Regionalizarea a picat. Trăiască regionalizarea!

Propunerea lui Traian Băsescu şi a PD-L de reorganizare administrativ-teritorială a ţării nu a trecut. Deocamdată. Maghiarimea a zis pas, neacceptând nici una dintre variantele în discuţie. Dar asta nu înseamnă că ideea care i-a încolţit lui Băsescu, precum un fir de iarbă, este abandonată.

Până când ea va fi readusă în discuţie, guvernanţii s-au pus serios pe treabă, pentru a argumenta mai târziu nevoia de regionalizare. Şi ce ar putea face mai bine în afară de restructurări? Nimic, pentru că, la noi, de douăzeci de ani rentabilizarea se face doar prin reduceri de personal şi, mai nou, prin tăieri de salariu. Alte soluţii nu s-au găsit, motiv pentru care statul a fost mereu catalogat drept un administrator prost.

Ministerul Administraţiei şi Internelor, cel condus de un ministru care şi-a luat bacalaureatul la vârsta de 25 de ani, pare cel mai grăbit. Nu de alta, dar poliţiştii care au azvârlit cu caschetele peste gardul de la Cotroceni trebuie să înţelegă că nu te poţi trage de brăcinar cu preşedintele nostru iubit. Şi cum ar fi putut să-i pedepsească mai rău, decât tăindu-le sporurile şi desfiinţînd posturile de poliţie de ţară? Nici unui alt ministru de până acum, fie el miliţian sau politruc, nu i-a trecut prin cap să-i lase fără bani de hrană pe cei ce au purtat sau poartă pe umeri stele ori trese. Traian Igaş o comite, crezând că ceea ce face va duce la prinderea mai uşor a tâlharilor care aşteaptă la drumul mare pentru a-ţi da în cap. În locul Posturilor de Poliţie, pe care le va desfiinţa prin comasare, va introduce poliţia motorizată care, cât îi ziulica de mare, se va plimba la volanul maşinii cu girofar, cale, dus-întors, de 30-40 de kilometri. Când vor rămâne fără benzină în rezervoare, ceea ce se poate întâmpla după doar câteva zile de hoinăreală, poliţiştii pot trage pe dreapta, dacă nu cumva lui Igaş îi va făta mintea şi îi va dota cu cai, după modelul britanic.

Aceiaşi soartă o vor avea şi pompierii. Este demenţial să te gândeşti să-i reduci şi pe tulumbari, singurii din ţara asta care nu stau cu mâinile în sân la incendii sau în timpul calamităţilor de tot felul. Cel puţin aşa gândeşte un om normal, cu scaun la cap. Dar de unde atâtea scaune, pentru atâţia indivizi ce au ajuns să conducă ţara asta?