nu altele, ceea ce le-a creat oamenilor impresia falsa ca 'euro a dus la cresterea preturilor'.
În realitate, 'din punct de vedere al stabilitatii preturilor, bilantul este extrem de pozitiv', cu o inflatie medie de circa 2%, noteaza economista franceza.
'Tarile din sudul Europei au importat o inflatie slaba, în raport cu tendinta lor istorice, ceea ce este un progres important', puncteaza si colegul ei german.
În egala masura, disparitia riscurilor legate de schimbul valutar a contribuit la integrarea pietei europene.
În acelasi timp - si acesta era si unul din obiective -, ratele dobânzii au scazut considerabil, datorita alinierii la tarile cele mai riguroase, cum este Germania, inclusiv a unor state obisnuite cu împrumuturi scumpe.
Si mai semnificativ au scazut ratele reale ale dobânzilor, calculate prin deducerea inflatiei, constata Jörg Krämer. În tari unde s-au mentinut niveluri ale inflatiei ceva mai mari ca media, pe fondul unui anumit dinamism economic, cum a fost Spania, acest lucru s-a tradus chiar prin rate reale ale dobânzii negative, care au încurajat însa îndatorarea si au generat o 'bula imobiliara', noteaza economistul.
O alta consecinta pozitiva a euro, în opinia lui Francesco Giavazzi, este 'vindecarea' guvernelor de dependenta de devaluari. 'Italia a abandonat în sfârsit ideea ca ar putea recupera în mod artificial întârzierile în materie de competitivitate prin devaluari succesive', a remarcat economistul italian.
Totodata, potrivit acestuia, statele si companiile au fost puse în fata 'adevaratei lor productivitati', iar greselile de politica economica au devenit 'mai flagrante si mai costisitoare', pentru ca nu mai exista 'plasa de siguranta a devaluarii'.
Tocmai acest lucru ar fi trebuit, potrivit economistilor citati, sa determine statele sa faca reforme structurale pentru a liberaliza pietele de productie si ale muncii, ceea ce nu s-a întâmplat însa peste tot.
'Prin definitie, aspectele enumerate sunt pozitive pentru crestere. Dar politicile nu au respectat spiritul tratatelor, lasând sa intre în zona euro tari ca Italia sau Grecia, care nu îndeplineau criteriile', conchide economistul german.
'Daca euro nu a adus toate avantajele care erau asteptate, în mare parte este din cauza guvernelor, pentru ca acesti primi zece ani au fost un esec în ce priveste coordonarea politicilor economice' - a subliniat la rândul ei economista franceza.
Care sunt 'binefacerile' monedei comune asupra economiei statelor din zona euro? În plina criza a datoriei, o asemenea întrebare stârneste mai curând zâmbete.
'Avantaje? Da, mai mult ca sigur ca exista' - a ironizat economistul sef al bancii germane Commerzbank, Jörg Krämer. Doar ca 'astazi nu sar în ochi', a mentionat Agncs Bénassy-Quéré, directoarea Centrului de studii prospective si de informatii internationale /Cépii/ din Franta.
Situatia actuala a lucrurilor nu poate fi omisa din bilantul de 10 ani al euro, mai ales ca a evidentiat lacunele Uniunii monetare - guvernanta si integrarea economica. Însa deviza europeana nu are doar defecte.
Conform celor mai recente studii, ea a 'stimulat schimburile între tarile care le-au adoptat, nu foarte mult, dar de ordinul a 6%', explica Agncs Bénassy-Quéré.
O alta consecinta majora se refera la inflatie. Francesco Giavazi, economist la Universitatea Bocconi din Milano, aminteste ca, într-o prima faza, 'întreprinderile din sectoarele fara prea mare concurenta au profitat de pe urma trecerii la euro pentru a creste preturile'.
În acelasi timp însa, subliniaza Agncs Bénassy-Quéré, au fost 'rotunjite în sus' cu precadere preturile unor bunuri de consum cumparate foarte frecvent cum sunt pâinea sau cafeaua, si nu altele, ceea ce le-a creat oamenilor impresia falsa ca 'euro a dus la cresterea preturilor'.
În realitate, 'din punct de vedere al stabilitatii preturilor, bilantul este extrem de pozitiv', cu o inflatie medie de circa 2%, noteaza economista franceza.
'Tarile din sudul Europei au importat o inflatie slaba, în raport cu tendinta lor istorice, ceea ce este un progres important', puncteaza si colegul ei german.
În egala masura, disparitia riscurilor legate de schimbul valutar a contribuit la integrarea pietei europene.
În acelasi timp - si acesta era si unul din obiective -, ratele dobânzii au scazut considerabil, datorita alinierii la tarile cele mai riguroase, cum este Germania, inclusiv a unor state obisnuite cu împrumuturi scumpe.
Si mai semnificativ au scazut ratele reale ale dobânzilor, calculate prin deducerea inflatiei, constata Jörg Krämer. În tari unde s-au mentinut niveluri ale inflatiei ceva mai mari ca media, pe fondul unui anumit dinamism economic, cum a fost Spania, acest lucru s-a tradus chiar prin rate reale ale dobânzii negative, care au încurajat însa îndatorarea si au generat o 'bula imobiliara', noteaza economistul.
O alta consecinta pozitiva a euro, în opinia lui Francesco Giavazzi, este 'vindecarea' guvernelor de dependenta de devaluari. 'Italia a abandonat în sfârsit ideea ca ar putea recupera în mod artificial întârzierile în materie de competitivitate prin devaluari succesive', a remarcat economistul italian.
Totodata, potrivit acestuia, statele si companiile au fost puse în fata 'adevaratei lor productivitati', iar greselile de politica economica au devenit 'mai flagrante si mai costisitoare', pentru ca nu mai exista 'plasa de siguranta a devaluarii'.
Tocmai acest lucru ar fi trebuit, potrivit economistilor citati, sa determine statele sa faca reforme structurale pentru a liberaliza pietele de productie si ale muncii, ceea ce nu s-a întâmplat însa peste tot.
'Prin definitie, aspectele enumerate sunt pozitive pentru crestere. Dar politicile nu au respectat spiritul tratatelor, lasând sa intre în zona euro tari ca Italia sau Grecia, care nu îndeplineau criteriile', conchide economistul german.
'Daca euro nu a adus toate avantajele care erau asteptate, în mare parte este din cauza guvernelor, pentru ca acesti primi zece ani au fost un esec în ce priveste coordonarea politicilor economice' - a subliniat la rândul ei economista franceza.
Autor AGERPRES
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu