Record la Cotroceni: metamorfozarea papusarului în marioneta si înturnarea catre „firescul” initial în mai putin de trei zile!

De Cezar A. Mihalache 16 Februarie 2012, 15:29 Natiunea
În mod cert, pocinogul trebuie sa fi fost mare. Pentru ca amândoi par a fi ajuns cu adevarat la cutite. Si atât de rau trebuie sa fi degenerat relatiile dintre cei doi încât Emil Boc chiar a acceptat sa demisioneze. Tocmai el, un ardelean atât de harnic si orgolios ce n-ar fi trecut pe lânga dâmburile de nameti fara sa puna mâna pe lopata, plecând în ziua în care tara era înecata de viscol, în ziua în care muntii de zapada se pravaleau peste noi.

Evident, a „dezertat” la ordin, dar cât de dur si amenintator trebuie sa fi fost acest ordin daca premierul a plecat când tara era sub troiene, când românii aveau nevoie, mai mult ca oricând, sa stie ca exista un guvern, fie si cel a lui, la butoanele comandamentelor de deszapezire?

Si n-ar fi doar atât! Faptul ca, dupa ce a demisionat, Emil Boc nu a stat nici macar o zi din cele doua saptamâni de „preaviz” la care avea dreptul spune multe. Iar o dovada a faptului ca Traian Basescu nu voia sa mai auda de premierul lui, altadata atât de drag, a venit si din refuzul instinctual al presedintelui de a se gândi macar sa-l numeasca pe acesta interimar. Macar pâna se linistea vremea.

Nu, Traian Basescu a preferat sa traga de funii o alta marioneta din guvernul lui Boc, sa-i agate de graba acesteia eticheta „interimatului”, chiar daca stia ca face acest lucru doar pentru cele câteva zeci de ore cât a trecut pâna la investirea noului guvern.

Traian Basescu s-a miscat extrem de repede. A desfacut personajele de pe functii si i-a numit pe altii, a vegheat si s-a luptat ca totul sa se împlineasca grabnic, atât de grabnic de parca ar fi stat cineva cu ochii pe el. De parca, acum, nu mai era acel „Big Brother” de sub ambalajul presedintelui-jucator, ci doar un biet pion care îsi juca, pe miza eficientei, soarta. Un pion ce trebuia sa-si dovedeaca dreptul de a redeveni „rege” pe propria-i tabla de sah. De a-si demonstra meritul de a ramâne în functie printr-un exercitiu al vitezei de investire guvernamentala cum nu s-a mai vazut.

Astfel, Traian Basescu a actionat de parca nu mai era capitanul „corabiei”, ci matrozul trimis sa traga sforile velelor care puteau sa-i mai dea ceva vânt „din pupa” pentru mandatul ramas. Si a operat cu eficienta celui aflat pe marginea prapastiei, care nu are ce sa mai piarda, poate tocmai de aceea reusindu-i jocul politic atât de bine, de la des?alenirea unui guvern bine înfipt în lutul portocaliu al poftei de putere la plamadirea, dar nu dupa chipul si felul pe care si le-ar fi dorit el, ci, mai degraba, dupa cele ce i-au fost impuse, trecând atât de putine ore.

Dar, s-a rezolvat! Iar hahaiala de relaxare, începuta la ceremonia de investire a noului guvern si continuata pe pârtia relaxarii de la Predeal, în timp ce românii mureau de foame si frig sub nametii cât casele, demonstreaza ca pâna la urma a iesit bine. Si pentru „artizanul” celor trei zile în care România nu numai ca nu a avut guvern, dar pare a fi fost lipsita si de presedintele pus sa redovedeasca rostul pentru care mai este înca pe acea functie, pret de câteva ore fiind transformat din papusar în fir de marioneta.

Si chiar daca acum lucrurile par a se fi asezat, ramâne o întrebare: cine i l-a impus presedintelui pe Mihai Razvan Ungureanu? Oare nu ar trebui sa legam protestele de strada din ianuarie care au degenerat o singura noapte în violente ce trebuiau sa transmita un anumit mesaj si decizia de a face acest nou executiv? Pentru ca este tot mai clar, mai ales dupa ce am vazut organizarea ulterioara a fortelor de ordine, ca noaptea în care lucrurile „au scapat” de sub control a fost doar un pretext pentru a-i arata cartonasul galben lui Traian Basescu. Probabil de acelasi sistem care l-a învins cândva pe Emil Constantinescu.

Si atunci, oare acest guvern nu este doar o alta polita de concesie prin care Traian Basescu si-a asigurat ramânerea în fruntea tarii? În fond, felul în care Traian Basescu a lasat sa-i „scape” la sfârsitul ceremoniei de investire a guvernului faptul ca stia de mult timp ca-l va numi pe Ungureanu, subliniind apasat si cu un oarece regret în glas, nu este oare un mesaj indirect al faptului ca a fost nevoit sa accepte un sef de serviciu secret în fruntea guvernului sau? Ba, unul care îsi trage radacinile aparitiei sale publice postdecembriste din esalonul de cadristi ai CC-UTC…

 

Autor Cezar A. Mihalache 16 Februarie 2012, 15:29 Natiunea
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate