Efectul urii

De Cristian Banu 11 Decembrie 2012, 15:16 Atitudini
Rezultatul alegerilor confirmă valul de ură la adresa lui Traian Băsescu şi al oamenilor săi, depăşind cu mult aşteptările USL. Împreună cu UDMR vor ajunge undeva spre 70%, enorm. Faptul că pediştii nu au reuşit să câştige nici măcar un colegiu arată amploarea dezastrului. Nu ştiu dacă evitarea soartei PNŢCD poate fi o consolare fiindcă e greu de spus dacă este vorba de o evitare sau mai degrabă o simplă amânare.

Nu USL a câştigat alegerile. Exceptând electoratul captiv al baronilor locali, nu existau foarte multe motive de a-i vota. Sunt deja de 7 luni la putere aşa că am avut parte de un “preview” a ceea ce pot face şi, cu minime excepţii, nu este nici o diferenţă.

De fapt, există o diferenţă ideologică importantă. Regimul Băsescu a promovat un neoliberalism dur depăşind cadrele impuse de FMI şi instituţiile internaţionale, asumat ideologic şi propovăduit ca atare de “intelectualii” preşedintelui, declanşând o adevărată ură de clasă din partea “omului slab” care îl duce în spinare pe “omul gras”. Această ură care emana din toate “organele” mediatice ale taberei prezidenţiale nu avea cum să nu producă în societate un ecou: “dacă voi ne urâţi, vă urâm şi noi”. Rezultatul votului este răspunsul “pegrei mahalalelor”, al “zombilor încolonaţi cu creierele spălate de Vociulescu”, al “armatei de păduchioşi în zdrenţe” şi altele în registru asemănător la toate aceste emanaţii de ură.

Totul a pornit de la cele două Românii ale lui Adrian Năstase. Traian Băsescu a reuşit să crească până la aproape 70% “România lui Adrian Năstase”, procent pe care doar FSN originar îl mai atinsese. România lui Traian Băsescu se restrânge pe zi ce trece la insuliţe dominate preponderent de ură. Or, aici este un pericol major. Aceşti oameni nu trebuie excluşi. Cei mai mulţi sunt simple victime ale propagandei sau ale propriilor lor iluzii. Sunt oameni care cred sincer că “ei produc valoare”, iar bugetarii o risipesc. Faptul că majoritatea ideologilor băsescieni sunt de fapt bugetari fără performanţe sau o minimă experienţă, chiar, în sectorul privat, nu le aprinde nici un beculeţ. Nu se sizează nici o legătură între calitatea execrabilă a învăţământului şi salariile de mizerie ale cadrelor didactice. Aleargă disperaţi la început de an să prindă un loc la o şcoală sau învăţătoare bună făcând tot felul de artificii, dar nu înţeleg legătura simplă între “statul minimal” şi numărul de şcoli publice disponibile (ca să nu mai vorbesc de calitatea acestora). Nu fac o legătură între numărul din ce în ce mai redus de poliţişti, medici, pompieri şi statul minimal. Se bucură de eficienţa SMURD şi l-au făcut mare erou pe Arafat, dar nu înţeleg că e vorba de o enclavă privilegiată, un produs de “laborator”, în care s-au băgat bani buni, atât de la stat, cât şi de la privat.

Este însă clar că USL nu are chef de aşa ceva. Şi nici nu dispune de oameni care să promoveze unitatea. Crin Antonescu este un personaj mai slab ca Traian Băsescu şi are toate caracteristicile necesare pentru a fi un preşedinte mai prost. Interimatul său a arătat că poate fi la fel de partizan şi de ranchiunos ca încă preşedintele. Victor Ponta are mari probleme în a înţelege pe ce lume trăieşte şi ce loc are el în ea. C a premier, are totuşi adversari imposibil de bătut pentru poziţia de cel mai prost premier. N-ai cum să-i învingi pe Boc şi MRU, nici pe colegul său de partid Văcăroiu.

PD se va dezagrega curând, după ce o parte din greii partidului nu au intrat în Parlament şi nu se va mai ridica vreodată. Cel puţin o perioadă nu vom avea opoziţie, fiindcă sper că nu-şi închipuie cineva că Dan Diaconescu poate face altceva decât circ.

Desigur, nu vom intra în URSS mâine şi nici prea curând aşa cum îşi închipuie unii. Nici din Uniunea Europeană nu vom fi daţi afară şi, dacă, la un moment dat, se va pune problema de vize, asta nu va avea legătură cu România, ci cu involuţia proiectului european. Totuşi, slabe speranţe să se întâmple aşa ceva. România este un bazin de forţă de muncă ieftină şi tăcută mult prea convenabil ca să nu fie ţinut aproape. În plus, noua putere va fi fericită să preia rolul jucat de Traian Băsescu de “ghiocel” în faţa intereselor economice străine.

Mare lucru nu se va schimba. Clasa politică este uniformă şi apartenenţa la un partid sau altul este un detaliu la fel de important ca nuanţa costumului sau culoarea părului. Diferenţa între USL şi PD este că PD lua măsurile şi din convingere ideologică, în vreme ce USL face doar ce le va spune FMI. În momentul de faţă, România are avantajul strategic că şi FMI şi Uniunea Europeană au mare nevoie de România. FMI trage din greu pentru o eventuală primă poveste de succes din istoria sa, iar Uniunea Europeană nu are nevoie de un stat care să părăsească Uniunea (fie şi dat afară) într-un moment în care state mai mari şi mai puternice evaluează astfel de scenarii iar tendinţe secesioniste capătă greutate în ţările membre.

Cei care speră ca Traian Băsescu să “salveze situaţia” nominalizând un premier “european”, speră degeaba. Îl va nominaliza pe Victor Ponta fără prea multe comentarii, eventual un “hăhăhă” discret. Fundamental, este un laş, incapabil să lovească vreodată direct. Deocamdată, “oastea” lui este spulberată şi nu are cu cine să se lupte. Va încerca să lase lucrurile să curgă, pentru că un scor de 70% induce nişte aşteptări uşor de neîmplinit şi erodarea USL poate fi una accelerată. În acest timp, va încerca să-şi creeze un nou vehicol politic din resturile ARD şi să producă un înlocuitor pentru 2014. Va redeveni poate iar luptătorul de gherilă care la începutul anilor 2000 se lupta cu hidra pesedistă. Poate că ar trebui să-i urăm succes.

 

Autor Cristian Banu 11 Decembrie 2012, 15:16 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

libris.ro

 

 

Publicitate