Pe drumul memorandiștilor transilvăneni de la 1892

Pe o vreme mohorâtă, la 25 mai 2017, am hotărât să plecăm de la Alba Iulia și să urmăm calea memorandiștilor transilvăneni din 16 - 28 mai 1892. Atunci, toată ,,Deputațiunea romănilor transilvăneni” (circa 300 de delegați) a mers la Viena, la Curtea imperială, cu scopul de a înainta memorandumul (care însemna o petiție semnată de liderii românilor din Transilvania) împăratului austro-ungar Franz Joseph. Memorandumul prezenta consecinţele instaurării dualismului austro-ungar şi cuprindea principalele revendicări ale românilor transilvăneni, printre care se număra recunoaşterea drepturilor politice şi confesionale.Grupul nostru de la Alba Iulia a fost format din: ec. Străjan Ioan - vicepreședintele Fundației ”Alba Iulia 1918, pentru unitatea și integritatea României”, prof. Cioica Maria - președinte al Asociațiunii ”ASTRA”, Despărțământul ”Eugen Hulea” Alba Iulia, prof. Ciubotă Georgeta, redactor la revista ”Dacoromânia”, Col(r)dr.ing. Avădanei Constantin, președinte al Cercului ”ASTRA” Cugir, vicepreședinte al Filialei Alba al ANCE ”Regina Maria”, Col(r) Gomboș Constantin, istoric militar, prof. Stroe Lucian, instructor coregraf în orașul Caracal, prof. Cioica Sabin, membru ASTRA. La grupul de la Alba Iulia s-a atașat și grupul de persoane condus de dl. Vasile Iuga, președintele Centrului Cultural ”Dragoș Vodă” din Cluj-Napoca, al Societății Culturale Pro Maramureș.Pe traseu am desfășurat adevărate lecții de istorie, am schimbat cunoștințe între noi, astfel că am ajuns la Viena bine documentați asupra activităților din program. Ca gazdă și ghid l-am avut pe neobositul patriot român, Ioan Godja, directorul postului de radio-tv ”Unirea”- un radio pentru toți românii, care ne-a însoțit în vizitarea celor mai importante obiective propuse.Ioan Godja este maramureşan şi în tot ce face nu şi-a uitat obârşia şi neamul. Este un român adevărat, dornic de a demonstra că poporul care i-a dat naştere dispune de valenţe culturale nebănuite sau neremarcate în marile cancelarii occidentale. De Ziua Europei Ioan Godja organizează an de an (din 2007) manifestări românești lângă Poarta Maramureşană – amplasată în Böhmischer Prater din sectorul 10 Favoriten. Este aşa cum spune Ioan Godja ”marca românismului şi cartea de vizită a României în mijlocul Vienei”.

Desigur, ținta principală a traseului a fost reședința de vară a împăraților Imperiului Austro-Ungar, Palatul Schönbrunn. Gândit ca reședință de vară pentru monarhii imperiului, palatul, așa cum îl vedem astăzi, datează de la 1701 și a fost construit ca o replică a palatului Versailles. Are 1441 de camere și este unul dintre cele mai impunătoare monumente de artă barocă din Europa Centrală.  Palatul Schönbrunn se confundă de fapt cu domeniul Schönbrunn, domeniul din care fac parte, pe lângă palat, fabuloasele grădini, grădina zoologică, oranjeria, dealul cu monumentul Gloriette dar și Muzeul trăsurilor imperiale – Kaiserliche Wagenburg.

O oportunitate deosebită a fost vizitarea palatului Hofburg, locul de reședință al împăratului Franz Joseph, construit în secolul al XII-lea, de către ultimul descendent al dinastiei Babemberg. Hofburg-ul a devenit cu trecerea timpului  sălașul conducătorilor Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, Imperiului Habsburgic și Imperiului Austro-Ungar.  Astăzi palatul Hofburg este un complex arihtectonic cu o mulțime de aripi, piețe, piațete și porți  pentru că fiecare împărat, mai mare sau mai mic, și-a lăsat amprenta asupra edificiului. Astfel, Reduta, Biblioteca Imperială, Aripa Augustina, Stallburg-ul sau aripa Leopold sunt fațetele clădirii ce ilustrează epoci diferite și evenimente diferite.  În interior se găsesc o mulțime de expoziții permanente de la documente rare, în Biblioteca Imperială, până la argintăria sau apartamentele lui Sissi.

Delegația noatră împreună cu colegii de la Cluj-Napoca am fost oaspeții Institutului Cultural Român din Viena, unde ne-a întâmpinat directoarea adjunctă, doamna Mihaela Baston-Ciobanu și referentul Alexandra Panican. Doamna profesoară Maria Cioica, domnii Străjan Ioan și Avădanei Constantin au donat cărți și reviste pentru biblioteca institutului. Tot aici a avut loc o amplă dezbatere privind promovarea culturii românești în Austria și Europa.

Nu departe se află Palatul Belvedere, construit pe un domeniu uriaș în 1816, în mijlocul primei grădini alpine din Europa. Astăzi palatul găzduiește Muzeul Austriac de Artă Barocă, operele lui Gustav Klimt în cadrul Galeriei de Artă Austriacă. Palatul Belvedere este de tristă amintire pentru români, pentru că aici s-a semnat Dictatul de la Viena, la 30 august 1940.

Momentul culminant al pelerinajului nostru a fost vizita la ambasada României din Viena, unde am fost primiți de ambasadorul E.S. dl. Bogdan Mazuru. Delegația a prezentat salutul românilor din țară, apoi s-au descris câteva pagini de istorie în legătură cu demersul memorandiștilor de la 1892, s-au recitat poezii, s-au cântat cântece patriotice.

În cuvântul de salut domnul ambasador s-a declarat impresionat de acțiunea noastră, s-a simțit român alături de adevărați români și ne-a asigurat de tot sprijinul pentru a pune în valoare adevărata istorie a poporului nostru.
Domnul col(r) dr.ing. Avădanei Constantin a înmânat ambasadorului cărți și câteva exemplare din revista ”România Eroică”.

Itinerarul nostru a mai cuprins Academia Militară Tereziană, înființată în anul 1751, din inițiativa împărătesei Maria Tereza, fiind cea mai veche academie militară din lume. Aici s-au pregătit ofițerii armatei austro-ungare până în anul 1918. Aici am aflat că printre absolvenți (până în 1918) au fost și români: generalul Gheorghe Domășnean - șef de promoție, János Bolyai -  matematician maghiar din Transilvania, Traian Doda - general român în armata austriacă, deputat, Theodor Seracin - general român în armata austro-ungară, Dănilă Papp - general român, ambasador al Regatului României pe lângă Sfântul Scaun. Să nu uităm că aici a fost profesor de matematică Iosif Tesla, unchiul marelui inventator istroromân, Nicolae Tesla.

În zona simbolurilor spirituale ale creștinismului, am vizitat mai multe catedrale și biserici, printre care:  Biserica Ortodoxă ”Învierea Domnului și Sf. Apostol Andrei”- Preot Nicolae Dura, parohul Comunității române din Viena, Capela Greco-Catolică ”Don von Wiener Neustadt”, St. Katharina Kapelle, Domplatz 1, Wiener Neustadt-preot Ioan Iulian Hotico. La cele două biserici s-au oficiat și parastasele în memoria memorandiștilor.

Memorandumul se dorea a fi un semn de protest faţă politica de maghiarizare practicată de autorităţi împotriva românilor din Ardeal şi faţă de persecuţiile la care erau supuşi aceştia, cuprinzând o analiză bine documentată a situaţiei economice, politice, sociale şi culturale a românilor transilvăneni de la formarea dualismului austro-ungar în februarie 1867.

Între 12 şi 14 mai 1881 la Sibiu a avut loc conferinţa de unificare a Partidului Naţional Român din Transilvania, prilej cu care liderii noului partid au hotărât trimiterea unui memoriu Curţii de la Viena, care să aducă problema românilor transilvăneni în atenţia opiniei publice europene. Memorandumul a fost redactat de Iuliu Coroianu şi elaborat la Sibiu în prezenţa lui Ioan Raţiu, preşedintele PNR, Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de Băseşti, Eugen Brote şi Septimiu Albini. Petiţia a fost aprobată la 25 martie 1892 şi prezentată la Viena pe 28 mai 1892 de o delegaţie compusă din 300 de reprezentanţi ai tuturor stărilor din Transilvania: intelectuali, meseriaşi, lucrători. La cererea guvernului de la Budapesta, împăratul Franz Joseph nu a dorit să primească delegaţia, deşi nu cunoştea conţinutul memorandumului, apoi l-a trimis autorităţilor maghiare. Acest fapt a nemulţumit profund pe români, care au considerat că împăratul nu doreşte rezolvarea problemelor naţionalităţilor din Imperiu. Autorităţile maghiare au trimis petiţia prefectului de la Turda cu specificaţia de a fi returnat lui Ioan Raţiu.

Fruntașilor memorandiști li s-a intentat un proces, care s-a desfășurat la Cluj. La 25 mai 1894  procesul s-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare. În cele din urmă, cel care îi va graţia pe memorandişti la 19 septembrie 1895 va fi însuşi împăratul Franz Joseph, ca urmare a presiunii imense la care era supus din partea opiniei publice, dar şi datorită intervenţiei diplomatice a regelui Carol I pe lângă Curtea de la Viena.

Merită să fie amintiți și memorandiștii din județul Alba, care au făcut drumul până la Viena: Herlea Nicolae - econom în Vinerea, cunoscut sub numele de ”Moș Herlea”, Băieșan Nicolae - preot în Bucium-Izbita, Danciu A.N - proprietar de mine în Bicium-Cerbu, Danciu A., Danciu I., proprietari în Bucium, Danciu N.- proprietar de mine în Bucium-Șasa, Horotan O.- proprietar în Almașu de Jos, Malvin S.- preot în Nădăștia, Nicola Ioan- proprietar în Albac, Rațiu Efren - proprietar în Teiuș, Suciu Ioan - preot în Acmariu. ”Moș Herlea” a mai fost călăuză pentru Nicolae Bălcescu în drumul întâlnirii cu  conducătorul revoluției de la 1848 din Transilvania, Avram Iancu.

Memorandumul a fost al treilea moment major de manifestare al ardelenilor faţă de tendinţele evidente de deznaţionalizare promovate de autorităţile maghiare, după Supplex Libellus Valachorum (1791) şi Pronunciamentul de la Blaj din mai 1868. Memorandumul a marcat apogeul luptei de emancipare a românilor din Transilvania din sec al XIX-lea, aducând problema românească în conştiinţa europeană.