Cravata lui Fănuș

De Virgil Matei 06 Aprilie 2019, 15:23 Vergiliane

cravata lui fanus vergil matei nicu iorga

… Martie, 1983, Gara de Nord:
Mai să-l scap! Tropăiam pe peronul la care era tras trenul de Galați ca la parada de 7 noiembrie. Din fugă am sărit pe scara vagonului, luându-mă la întrecere cu gâfâitul locomotivei ce se puse în mișcare. N-aveam bagaj, doar o borsetă în care îndesasem un manual de limbă franceză pe care l-am luat cu mine întrucât nu mai avusesem timp să merg la căminul facultății. În stația de autobuz de la Leu prinsesem din zbor un loc de un pantof pe scara unui 102 arhiplin, după ce lăsasem vorbă unui coleg să mă acopere la următoarele ore de curs.

Abia după ce mi-am tras sufletul am constatat că vagonul e de clasa I. Aproape gol, la mijloc de săptămână nu mulți călători, asemenea mie, plecau spre casă. Ori cu mai știu eu ce treburi se îndreptau spre Brăila. Făceam blatul. Nici de-aș fi avut timp nu m-aș fi îndreptat către casa de bilete, nașul cunoscându-mă ca pe un cal breaz. Doar băteam drumul Brăila-București - retur de aproape patru ani la fiecare început și sfârșit de săptămână. Îmi făcu un semn de prietenie și, după ce i-am dat darul, îmi zise să rămân în vagonul acela de clasă superioară, că și-așa fluieră vântul prin compartimente.
Intru în unul, la nimereală, fără să mă uit ca lumea la pasageri. Un singur loc era ocupat, cel de la fereastră, de către nimeni altul, Domnul Fănuș! Fâstâcit, îngaim un bună ziua, rușinat parcă de faptul că-l stingherisem pe maestru din cititul unei cărți. Îmi răspunse la binețe, așa mi s-a părut, fără să ridice ochii din pagină, cufundat în ale domniei sale.

Îl mai întâlnisem pe nea Fane până atunci, dar să să stau așa de aproape de el, nu. Scosei și eu cartea din borsetă, chipurile să-mi fac de lucru. Pe sub ochelari, fac ce fac și-l spionez, în carne și oase. Poartă un costum gri-petrol, asortat cu o cămașă albă și o cravată multicoloră. O minunăție! O cavalcadă de culori se bulucea pe pieptul lui nea Fane asemenea înfloriturilor-metafore cu care decora paginile scrise. O încrengătură de floricele, de meandre și volute artistic aranjate pe limba ceea de mătase fină, un nod la modă, mai liber, o neglijență studiată ce-l făcea și mai impozant. După un timp își dădu ochelarii de pe nas, și-i strecură cu grijă în atui și începu să bată darabana cu degetele pe policioara din fața ferestrei. Mi s-a părut chiar că fluieră un cânticel.
- La Brăila?
- Da, la Brăila, izbucnii eu de pe locul unde mă aflam, cu gândul că maestrul mă va provoca la discuție.
Dar nu. Atât a durat convorbirea noastră. Cu un șervețel al minții șterse un nor ce se prefira prin zariștea înserării, privi lung depărtarea dealurilor ce defilau și așa ațipi. Semăna cu un gospodar ce se întorcea doborât de oboseală de la muncile câmpului, furat de somn, cu hățurile în mâini, mutând povara direcției pe șleavurile cailor. În întunericul ce se lăsase, cravata aceea cu străluciri de câmpie înflorită de pe pieptul lui Fănuș își făcea de cap, scânteind din toate îmbujorările, ținându-mă și pe mine treaz.

… Martie 2019, Cercul Militar Brăila:
Profesorul Nicu Negoiță, dascăl de-o viață în Gradiștea lui Fănuș, aflat și el printre invitații unei manifestări culturale, are ceva de spus:
- Am venit aici cu o dorință: să vă invit, oricând doriți, la Casa memorială Fănuș Neagu. Vă așteptăm la noi la Gradiștea, prima casă pe dreapta de pe Strada Scriitorului. Să știți că n-am venit cu mâna goală la dumneavostră. După trecerea la cele veșnice, familia lui Fănuș mi-a dăruit multe din lucrurile sale personale, printre care și un număr de 57 de cravate. Două din acestea le dăruiesc aici, acum, prietenilor mei, colonelului în rezervă Cezar Virgil Postelnicu și scriitorului Vergil Matei.

Le-a scos cu grijă dintr-o sacoșă. Mi-a înmânat-o, mulțumindu-i. M-a rugat să nu-i desfac nodul. Am privit-o lung, lung, cu gândul la cravata purtată de Fănuș în trenul ce ne ducea către casă. Nu știu dacă era tocmai aceea, dar am reîntâlnit în ea aceleași culori, același miros de flori de câmp amestecate cu cavalcade de metafore de pe câmpul îmbelșugat al maestrului.

… Pentru o clipă am revăzut fruntea lui Fănuș strălucind în lumina înserării de atunci…

 

 

Autor Virgil Matei 06 Aprilie 2019, 15:23 Vergiliane
Scrie un comentariu

Comentarii

  1. Valeriu Ion Gagiulescu 07 Aprilie 2019, 07:45

    Neică Vergile,să te țină Domnul ,că tare mai ai capacitatea să emoționezi cititorul mai ales prin sinceritatea cu care descri propriile tale trăiri ! La care se mai adună și arta reporterului de calitate, care spune mult în cuvinte puține și face trecere peste timp pe nesimțite.

Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii