Pui de țigan

De Virgil Matei 27 Aprilie 2019, 10:44 Vergiliane

Eram al ța` Săndichii, pui - țigan, / în teniși chinezești și c-un roman / sub braț înspre pădure ne-ndreptam, / (după ce mai întâi ne număram: / eu, Emil Grimbir, Codin Vulpea, Ionel al lui finu Milan) / cu joianele țifoaie apoi plecam / spre casă uneori târâți de funii / cu tălpile-pistrui de ghimpi, / cu sânii plini de pere și-n ăst timp / cântam de zor dublând lăstunii…/ Mi-e tare dor ș-aș vrea să merg la pod, / cărarea vieții-ncet să o deznod, / să fiu iarăși la fel, pui de țigan / o zi, o lună, o juma de an, / chiar și-o secundă, zic mulțam…/ Ce mult aș da s-alerg la punte, / cu Râmnic să mă spăl pe frunte, / să-mi treacă mult-puțin de-alean, / să simt că sunt mărtineștean... / Aș vrea să mă mai înțepe colțul-babii,/ ca toate cele rele să se ducă naibii, / să-i simt durerea dulce ca pe-o mură - / pecete-n suflet plină de arsură… / Pui de țigan cu ochi senini, / desculț s-alerg pe-ulița morii / c-o sită de mălai de la vecini / cerută cu-mprumut la-nchisul florii...

 

 

Autor Virgil Matei 27 Aprilie 2019, 10:44 Vergiliane
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii