Salvaţi staţiunea Lacu Sărat de la dispariţie!

De Redactia 04 Iunie 2013, 12:26 Politica
De-a lungul anilor de după mult-hulita revoluţie, autorităţile statului român s-au dovedit campioane absolute în nou-înfiinţatul „sport” de a distruge tot ce mai avea bun această ţară, pe diverse ramuri de activitate.

Astfel, rând pe rând, am rămas fără principalele industrii care confereau României calitatea de exportator de frunte a Europei. Am vândut totul pe nimic şi am rămas fără ţiţei, fără ciment, fără aur, fără argint, fără cărbuni, ape termale şi minerale, şi lista poate continua la infinit. Am rămas, cu alte cuvinte, fără nimic!

Aşa-zisul slogan „Nu ne vindem ţara!” s-a transformat, cu timpul, într-o realitate diametral opusă, fapt ce ne-a dus în situaţia actuală în care suntem fără rezervele strategice, fără bogăţiile pământului şi fără nici o putere de reacţie.

În numele unei democraţii balcanice prost-înţelese, am stat cu capul plecat în faţa „împărăţiilor” europene şi am distrus tot ce s-a făcut bine înainte de 1989. Am distrus toată economia, am sărăcit agricultura şi am înstrăinat contra iluzii bunuri care ne puteau asigura PIB-ul pe zeci de ani de acum încolo. Nu a făcut excepţie nici turismul, domeniu care se zbate în prezent într-o pauperitate neverosimilă.
 
Nu vreau să mă refer în această declaraţie politică nici la Mamaia, nici la Sinaia, care, după cum românii ştiu, nu mai sunt nici ele ce-au fost odinioară, în ciuda eforturilor moderniste şi investiţionale făcute.

Vreau să atrag atenţia asupra situaţiei în care a ajuns staţiunea Lacu Sărat, cândva o perlă a turismului balnear din Brăila, Muntenia şi România, situată în comuna Chişcani.

Inceputurile staţiunii, ridicate pe malul lacului sărat care îi dă numele, datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, primele impresii fiind descrise de scriitorul Alexandru Vlahuţă în prestigioasa revistă „România Pitorească”.
 
Cunoscută încă de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, staţiunea a fost legată de Brăila în anul 1900 printr-o linie de tramvai, funcţională şi astăzi. Locaţia era extrem de apreciată din punct de vedere turistic pentru cadrul natural şi proprietăţile sale curative ale nămolului sapropelic şi apei minerale hipertonice provenite din lac.

Cu un secol în urmă, Lacu Sărat era „cea mai veche şi mai reputată” staţiune din toată România, după cum scriau cronicarii vremii, iar nămolul său vindecător era cunoscut în toată Europa. Apele Lacului Sărat, care, în urmă cu un secol, se întindeau pe aproape un milion mp, au fost dintotdeauna bogate în materii minerale şi organice, nemaiîntâlnite în asemenea concentraţie în nicio altă staţiune din străinătate.

Odinioară un loc preferat de mulţi turişti străini, Lacu Sărat a ajuns în prezent aproape o ruină, unde mai vin din când în când doar câţiva pensionari pentru tratament. Staţiunea a mai rămas doar cu legenda reală că are cel mai valoros zăcământ terapeutic din România.

Democraţia de tip occidental de după 1989 a avut efecte dintre cele mai nefaste pentru Lacu Sărat, rămasă în paragină şi degradată zilnic din cauza neînţelegerilor asupra dreptului de administrare a terenului staţiunii, litigiu purtat fără posibilităţi de înţelegere între administraţiile locale din municipiul Brăila şi comuna Chişcani.

Primăria Chiscani, pe a cărei rază teritorială se află Lacu Sărat, susţine că staţiunea este în administrarea sa, în timp ce Primăria Brăila revendică dreptul de administrare a staţiunii, deoarece municipalitatea a investit ani în şir în dezvoltarea obiectivelor existente aici.

Imaginea fostei perle a Bărăganului este deplorabilă, iar cele două primării se bat în instanţă de mai mulţi ani, disputa nereuşind să fie aplanată nici de către autorităţile centrale ale statului.

O soluţie ar fi fost asocierea dintre cele două primării, care ar fi dat posibilitatea ca taxele şi impozitele, mărul discordiei după cum se pare, să fie împărţite în folosul dezvoltării staţiunii.

Până la finalizarea procesului aflat pe rol, am făcut un apel oficial către vice-premierul Liviu Dragnea să intervină cu o soluţie de compromis în acest caz. Ar fi mare păcat să nu ne implicăm în salvarea acestei staţiuni reprezentative a României, în condiţiile în care multe ţări occidentale ne invidiază pentru comorile noastre, iar noi, respectiv statul român, privim indiferenţi la degradarea obiectivelor turistice care ne-au adus prestigiu în toată lumea.


 

Autor Redactia 04 Iunie 2013, 12:26 Politica
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate