La sfat cu TUDOR LIMBEAN, despre PATRIOTISM

Într-o frumoasă dimineață de aprilie am poposit la Vințu de Jos, în casa în care locuiește un ales patriot român, Tudor Limbean. Nu m–am grăbit să ajung la un dicționar și să-l deschid la definiția patriotismului. Am dorit și am preferat  să aud de la un „mugur” de român, aflat la vârsta inocenței copilăriei, cum gândește și ce simte sufletește, atunci când vine vorba de patriotism.

Ne aflam în preajma sărbătoririi Zilei veteranilor de război, 29 aprilie 2019, un moment care oferă un bun prilej de a aduce în centrul atenției aspecte din istoria zbuciumată a poporului român, a faptelor de vitejie, a sacrificiului suprem, săvârșite de eroii neamului, pentru independență și unitate.

Mai avem încă fericita ocazie de a avea printre noi veterani din cel de-al Doilea Razboi Mondial, istorie vie pe care o putem asculta cu mare emoție. Am aflat de la aceștia foarte multe lucruri legate de dragostea de țară, de popor, de limbă și credință. Tot de la ei am aflat ce înseamnă jertfa de sânge, sacrificiul suprem, hotărârea de a demonstra dușmanilor acestui popor că, „Pe aici nu se trece!”

În Anul Centenarului Marii Uniri i-am întâlnit peste tot, în țară și peste hotare, la diferite sărbători, la biserică, la monumentele eroilor și mai ales la Alba Iulia-capitala Marii Uniri, la 1 Decembrie 2018. Am aflat de la veteranul de război, care avea vârsta venerabilă de peste 100 de ani, ce înseamnă patriotismul, ce înseamnă să fii patriot.

Lipsea din sufletul meu o completare la cele spuse de veteranii de război. Oare copiii acestei țări, generațiile care trebuie să ducă mai departe tradițiile poporului român, cum definesc și cum simt ei patriotismul? Și astfel am ajuns la acest mic moț, un vrednic urmaș a lui Avram Iancu, Tudor Limbean.

Cu mare emoție am pășit pragul casei, pentru că în întâmpinare mi-a ieșit chiar el, îmbrăcat într-un frumos costum popular, care mi-a urat bun venit și m-a poftit în casa „micului patriot”, așa cum o denumește el. S-a trezit de dimineață și aștepta nerăbdător să mă vadă. Știa de la părinți și bunici că, noi cei din Grupul de Inițiativă, am desfășurat acțiuni frumoase și am sărbătorit cum se cuvine Anul Centenarului Marii Uniri.

Cu vocea lui caldă de copil, dar și de artist ne-a povestit despre copilăria lui, de anii de grădiniță, de primii ani de școală și de viața lui artistică. Se mândrește cu medaliile și diplomele (peste 30) obținute la festivaluri folclorice, la concursuri sau emisiuni TV. La loc de cinste stau diplomele obținute pentru rezultatele  excelente obținute la învățătură și, prima diplomă din viața lui obținută  la Festivalul folcloric de la Vințu de Jos.

Încet, încet ne-am așezat la sfat, pe scăunelele lui, unde am început să depanăm amintiri plăcute din viața noastră și am discutat despre țară, popor, limba română, credință. Mi-a spus că el simte în suflet o mare bucurie când aude cuvintele: patriot, patriotism. Și el explică acest lucru prin amintirile pe care le are de la poveștile părinților și bunicilor lui, de la educatoarea de la grădiniță, de la oamenii din jurul său: profesori, artiști, reporteri radio-tv și ziariști.

Alături de părinți, un ajutor deosebit îl primește de la bunica lui, doamna Tudor Floarea, care a fost și solistă de muzică populară în viața ei. Ea este aceea care-i modelează vocea încă de la vârsta de doi ani, de când a fost depistat cu acest mare har de artist. La grădiniță, de la doamna educatoare Floarea Medrea, a învățat primele cuvinte despre patrie și patriotism. Ea a reușit să-i trezească curiozitatea de a căuta răspunsuri la această frumoasă și sacră latură a sufletului de român, patriotismul.

Tudor Limbean mi-a spus că atunci când aude de patriotism îi zboară gândurile la români, la eroi, la unirea lor într-o singură țară, România, la amintirile lui de la Marea sărbătoare de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 2018.

Imediat a ținut să-mi arate frumoasele lui costume populare, pe care le poartă cu mândrie și demnitate la toate manifestările cultural-artistice. Știe că acestea constituie portul popular al românilor, știe de bogăția și frumusețea folclorului românesc. Am observat pe biroul său de lucru că are și Biblia. Din ea citește în fiecare dimineață, cu ajutorul bunicii, versete și rugăciuni. Mi-a mai spus apoi că el îi iubește pe toți românii și-i îndeamnă pe cei plecați să vină acasă, să construiască o țară puternică cu oameni frumoși și gospodari.

 

Își amintește cu emoție și povestește cu mare entuziasm despre primii pași facuți de el ca artist. La grădiniță devine artistul principal al tuturor spectacolelor, serbărilor, interpretând cântece populare, cântece patriotice și joacă în piese de teatru. În cea mai mare parte cântecele lui au versuri compuse de bunica lui, Tudor Floarea. Primul cântec popular interpretat de el la debut a fost „A sosit toamna!”, din care merită să-i cităm prima strofă: „A sosit toamna, noi ne bucurăm/Fructe și legume, multe noi avem/Fructele sunt bune, pentru noi copiii/Că ne-ajută-n viață sănătoși să fim”. Cu acest imbold a plecat „micul patriot” pe drumul consacrării ca artist.

A urcat pentru prima dată pe marea scenă în anul 2017, la Festivalul folcloric de la Vințu de Jos, denumit „Mărie, dragă Mărie!”, interpretând cântecul cu acelați nume, în prezența marelui artist Ioan Bocșa. Cu timpul s-au apropiat de el foarte mulți români: artiști, realizatori de emisiuni radio-tv, oameni de cultură, preoți. Repertoriul său se îmbogățește mereu cu noi cântece populare, cântece patriotice, colinde, poezii, momente satirice, pricesne. O poezie de suflet, pe care a ținut să o recite în fața mea , a fost „Nu plânge, Maică Românie!”.

Spre finalul discuției noastre mi-a spus că el poartă pe unde este invitat, costumul popular, tricolorul, imnul țării, limba română și credința. A dorit să afle de la mine ce reprezintă tricolorul pe care i l-am adus în casă, despre emblema Grupului de Inițiativă, ș.a. Tricolorul pe care a insistat să-l aibă lângă el, poartă denumirea de „Tricolorul Centenarului Marii Uniri-2018” și Grupul de Inițiativă  l-a purtat la sărbătorile de la Viena, din 25-27 mai 2018, dedicate Centenarului Marii Uniri. Acesta a fost sfințit la catedrala din Viena, marcând 100 de ani de când a fost sfințit primul tricolor românesc pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar. Acum 100 de ani tricolorul sfințit la Viena, în prezența generalului român Ioan Boeriu și a lui Iuliu Maniu a fost purtat de militarii români în luptele pentru eliberarea capitalei Imperiului Austro-Ungar. Emblema Grupului de Inițiativă a fost amplasată la loc de cinste, la tribuna Conferinței de deschidere a acestei mari sărbători de la Viena, desfășurată în sediul Primăriei vechi.

La încheierea vizitei la Vințu de Jos, la Tudor Limbean, acestuia i-am înmânat câte un exemplar din revistele: Unirea-Viena, România Eroică, Dacoromânia, și alte simboluri legate de Centenar. Despărțirea a fost tot atât de emoționantă, ca și primirea, pentru că micul patriot dorea să afle foarte multe lucruri despre români. I-am promis că o să ne mai așezăm la sfat, în vreme de liniște, în vacanțe sau cu alte prilejuri frumoase. Am plecat din casa lui Tudor Limbean cu o semnificație mai completă a acestei stări sufletești, a acestei atitudini, numită patriotism.

Îi doresc micului artist și excepționalului elev multă sănătate, putere și noroc pe drumul consacrării ca artist și mult succes la învățătură.