Basescu, aurul si siguranta nationala

Niciun alt metal nu a aprins dorintele si imaginatia oamenilor atât de mult ca aurul si niciun proiect nu a stârnit în România atât de multe controverse, ca acela de la Rosia Montana, unde o firma cu capital majoritar canadian se pregateste sa exploateze aur la suprafata. Aproape ca nu exista cetatean din România, cu exceptia celor care confunda Pastele cu Craciunul, care sa nu stie de proiect si sa nu aiba o parere, pro sau contra. Discutiile se poarta în Guvern, în tocsouri, pe coridoarele politicii, la birt, la plaja, pe internet, unde s-au constituit si grupuri de oponenti, fata de demararea proiectului.

Asa ca nu am scapat nici eu de întrebarea „ce parere ai de proiectul Rosia Montana”? Personal, subiectul m-a interesat foarte putin, nu pentru ca n-ar fi unul de impact economic si social, ci pentru ca, evident, parerile cetatenilor sunt manipulate de interesele celor care sunt direct implicati, ale celor care au de câstigat din afacere. Pentru ca proiectul este unul privat. Asa ca aceia care vor sa câstige bani din Rosia Montana ne vorbesc frumos de proiect îl prezinta ca pe ceva minunat, o întreprindere care va da aur României, va crea locuri de munca si bunastare. Este dreptul lor, asa este si normal, sa-si promoveze afacerea. Cei care se opun - ecologistii, arheologii, istoricii - prezinta proiectul ca pe un dezastru, un imens santier care va distruge fauna si flora, vestigiile istorice si va otravi pamântul. În plus, aurul nu este al României, pentru ca sa intre în rezervele de aur ale tarii, România, ca sa aiba aurul canadian, trebuie sa-l cumpere.

Având în vedere patimile care s-au aprins pe subiect, este potrivit sa spunem câte ceva si despre aur. Aurul are valoare simbolica si a fost înzestrat, în mintea oamenilor, cu o valoare economica foarte mare. În fond, din punct de vedere al întrebuintarii în industrie, aurul are o valoare de utilizare foarte mica. Spre exemplu, în cele mai avansate domenii economice, industria spatiala, aeronautica, informatica, cibernetica etc., mult mai importante sunt otelurile speciale, aluminiul, carbonul, siliciul si multe altele. Ce sa zicem de agricultura, unde valoarea aurului este aproape zero. Pe lânga aceasta, în momentul de fata, nici valoarea monedei nu mai este raportata la valorea rezervelor de aur ale tarii, ci la dinamica economica a tarii respective. Într-adevar, în industria bijuteriilor valoarea aurului este mare, dar aceasta tot din cauza valorii simbolice pe care oamenii o acorda aurului. Se stie ce mare pret pun pe aur, de exemplu, tiganii, deoarece la ei aurul este simbolul absolut al bogatiei si puterii. O valoare foarte mare are aurul si pentru cei cu minte de copil, care mai viseaza la romanele si filmele cu comori ascunse prin insule, prin pesteri, în fundul gradinii.

Acum, vine presedintele Basescu si pledeaza pentru realizarea proiectului, motivând ca România trebuie sa-si creasca rezervele de aur, de pe la 100 de tone, la 200 de tone, pentru a fi în siguranta. Vrajeala! România va fi în siguranta daca va reusi sa-si tureze motorele economiei, astfel încât sa produca bunuri si servicii de calitate, care sa fie de folos cetatenilor, sa poata fi si exportate, pentru a aduce în tara ceea ce nu putem sa producem. Aceasta trebuie sa fie filosofia economica a României, acesta este mecanismul care conduce la bunastare si siguranta. Într-adevar, cum spuneam, valoarea simbolica a aurului este în continuare mare. Aurul se cumpara si se vinde bine. Daca România ar produce aur, ar fi foarte bine. Dar sa cumparam aur ca sa fim în siguranta, aceasta denota o mentalitate de tip tribal (am vrut sa spun tiganesc, dar nu vreau sa-i jignesc pe tigani, nu am nimic împotriva lor si a felului lor de viata, când nu încalca legea si nu deranjeaza), deci o mentalitate de tipul: sa facem rost de aur si sa ne asezam pe el, sa-l pazim.

Asadar, singurul avantaj pentru România, al realizarii proiectului Rosia Montana este crearea locurilor de munca. Nu e de neglijat. Dar daca Basescu vine si spune ca trebuie sa cumparam aur, pentru a creste gradul de siguranta al tarii, mi se pare ceva suspect. E un argument inventat, mizând pe naivitatea celor care cred ca, de exemplu, Japonia este o tara dezvoltata pentru ca are mult aur. E ca si când am spune ca vom deveni o tara bogata daca vom cumpara mult grâu. Nu e adevarat, oricât am cumpara, grâul se termina. Vom fi bogati daca vom produce mult grâu, în fiecare vara. Basescu ori gândeste prost, ori a cedat presiunii grupurilor de interese.