Bunicul, specialist în macroeconomie

De Matei Mircioane 07 August 2011, 15:10 Din vest
Bunicul meu era paznic în vie şi era specialist în macroeconomie. El a prezis că dacă ne îndatorăm prea tare o să intrăm în criză.Într-adevăr, o nouă criză mondială bate la uşă, cu sonorităţi grave, ca în Simfonia Destinului de Beethoven. Noi nu vrem să-i deschidem, dar criza intră pe geam, se furişează în bucătărie, în şpais (aşa-i zice bănăţeanul cămării de alimente), în buzunare, în portofel.

De data aceasta criza nu vine numai din SUA, una din zonele economice care o generează şi o exportă în întreaga lume fiind chiar Europa. De fapt, criza este cauzată de uriaşele datorii pe care le-au acumulat unele dintre statele cele mai dezvoltate din lume. Unul dintre aceste state este SUA, iar în Europa statul care dă dureri de cap atroce Uniunii, din cauza datoriilor imposobil de acoperit, este Italia. Asta, după ce Grecia, Portugalia, Irlanda au fost catalogate deja ca state falimentare, care nu puteau supravieţui decât cu noi împrumuturi de la UE. Însă datoriile Italiei sunt de trei ori mai mari decât cele ale Greciei, Portugaliei şi Irlandei la un loc, şi de opt ori mai mari decât suma pe care UE o are la dispoziţie pentru capitolul Stabilitate Financiară. Grav şi aproape imposibil de rezolvat.

Nu sunt specialist în macroeconomie şi s-a dovedit că nici marii specialişti în domeniu nu au reuşit să prevadă crizele
acestea şi să le găsească antidot, însă bunicul meu era. Cum spuneam, bunicul meu era paznic în vie, într-o comună bănăţeană, dar nu numai el era specialist în macroeconomie, ca el mai erau câteva sute în comuna mea natală. Acolo, specialiştii ăştia beau la birt pe datorie, însă niciodată mai mult decât suma pe care ştiau că o vor putea obţine din bugetul familiei, după ce lăsau cea mai mare parte a salariului în mâna nevestelor, pentru cheltuielile din gospodărie. Specialiştii ştiau că dacă toţi se îndatorează peste măsură şi transferă datoriile lor la birt, acesta va transfera datoriile sale la furnizor, furnizorul la producător şi uite-aşa criza se va extinde la nivel global.

Ei mai aveau la îndemână exemplul beţivului satului, care s-a îndatorat peste măsură şi umbla de la o masă la alta ca să cerşească un pahar de băutură. Îi dădeau, generoşi, dar şi mustrători, că „uite ce-ai făcut şi nu ai făcut bine. Norocul tău, însă, că nu suntem toţi îndatoraţi peste măsură şi mai are cine să-ţi dea”. Avea cine să-i dea, pentru că unul singur era falimentar şi o sută aveau datoriile suverane infime, uşor de achitat la plată. Şi, încă ceva, beţivul satului nu mai primea
băutură în momentul în care se vedea bine că a început să se îmbete. Oamenii ţineau la liniştea comunităţii, la bună
înţelegere, la demnitate, la echilibrul financiar. În general, pe vremea bunicilor noştri, regula de aur a economiei era: să
nu te întinzi mai mult decât te ţine plapuma!

Regula aceasta a fost uitată şi, iată, criza de care se temea bunicul meu şi toţi ceilalţi specialişti în macroeconomie din
sat ne-a intrat pe geam.


 

Autor Matei Mircioane 07 August 2011, 15:10 Din vest
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii