Braila (1914-1916) (II)

IV. Oameni politici braileni

Începuturile vieții politice la Brăila datează de la jumătatea anilor '70 ai secolului al XIX-lea. Nașterea partidelor românești moderne (PNL - 1875 și P. Conservator – 1880) s-a regăsit organizatoric și la Brăila. Comitetul PNL de la Brăila – 22 sept. 1875 era format din 21 de persoane, între care C. Djuvara, G. Cociaș, R.S. Campiniu, D. Ionescu. Brăila a fost o cetate a liberalismului.

Partidul Conservator a avut ca președinte pe Ion Suditu (cumnat cu Anastase Simu) și avea ziarul Mesagerul Brăilei. Ca președinte de onoare a fost Nicolae Filipescu. Fruntași ai conservatorilor brăileni s-au afirmat: Nicolae Th. Faranga, care a fost prefect (1905-1907), primar (1911-1913) și senator în 1914.

Promotor al Partidului Naționalist Democrat, împreună cu A.C. Cuza, Nicolae Iorga a fost prezent adesea la Brăila, având în Parlament pe farmacistul N. Ionescu-Berechet și avocatul Traian Țino.

Primul club socialist a fost înființat la Brăila de către Chr. Rakovski și N.D. Cocea în 1905. Ca urmare a alegerilor parlamentare și comunale, deputații si senatorii puteau fi primari sau prefecți în același timp. Cine erau aceștia? Tot ce inteligența, elocința și erudiția românească a avut mai distins. Prin munca și geniul lor au adus Brăilei strălucire economică, socială și culturală.

Alegerile erau un moment deosebit și reflectau viața politică de la începutul sec. XX. Prin demisia guvernului Titu Maiorescu din 3 ianuarie 1914, I.I.C. Brătianu este numit la 4 ianuarie pentru formarea noului guvern. Alegerile au avut loc între 2-14 februarie 1914. PNL a câștigat detașat alegerile cu 166 locuri în Cameră și 87 locuri în Senat, Partidul Conservator - 10 la Cameră și 8 la Senat, Partidul Naționalist Democrat - 2 mandate la Cameră.

Cameră și Senat
Liberalii
- Cameră - Colegiul I: Constantin Alessiu și Constantin Gianni; Colegiul II: Ștefan Periețeanu, I.G. Sassu și N. Petrescu; colegiul III: avocat Badea O. Spânu
- Senat – Colegiul II: Leonte Moldovan și George Cavadia
Conservatori
- Cameră – Colegiul I: G. Petrescu, Colegiul II: N.Th. Faranga, M.S. Pantely; Colegiul III: M. Cernea
 - Senat – Colegiul I: Nicu Filipescu și Filip Apostol; Colegiul II: Matei Fălcoianu și C.D. Palade
Naționalist-democrat
- Cameră - Colegiul II: N. Iorga

În mai 1914 au loc alegeri pentru Constituțională și corpurile legiuitoare dezbat modificarea art.19, 57 și 67 din Constituție pentru introducerea votului universal și a exproprierii pentru cauză de utilitate publică a unei mari părți a proprietății funciare.

Dintre oamenii politici brăileni putem evidenția pe: liberalul Constantin Alessiu, originar din județul Brăila, licențiat în Drept, fost magistrat (1888-1896), avocat. În 1890, Al. Marghiloman, ministrul Justiției îl avansează ca Judecător de ședință al tribunalului Brăila. Astfel are loc debutul său politic. În decembrie 1898 este ales pentru prima dată deputat PNL (la Sala Paradis, astăzi Palatul Lyra, ține o cuvântare memorabilă în prezența lui D.A. Sturza). În 1909 ajunge șef al organizației locale a PNL. Avocat și orator apreciat în epocă a fost deputat de Brăila și primar al orașului în 1907. A lăsat prin testament biblioteca personală (1725 volume) Bibliotecii Comunale Brăila.

Leonte Moldovan a avut un rol covârșitor pentru elaborarea celor mai importante legi: votul universal și reforma agrară. S-a născut în 1865 în satul Șinca Veche (Făgăraș). A fost profesor, avocat, publicist, om politic, membru PNL, senator, deputat. Între 1934-1935 a fost președintele Senatului României. A reprezentat în Parlament pe național-liberalii brăileni între 1912-1937.

Din Șinca Veche s-au mai ridicat și alte personalități: istoricul Gheorghe Șincai, publicistul Iosif Vulcan, episcopul unit de Oradea Samuil Vulcan și Mitropolitul Transilvaniei Nicolae Bălan (1920-1955).

Leonte Moldovan a făcut liceul la Brașov, Facultatea de Litere și Filozofie la București și Facultatea de Drept. A fost profesor de istorie la Liceul Real Nicolae Bălcescu din Brăila (1889-1903) și din 1903 se înscrie ca avocat în baroul brăilean. A apărat drepturile național-politice ale românilor transilvăneni, a fost secretar al Ligii Culturale și membru activ al Societății Carpați secția Brăila. A editat săptămânalul ”Lupta națională” și a deschis liste de subscripții pentru Liceul Românesc din Blaj și pentru cheltuielile de judecată în procesul Memorandumului, organizând și un miting de protest la Brăila.

După declanșarea primului război mondial a fost pentru intrarea României în război de partea Triplei Înțelegeri și rezolvarea problemei naționale. A colaborat la ziarul ”Neamul românesc”, scos de Nicolae Iorga, cu o suită de articole în care atacă învoielile agricole înrobitoare din satele brăilene Scorțaru Nou, Lutu Alb, Comăneasca, Rușețu.

Ca membru PNL a fost ales în Parlament în 1912 (Senat - Colegiul II) și s-a remarcat în ședința din 2 aprilie 1913 cerând modificarea legii de organizare a serviciului militar. În discursul la Senat (19 aprilie 2014) legat de modificarea Constituției pentru legile electorală și agrară a vorbit și despre posibilitatea realizării României Mari. A condus cu autoritate organizația PNL Brăila. Pe 19 august 1914 a organizat o adunare cu cetățenii Brăilei, la câteva zile de la declararea neutralității, unde și-a exprimat adeziunea la hotărârea Consiliului de Coroană.

Pe 14 decembrie 1915, N. Iorga impresionat de evocarea suferințelor celor din Ardeal prezentate de Leonte Moldovan, a spus: ”Glasul acestui fiu al Ardealului, sincer, aspru, crud, neîndurat m-a mișcat profund”.

Leonte Moldovan a fost un fiu devotat al Brăilei, luând atitudine pentru rezolvarea lucrărilor de canalizare ale orașului (Senat, 17 decembrie 1913), pentru iluminatul electric, pentru portul Brăila și aprovizionarea cu porumb. A fost primar al orașului Brăila în perioada 1927-1928. A locuit pe str. Ana Aslan nr. 21 și casa este în prezent monument istoric. În 1943 a fost înmormântat, așa cum și-a dorit, în satul natal.

George Cavadia s-a născut în 1856 în Macedonia și a murit în 1926, la Paris. A fost o personalitate polivalentă a Brăilei, a organizat activități cultural artistice deosebite, bariton apreciat în epocă, compozitor cunoscut, proprietar agricol de seamă și fruntaș al vieții politice (deputat și senator PNL Brăila). Este ctitor al Societății Filarmonice Lyra (1883) și președinte în 1919, când pune bazele Conservatorului de Muzică al Societății. Descoperitor și mentor al celebrei Hariclea Darclée. A sponsorizat ridicarea Palatului Lyra (1923-1924). Va întreține la Brăila o atmosferă muzicală elevată.

Din partea conservatorilor este Nicolae Th. Faranga născut la Brăila în 1871. A urmat Școala de Poduri și Șosele la Paris. A fost prefect la Brăila între anii 1905-1907 și primar în 1911, 1914 și 1925. A realizat canalizarea orașului și uzina de apă. În 1912 împreună cu Episcopul Buzăului, de care aparținea județul Brăila, hotărăsc ridicarea unei catedrale ortodoxe în acest oraș cosmopolit unde celelalte națiuni au biserici mai falnice, în timp ce românii își țin slujba religioasă într-o geamie turcească. Între 1914-1918, N.Th. Faranga a fost deputat de Brăila la Colegiul II.

La Senat a fost Nicu Filipescu născut în 1862 la Filipești (Brăila). Descendent dintr-o veche familie boierească, cu rădăcini la 1540. Era fiul vornicului Grigore Filipescu, deputat unionist în Divanul ad-hoc. În 1883 se alătură tinerilor din Partidul Conservator. A fost publicist al ziarului Epoca (1885), deputat în 1888. Între 1893-1895 a fost primar al Orașului București și în 1895, primar al Brăilei.

La București a organizat Congresul studențimii universitare prezidat de studentul brăilean G. Ștefănescu Goangă, avocat de renume și tatăl cântărețului celebru Petre Ștefănescu Goangă. A fost Ministrul Agriculturii, Industriei și Comerțului (1900-1901), Ministru de Război (1910-1912) și a construit la București Cercul Militar și a înființat Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu. A mărit efectivele armatei, formând regimente noi.

A reprezentat Brăila în Parlament de mai multe ori (1905, 1912, 1914). Orator de mare talent, în sala Dacia din capitală, la urcarea pe tron a regelui Ferdinand, i-a adresat acestuia o cuvântare îndrăzneață: ”Ce este Regatul român fără Ardeal? O absurditate geografică... Ardealul este Acropola românismului... aici e centrul, aici e inima românismului... De aceea, mărirea ce ți-o urăm este să te încoronezi la Alba Iulia sau să mori pe câmpia de la Turda”. A murit în  30 septembrie 1916 la București de inimă rea, întrucât înfrângerea de la Turtucaia (1-6 august 1916) i-a luat speranța unirii cu Ardealul.

În concluzie, oamenii politici brăileni, prin cele doar câteva exemple date mai detaliat, au fost prezenți și luptători pentru legile unui stat modern, pentru unitate națională, pentru binele țării și al Brăilei.

V. Viata cultural-artistica

Paralel cu dezvoltarea economico-socială și edilitară a Brăilei a avut loc la începutul secolului  XX și în perioada 1914-1916 și o dezvoltare culturală deosebită. Ea s-a manifestat pe mai multe planuri: școlar, tipografic, al presei, bibliotecilor, bisericii, teatrului și muzicii, al personalităților.

Nu este nici un miracol că, într-un interval de un deceniu, la Brăila s-au născut: romancierul român cel mai citit din și în străinătate - Panait Istrati (1884-1935), cel mai influent gânditor român, filozoful Nae Ionescu (1890-1940), cel mai de seamă logician român - Anton Dumitriu (1905-1992) și un remarcabil poet româno-francez - Ilarie Voronca (1903-1946).

Ambianța culturală deosebită ce s-a realizat la Brăila a adus atâtea succese. Școala a existat la Brăila și sub dominația turcească, fiind necesară negustorimii brăilene ca știutori de carte și socotitori. Dascălul era plătit de părinții elevului, care asigurau și localul necesar. Dar și biserica sprijinea școala, așa cum a fost cea de la Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, din 1817.

După 1831 apare școala publică, cu profesorul Ioan Penescu. Numărul școlilor va crește, mai ales după câștigarea independenței în 1877-1878. În 1906 existau 10 școli primare de băieți cu 35 de clase și 8 școli primare de fete cu 30 de clase. Liceul real N. Bălcescu, care a dat țării atâtea nume cu prestigiu (existent din 1873 ca Școală Comercială Reală), a sărbătorit anul trecut 140 de ani de existență. Tot în 1906 mai erau 12 școli primare confesionale, o școală de meserii și una profesională pentru fete.

Un indiciu al creșterii nivelului cultural este sporirea numărului de tipografii, presă și librării. Prima tipografie se datorează prof. Ioan Penescu, în 1838, care situează Brăila, alături de Craiova, pe locul II între orașele de provincie în istoria tiparului românesc. Între 1873-1915 a funcționat tipografia Pericle M. Pestemalgioglu (născut la Brusa, Turcia). Dintre multele cărți editate (150 și cca 85 periodice) a participat în 1906 la Expoziția Jubiliară cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, cu cartea ”Orașul și Județul Brăila odinioară și astăzi. Schițe istorice și administrative” de Nae Vasilescu.

Comercianții beneficiau de informații de profil din ziarele tipărite: Brăila, Funcționarul comercial, Mercuriul Brăilei, Monitorul burselor și altele. Ca gazete politice menționez: Messagerul de Brăila, Bomba, Conservatorul, Lanterna, Dunărea (în care a apărut, pentru prima dată în România, poemul Luceafărul al lui Mihai Eminescu, prin grija lui Al. Djuvara, în numărul din 25 iulie 1883).

Tipografia Universală C.P. Nicolau (1887-1916) a scos revista Flori de câmp (1911) ce s-a bucurat de colaborarea lui Dumitru Panaitescu Perpessicius și care a promovat un interesant material folcloric și istoric cu privire la Brăila. Tipografia Universală a editat ziare cu orientare liberală: Apărarea, Democrația Brăilei, Liberalul, Lumina, Reforma.

Tipografia Modernă deținută de Max Frankel (1892-1930) a editat Istoricul presei brăilene de la 1829 până la 1926, de S. Semilian. Alte tipografii au fost: Mayer (1913); Minerva (1906-1937) cu ziarul Timpul al Partidului Conservator și Revista Maritimă); Tipografia Lucrătorii asociați (1907-1940) specializată în medicină; Tipografia Dunărea (1909-1949) cu periodicele: Albina, Reforma, Semănătorul; Tipografia Artistică Arthur R. Orghidan (1910-1942); Tipografia Mercur (1912-1926) care a scos revista umoristică Gardianul Brăilei; Tipografia Victoria a lui H. Perlmann (1912-1936) și Tipografia Ethos a grecilor.

Pentru meseriași și interesele lor s-a ocupat Gazeta meseriașilor (26 septembrie 1911-15 august 1916). La Tribuna transporturilor (27 februarie 1913-31 iunie 1915) a colaborat și Panait Istrati. În afară de ziarele în limba română au apărut la Brăila ziare în limbile greacă, bulgară, italiană, engleză, franceză și ebraică. În 1912, potrivit statisticii Academiei Române, la Brăila apăreau 31 de periodice, fiind pe locul II după București.

Și numărul librăriilor trebuie apreciat pe Strada Regală: Librăria Modernă Löbel
Louis (nr. 5); Librăria Hestia (nr. 17); Librăria Ducora (nr. 21); Librăria Națională Apostol Ciuntu (nr. 25); pe Bulevardul Cuza, colț cu Strada Regală (azi magazinul Dunărea) era Librăria Cartea de aur, Teodor Manea; Librăria Dumitru Ionescu se afla la parterul Teatrului Ralley.

Concomitent cu sporirea tipăriturilor și creșterea nivelului cultural, apar și primele biblioteci publice. Din inițiativa corpului profesoral de la Liceul N. Bălcescu s-a întemeiat, în ianuarie1881, Biblioteca Publică, care avea, în anul 1906, 5000 de volume. A doua este Biblioteca Petre Armencea (1896) și în 1912 se înființează Biblioteca Nedelcu Chercea - cetățean de seamă al Brăilei. În Piața Traian (Sf. Arhangheli) erau Biblioteca Comunală și Petre Armencea (pe locul actualului Teatru) și Cercul Voltaire - filială a Universității din Paris, situată în dreapta bisericii. Pe Strada Regală se mai afla Biblioteca Max Nordau.

Cercul Voltaire a fost fondat în 1905 pentru a favoriza învățarea limbii franceze și sub președinția Domnului C. Blondel, ministru diplomat al Franței în România în anul 1912 a avut loc la Teatrul Regal o serată muzicală și dramatică în scop filantropic. Atunci, pe 2 martie a cântat George Enescu și presa timpului a scris: Vioara sa nu scoate sunete indiferente, ea vorbește, cântă și plânge sub arcușul fermecător al maestrului.

Mai erau alte trei biblioteci importante: a Institutului de Cultură Italiană în România, Nordau Derera a Comunității Evreiești și Biblioteca Copiilor. Din 1881, prin Decretul Regal nr. 2134, regele Carol I autoriza funcționarea la Brăila a Muzeului Științific.
Așa cum spune N. Iorga: ”Oricine dorește să cunoască sufletul orașului trebuie să intre în bisericile lui...”.

În anul 1914, în Brăila erau 11 biserici ortodoxe:
- Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil (1596-1601) ctitorită de Mihai Viteazul cu hramul Sf. Nicolae, transformată în geamie și din 1831 refăcută;
- Sf. Gheorghe (1857);
- Sf. Nicolae (1865) – catedrală;
- Buna Vestire (1872);
- Izvorul Tămăduirii (Greacă);
- Sf. Ilie (1877);
- Sf. Apostoli Petru și Pavel (1881);
- Sf. Constantin și Elena (1894);
- Sf. Dumitru (1911);
- Sf. Ioan Botezătorul (1912);
- Sf. Spiridon;
- Adormirea Maicii Domnului (1914).

Prima biserică a fost ridicată în 1844 dar a ars într-un incendiu din 1895. Pentru noua biserică s-a pus piatra de temelie în 1909 și s-a terminat pe 27 aprilie 1914 și sfințirea s-a făcut de Sf. Marie în prezența Episcopului Dunării de Jos, Miron Niculescu. Biserica avea o avere de peste 100.000 lei, la acel timp fiind o sumă mare și cinci proprietăți în oraș. Acestora li se adăugă: biserica catolică, armeană, a rușilor lipoveni, reformată calvină și mozaică.

Brăilenii au avut întotdeauna o veche și constantă credință religioasă. O permanență a istoriei Brăilei a fost și este Nihil sine Deo! (Nimic fără Dumnezeu!). Bisericile Brăilei, adevărate monumente de arhitectură, reprezintă o punte spirituală a locuitorilor săi cu bogata sa istorie.

În ce privește societățile culturale este de remarcat Secția Societății bucureștene Carpați la Brăila, ce avea drept scop unirea politică a tuturor românilor. Aceasta a organizat primul ciclu de conferințe despre Starea țăranilor și sărbătorirea de evenimente (Adunarea de la Blaj din 1848).

În 1891 s-a înființat Secția locală a Ligii Culturale, având ca președinte pe prof. Athanasie Popescu, directorul Liceului N. Bălcescu. În perioada neutralității, 1914-1916, s-a cerut intrarea în război pentru eliberarea Transilvaniei. Un merit deosebit l-a avut Societatea Avântul în rândul tinerilor.

Pentru reprezentațiile de teatru erau cele două săli: Rally (apoi Comunal, Regal și azi, Maria Filotti) și Sala Peleș, precum și câteva grădini de vară.

Maria Filotti s-a născut în comuna Batogu, Brăila (1883), a studiat Conservatorul la București și apoi, la Paris. A debutat ca studentă pe scena acestui teatru în octombrie 1905 în piesa ”Gioconda” de Ponchielli. Numărul trupelor de teatru românești și străine ce au venit la Brăila este impresionant, ceea ce artă nivelul de pregătire și receptare a publicului brăilean. Nume celebre de actori români: Constantin Nottara, Petre Liciu, Agata Bârsescu și actori străini: C. Coquelin, Ernesto Rossi, Suzanne Després, Marioara Ventura au onorat scena brăileană.

Nu au lipsit nici spectacolele de revistă ale cunoscutului și iubitului actor Constantin Tănase, despre care ziarul local Expresul (22 ianuarie 1912) scria că spectatorii au cântat în delir cupletul ”Fusta, fusta, fusta-i cu belea”. În decembrie 1913, Constantin Tănase a făcut parte din inițiatorii proiectului cultural al lui Alecu Bărcănescu de a înființa la Brăila, Opera Română.

În 1914, la Brăila existau două fanfare, ce ofereau concerte în parcurile orașului în zilele de sărbătoare. În anul 1897 a fost adus de la Viena, cunoscutul dirijor și compozitor Hans Leopold Kern pentru a conduce fanfara. Pe 29 martie 1913, pe scena Teatrului Regal a venit Orchestra Simfonică din Viena, condusă de Oskar Nedbal, coleg la Conservator cu Leopold Kern. Din program au făcut parte Simfonia a V-a de Beethoven și uvertura Maeștrii cântăreți de Offenbach.

Fanfara condusă de Leopold Kern și cea a Regimentului 38 Infanterie au concertat la Cercul Voltaire, la șezătorile Ligii Culturale (10 ianuarie 1915), la serbările populare din Grădina Publică (15 august 1915), pe Hipodromul Monument, unde avea loc prima alergare de cai a anului. Din program nu lipseau valsurile Estudiantina și Valurile Dunării, arii din operele din Puccini, Verdi, Mozart. Bineînțeles, nu o putem uita pe celebra cântăreață de operă, Hariclea Darclée, născută la Brăila, în 1860, care a debutat la Opera Mare din Paris în 1883 în rolul Margaretei din Faust de Gounod. A cântat în toată lumea iar Puccini a compus pentru ea, opera Tosca. Primul ei concert la Brăila a fost pe 25 martie 1881.

Pentru a completa tabloul vieții culturale din această perioadă este necesar a aminti doar numele oamenilor de știință, literaților și artiștilor născuți la Brăila și care s-au remarcat pe plan național și internațional în domeniul medicinii: Ana Aslan (1897-1988), în domeniul fizicii și meteorologiei; Ștefan Hepites (1851-1922); poetul Panait Cerna (1881-1913); prozatorul Panait Istrati (1884-1932); filozofi: Andrei Petre (1891-1940) și Vasile Băncilă (1897-1979).

În tot ceea ce am prezentat am încercat doar a schița și a trezi interesul pentru această lume minunată a Brăilei.

VI. A fi brailean!!!

Brăilenii: navigatori și ostași, lucrători ai pământului și crescători de vite și oi, buni meseriași, intelectuali și personalități de prestigiu, oameni harnici sunt așa cum i-a apreciat marele istoric Nicolae Iorga la Congresul Studenților ținut la Brăila în 1929: ”Brăila, oraș și județ e un punct de vioiciune și energie în viața țării... acolo s-au putut ține întâi supt turci numai Români de o vitejie și o răbdare deosebită. După liberare... s-au simțit în stare să fie ctitorii unei noi ordini de lucruri și apărători ai ei. Astfel s-a creat o rasă brăileană”.

O frumoasă caracterizare face filosoful brăilean, Nae Ionescu: ”mândri, susceptibili, la orice atingere, îndrăzneți până la nebunie și calmi în același timp”. Demnitatea și mândria brăilenilor este evidentă în scrisoarea trimisă în 1470, domnului Ștefan cel Mare al Moldovei, care vroia să fie pe tronul Țării Românești un devotat și un aliat în lupta împotriva turcilor, pe Mircea Basarab: ”De la toți boierii brăileni și de la toți cnejii și de la toți românii, scriem ție, domnului moldovenesc, Ștefan voievod... Și învață-ți țara cum să te slujească, iar de la noi să te ferești, căci de cauți dușman, ai să-l găsești. Și așa să știi: domn avem, mare și bun și avem și pace din toate părțile și să știi că toți pe capete vom veni asupra ta împreună și vom sta pe lângă domnul nostru, Basarab Voievod, măcar de ar fi să ne pierdem capetele. În acest fel, Mircea nu a mai ajuns domn în Țara Românească”.

Revenind la epoca în discuție, 1914-1916, voi încerca să prezint ce înseamnă a fi brăilean, adică cum trăiau, cum se distrau, care era viața de toate zilele. Majoritatea brăilenilor se relaxau, plimbându-se pe Strada Regală, mai ale seara, oprindu-se pe la vitrinele magazinelor, terase și cofetării sau stând de vorbă la colț de stradă.

Iarna și în vreme rea se organizau baluri și seri dansante la Cercul Militar, la Hanul lui Gogu (pe Bulevardul Carol), la Hanul Snagov și în saloanele de dans special deschise, cum era Hagi Simu de pe Strada Regală unde petreceau până în miez de noapte. Cinematografele erau veșnic pline, unele aveau și grădină de vară (Trianon, Lyra, Passalaqua).

Lumea Brăilei era bine îmbrăcată, doamne elegante se purtau după ultima modă, iar domnii purtau costume cu cravată, pălării și, uneori, baston, ca semn de semn de bon ton. În zilele de sărbătoare mergeau la Parcul Monument, în Grădina Mare sau în stațiunea Lacu Sărat (cu tramvaie deschise), Dunărea și Balta Brăilei erau însă marea iubire a brăilenilor: șalupe și bărci străbăteau canalele. Familiile, cu mic cu mare se așezau pe mal la pescuit sau la grătar.

Din anul 1903, Societatea Ecvestră (pentru încurajarea îmbunătățirii raselor de animale) primește ca donație un teren lângă Parcul Monument, unde să fie Hipodromul pentru a se organiza alegeri de cai. S-au clădit tribunele și grajdurile, Casa de Pariuri. Președinte de onoare a fost Regele Ferdinand.

Pe 23 aprilie 1913 a avut loc un miting aviatic, când în prezența a 5000 de spectatori, la orele 15.45 minute, la care Aurel Vlaicu a zburat timp de o jumătate de oră cu aeroplanul său deasupra platoului de lângă monument, adică la Hipodrom. În septembrie 1913 are loc moartea lui în accidentul de lângă Câmpina. Pentru cinstirea lui, la Brăila, este organizată  o procesiune de doliu.

Numărul cârciumilor, bodegilor și tavernelor nu se cunoaște, cu exactitate, dar sunt interesante numele:
- cârciumi: La Regina ospitalieră (Centru), La Măgarul tăvălit, La Pisica îndoliată, La Rochița ridicată, Vițica blondă
- bodegi: La Piatra de moară, Clondirul cu mătănii (pe Chei), Puii de lup (Brăilița)
- taverna: O cană cu buza groasă
- bordeluri: La Tanti Elvira (pe Strada Neagră)

Deci, erau posibilități de distracții pentru toate gusturile, pentru toate buzunarele, brăilenii, fiind oameni muncitori, dar și cărora le plăcea să-și trăiască viața. Numai pacea aduce fericirea și bucuria de a crește copii în sânul unei familii întregite, numai pacea păstrează în sufletele oamenilor speranța de a fi mai bine.