Intalnire cu Marko Ðukic, martor la accidentul din Muntenegru

Abia m-am intors din Muntenegru. Am traversat Canionul Tara care face parte din Parcul Durmitor inclus in patrimoniul UNESCO. Traseul a fost acelasi ca cel parcurs de autocarul care, in 26 iunie 2013, a fost implicat in tragicul accident.

Intamplarea a facut ca, a doua zi dupa ce am vizitat canionul, pe drumul care ne ducea de la Cetinje (capitala Muntenegru) spre Dubrovnik (Croatia) sa intalnim un tanar din orasul Cetinje - Muntenegru, Marko Ðukic, de 30 de ani, care ajutase la scoaterea romanilor din haul in care s-a prabusit autocarul.

Discutia s-a purtat in limba engleza, traducerea fiind asigurata de o turista din grup, buna cunoascatoare a limbii. De o modestie iesita din comun, tanarul a refuzat sa vorbeasca despre aportul sau la salvarea ranitilor dar mi-a relatat conditiile in care a avut loc accidentul.

Se afla in trafic, intr-o masina, chiar in zona unde a avut loc accidentul. Oamenii nu stiu cat de periculos este acest traseu mi-a spus muntenegreanul.

Autocarul a intrat in tunel. In acest interval de timp s-a produs o aversa rapida de ploaie. La iesirea din tunel carosabilul era ud. In aceasta zona ploaia face ca drumul sa devina foarte alunecos ca si cum ar fi acoperit cu o pojghita de gheata. La iesirea din tunel era o curba si apoi urma imediat podul Grlo peste care se traversa raul.

Autocarul era in viteza, a alunecat pe sosea cand a iesit din tunel, nu a vazut indicatorul si a cazut in prapastie pe celalalt sens de mers.

Locul unde s-a produs accidentul era departe de orice localitate. Cei care au sarit in ajutorul persoanelor aflate in autocar au fost turistii si muntenegrenii aflati in trafic. Acestia au ajutat si timp de doua ore, dupa spusele lui Marko Ðukic, au acordat primul ajutor celor aflati in nevoie. El a fost unul din participantii la trafic care a ajutat la scoaterea oamenilor din prapastie.

Primit cu aplauze indelungi de grupul nostru de turisti, Marko Ðukic aproape ca s-a simtit jenat de primirea pe care i-am facut-o. La despartire a avut parte de aceleasi aplauze furtunoase. A fost modul nostru de a multumi unui om care, in imprejurari tragice pentru confratii nostri, si-a pus viata in pericol pentru a ajuta la salvarea altor vieti.

Canionul Tara are 80 km lungime si adancimea maxima este de 1500 m. Drumul care trece prin canion are foarte multe curbe, tunele si limitari de viteza. Ca una care am parcurs acest traseu, recunosc cu frica, pot sa va spun ca peisajul este foarte frumos iar drumul serpuiesti printre munti inalti. Intre acestia, la adancimi ametitoare, curge raul. Pe partea dreapta a sensului nostru de mers era muntele foarte inalt iar in stanga era haul. O cat de mica neatentie a soferului te putea costa viata.

Traseul are foarte multe tunele si indicatoare de limitare de viteza. La intrare in fiecare tunel exista limitare de viteza la 40 km/h si numai pe cateva portiuni ale drumului, mai late si drepte, se putea circula si cu 60-70 km/h. Peste tot erau indicatoare amplasate in locuri vizibile.

Am vazut locul accidentului si pot sa va spun ca pentru cei care au coborat in prapastie sa acorde ajutor a fost un mare risc. Practic, si-au riscat viata. Multumim si pe aceasta cale lui Marko Ðukic si tuturor celor care au sarit in ajutorul romanilor aflati in autocarul mortii.