Amilcar Săndulescu și povestea Eroului Necunoscut

Marcarea Centenarului Marii Campanii militare de la Mărășești, Mărăști și Oituz, din anul 1917, ne îndeamnă să ne aplecăm mai profund asupra filelor de istorie, asupra evenimentelor care au creat condițiile hotărâtoare pentru împlinirea visului de veacuri al poporului român, acela de a avea din nou o singură țară: ”România Dodoloață”.
 
Peste 300.000 de soldaţi şi ofiţeri români şi-au pierdut viaţa în luptele din Primul Război Mondial. Mulţi dintre ei au sfârşit eroi necunoscuţi. Cei morţi pe câmpul de luptă pentru apărarea patriei au fost înmormântaţi în zilele de război unde s-a nimerit: la marginea satelor, a drumurilor sau pe câmpuri.
 
Mormântul Eroului Necunoscut este un simbol al eroismului ostaşilor neamului în lupta pentru apărarea patriei, cunoscut de toţi românii. Puţini ştiu că, în spatele poveştii Eroului Necunoscut şi a simbolului eroismului soldaţilor români, se ascunde povestea cutremurătoare a unui copil de doar 12 ani, Amilcar Săndulescu, care a fost erou pentru o zi şi a rămas în istorie drept fiul Eroului Necunoscut.  

Pentru cei mai mulţi, primul loc de veci a fost chiar locul unde şi-au găsit sfârşitul. Cum majoritatea nu aveau asupra lor acte de identitate, singura modalitate de identificare a oştenilor morţi a fost bănuţul metalic, agăţat de gât, pe care exista un cod numeric pentru fiecare unitate militară. Mulţi soldaţi şi-au pierdut în timpul luptelor şi singura modalitate de a fi identificaţi şi au rămas simpli eroi necunoscuţi, îngropaţi acolo unde au murit.  

După Primul Război Mondial se punea acut problema alegerii și în țara noastră a Eroului Necunoscut, dintre miile de eroi, fără identitate, căzuți pe câmpurile de luptă. Prin decizie a Ministerului de Război, în 1919, în fiecare localitate s-au amenajat cimitire militare. Trupurile neînsufleţite ale ostaşilor neidentificaţi au fost deshumate din locurile de veci improvizate imediat după război şi reîngropate în perimetrele stabilite de comunităţi drept cimitire militare. Societatea ”Mormintele eroilor căzuţi în război” înfiinţată în acelaşi an prin decretul 4106 şi aflată sub patronajul Reginei Maria a fost responsabilă de găsirea locurilor de veci pentru eroii necunoscuţi.

După ce mai multe ţări din Europa, precum Franţa, Belgia sau Marea Britanie, îşi aleseseră astfel de simboluri pe care le înmormântaseră la loc de cinste, în 1923 a venit şi rândul României să instaureze această tradiţie. Dintre miile de morminte în care se odihneau eroii necunoscuţi ai patriei, urma să fie ales un singur sicriu. Prin ordin al Ministerului de Război în 1923 se stabileşte ca, în zece localităţi din ţară, din zone diferite, să fie deshumate zece sicrie ale unor eroi necunoscuţi. Misiunea de a alege simbolul României a revenit unui copil de doar 12 ani, Amilcar Săndulescu.  

Amilcar Săndulescu a rămas în istorie drept fiul Eroului Necunoscut şi care a avut un destin cumplit. Zece sicrie au fost deshumate pentru a fi aduse la Mărăşeşti, pentru a fi ales Eroul Necunoscut. În fiecare dintre cele zece localităţi au avut loc slujbe religioase, iar trupurile eroilor au fost puse în sicrie identice de stejar, căptuşite cu tablă zincată şi urcate în trenuri, în vagoane special amenajate, cu destinaţia Mărăşeşti. Ajunse aici, la data de 12 mai 1923, toate cele zece sicrie au fost depuse în Biserica ”Adormirea Măicii Domnului”.

Tot prin ordin al Ministerului de Război a fost decis şi modul în care, din cele zece sicrie, urma să fie ales unul singur drept Eroul Necunoscut al României. Sarcina a revenit unui copil de 12 ani. Potrivit ordinului 567 din 1 mai 1923, cel care urma să aleagă sicriul Eroului Necunoscut trebuia să fie un copil de clasa I la un liceu militar, orfan de război.

Desemnarea ”fiului Eroului Necunoscut” a fost anunţată în data de 5 mai 1923: ”Din cele patru rapoarte sosite de la liceele militare din Iași, Craiova, Chișinău şi Mănăstirea Dealul, cel mai bun orfan de război este elevul Amilcar Săndulescu, din clasa I a Liceului militar D.A. Sturdza din Craiova“. Elevul Amilcar Săndulescu rămăsese orfan la vârsta de 6 ani, când tatăl său pierise pe front în 1917. Copilul a fost informat că în data de 14 mai, însoţit de un ofiţer, va pleca în cea mai importantă misiune din viaţa sa, la Mărăşeşti, pentru a alege sicriul Eroului Necunoscut. Ceremonia din data de 14 mai a fost, dincolo de importanţa sa istorică, un moment de mare emoţie pentru copilul orfan care devenea astfel fiul Eroului Necunoscut.

Cele 10 sicrie au ajuns în data de 13 mai la Mărăşeşti. Amilcar Săndulescu a venit a doua zi, cu un tren special. A urmat o ceremonie impresionantă în care miile de oameni care au asistat la alegerea sicriului au stat cu ochii aţintiţi asupra copilului de 12 ani. Ce a trăit şi ce a simţit copilul Amilcar Săndulescu în cea mai importantă zi din viaţa sa, 14 mai 1923, a descris chiar el într-un jurnal descoperit la liceul din Craiova. Mărturiile sale, descoperite de Valeria Bălescu, muzeograf al Muzeului Militar Naţional "Regele Ferdinand I", au stat la baza realizării cărţii  "Eroul Necunoscut".
 
"În sfârsit, sosi şi ora trei, ora divină, când trebuia ca eu să aleg pe acela ce odinioară s-a jertfit pentru scumpa lui patrie. Când am ajuns la biserică stăteam ca pe ghimpi, abia așteptam momentul când să intru, să văd cele zece sicrie. Când intru în biserică, văzui biserica veche, care cu mult mai înainte îndurase atâtea și atâtea gloanţe care o ciuruiseră. Înăuntru erau înşirate, pe două rânduri, osemintele acelor zece eroi care se jertfiseră pentru întregirea neamului. Ce mulţime mai era!", avea să noteze copilul în jurnal.

În momentul alegerii Eroului Necunoscut, Amilcar s-a oprit în faţa sicriului cu numărul patru. ”M-am dus înaintea celor zece sicrie tremurând şi stăteam la îndoială pe care să pun mâna. Dar, deodată, m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conştiinţă, am pus mâna pe el. În momentul acela, un mare fior mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele: ,,Acesta este tatăl meu!”  Îngenunchind, m-am rugat: ,,Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii neamului, ai şi pe tatăl meu“, a povestit Amilcar Săndulescu în jurnalul descoperit la Liceul Dimitrie Sturza din Craiova. După alegerea sicriului Eroului Necunoscut, celelalte nouă sicrie au fost înhumate în cimitirul din Mărăşeşti.

Sicriul ales de Amilcar  a luat drumul spre capitală şi misiunea copilului a continuat până la Bucureşti. A mers şi el în capitală şi a asistat, în ziua de 17 mai 1923, la înhumarea Eroului Necunoscut în Parcul Carol. Se spune că, în cadrul ceremoniei de aici, Amilcar Săndulescu i-ar fi cunoscut  pe Regele Ferdinand şi pe Regina Maria. Pe placa de mormânt a Eroului Necunoscut a fost scris: ”Aici odihneşte fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea Neamului Românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României Întregite. 1916-1919“. 

Fiul ” Eroului Necunoscut” a murit înecat la două luni de la ceremonie, având parte de un destin tragic. A terminat anul şcolar ca elev fruntaş şi a fost răsplătit, împreună cu alţi colegi de-ai săi, cu o tabără la mare în vacanţa de vară. La finalul lunii iulie, Amilcar Săndulescu se afla la Staţiunea Techirghiol. S-a înecat în după-amiaza zilei de 28 iulie 1923, sub ochii colegilor care n-au putut să îl salveze. A fost înmormântat în Cimitirul Sineşti din Craiova, la două luni de la ceremonia în cadrul căreia alesese Eroul Necunoscut.   

Mormântul Eroului Necunoscut aşezat în 1923 în Parcul Carol I din Bucureşti, în locul care a găzduit  Muzeul  Militar, a fost demontat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958, iar sicriul a fost strămutat la Mausoleul din Mărăşeşti. În  baza unei hotărâri de Guvern din 1991, Eroul Necunoscut a fost exhumat şi, timp de o lună, a fost depus în interiorul Mausoleului de la Mărăşeşti. Pe 26 octombrie 1991, Eroul Necunoscut a revenit în Parcul Carol I, însă nu pe locul iniţial. Abia la data de 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Eroului Necunoscut la locul originar, din anul 1923.  
                
Date culese din file de istorie a poporului român de
Col(r)dr.ing. Avădanei Constantin