Ghiță, nu cel de la portiță, este peste tot!

Sebastian Ghiță este peste tot. În afaceri, în parlament, în instanță. Un tip plin de bani, de interese și, mai nou, de dosare penale în care apare fie ca inculpat, fie ca autodenunțător. Și când cea dată-n gât este chiar șefa DNA, Laura Kovesi, este evident că deputatul PSD de Prahova joacă tare, după principul „cea mai bună apărare este atacul“. Sau că, în spate său stau alții, la fel de penali ca și el, cu interese de grup ce depășesc multe imaginații.

Cu dosare după dosare, cu scandaluri care se tot țin lanț și pe care le promovează la propria-i televiziune, Ghiță pare un personaj fascinant. Unul de film. Din filmele cu gangsterii care se infiltrează peste tot, în administrație, justiție, politică. Peste tot unde l-au dus pașii, a trecut drept omul de afaceri, prieten cu politicianul cutare. Când a prins cheag și a simțit că-i avea pe unii la mână, a vrut mai mult. Nu s-a mai mulțumit ca numele său să rămână în umbra unora din administrația județeană sau locală, că nu degeaba ajunsese la 24 de ani (vârstă la care alții nici măcar nu au un job) să aibă o avere estimată la 35 de milioane de euro. Și a schimbat placa, trecând la nivelul superior. Cel de trafic de influență, de racolări de prietenii în cercurile de partid, acolo unde unii dețin butoanele economiei subterane. I-a trombonit, le-a luat mințiile cu șarmul său, dar mai ales cu banii pe care nici el nu știa exact când avusese timp să-i facă, și i-a convins că este bun să le fie camarad de Camera Deputaților, ba chiar mentor. Ceea ce s-a și întâmplat.

Ascensiunea lui Sebastian Ghiță, pe toate planurile, nu mă surprinde. Exemple de acest gen sunt numeroase în România de astăzi. Ele ne arată de ce distanța dintre ce e la noi și ce găsim la unguri, să nu mai vorbesc de francezi, nemți și americani, rămâne la fel de mare ca în 1989. De ce ei pot să trăiască bine, iar la noi starea de bunăstare este doar apanajul unora ca Ghiță și colegii săi de factură penală din sistemul pe care l-au edificat cu migală politicienii de-a lungul timpului, inclusiv cei din anturajul său.

Sebastian Ghiță va dispărea într-o bună zi. Va ajunge la închisoare, nu îl vom mai găsi în parlament, va sărăci, nu știu. Nici nu contează ce i se va întâmpla. Important e altceva: în locul său va apărea altul. Unul, la fel de înavuțit peste noapte, dând din coate la întrunirile locale, căutându-și relații înalte, autodenunțându-se în momentele esențiale ale existenței sale, ca o dovadă că sistemul produce mereu ceva nou și nu șomează niciodată.