Războiul speciilor politice: lăcuste portocalii versus termite roşii-gălbui
De Cezar A. Mihalache
Este cât se poate de penibil faptul că şef al Senatului a ajuns un personaj care are în fişa de activitate parlamentară cele mai multe absenţe din istoria post-decembristă a celor două camere. Penibil, dar extrem de elocvent. Pentru că această impunere vorbeşte de la sine despre felul în care va proceda USL la schimbarea anvagardei politice din instituții și agenții.
După miniştri suspectaţi de acte de plagiat, incompatibili şi aroganţi, după ce a livrat şi un premier plagiator, ba chiar impostor la nivelul studiilor, dacă intrăm în detaliile pregătirii sale educaţionale, care și-a asigurat accesul spre doctorat prin mimarea absolvirii unui program de masterat, USL a pus acum în fruntea celei de a doua instituţii în stat un chiulangiu notoriu. Un personaj care nici măcar în ziua în care i se punea pe tavă, prin alungarea lui Vasile Blaga, funcţia de preşedinte al Senatului, nu a catadicsit să ajungă „la serviciu” într-un timp rezonabil.
Penibil este şi faptul că tot focarul declanşator al derapajului constituţional al ultimelor zile a avut ca punct de plecare un personaj dovedit ca plagiator. Acest Victor Ponta, ale cărui frustări şi orgolii ar fi fost eficient speculate dacă nu s-ar fi dovedit că este un ordinar master copy-paste, aşezat imperturbabil peste plombagina unei teze de doctorat. Acest personaj, care nu a creat nici măcar un loc de muncă de când a venit în fruntea guvernului, iar singurul loc de muncă pe care l-ar putea crea ar fi probabil după ce ar renunţa la serviciile bonei filipineze, a ajuns „alfa şi omega” unei politicii decadente.
Şi au fost multe momente penibile în activitatea USL din ultimele zile, momente jenante care ar fi putut fi lesne evitate cu o minimă aplecare spre raţional.
De exemplu, în lupta pentru Camere, acţiunea de înlăturare a şefilor rămaşi din prelungerea post-uselistă a pecingiei portocalii-ului ar fi trebuit să înceapă cu şefa Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase.
Din acel moment, nedreptatea făcută pensionarilor prin hoţia la vot a acesteia ar fi fost răzbunată, iar USL ar fi beneficiat de multă simpatie din partea populaţiei. Mai mult, dacă uniunea ar fi evitat să-l atace din prima clipă pe Vasile Blaga, al cărui fotoliu de şef al Senatului îl viza, şi l-ar fi menţinut măcar cu o zi mai mult faţă de infractoarea de la Camera Deputaţilor, mai ales că lui Blaga nu i se putea reproşa nimic în felul în care a condus partea lui de for, toată această simpatie publică s-ar fi transformat într-o susţinere colectivă fără echivoc.
În schimb, atacându-l şi reuşind să-l înlăture pe Vasile Blaga, chiar înaintea îndepărtării Robertei Anastase, USL a ştirbit din credibilitatea acţiunilor sale, acţiuni developate doar ca o extensie evidenă a tentaţiei de a acapara cât mai multe instituţii ale statului. De a-şi extinde tentaculele partidului-stat peste cât mai multe structuri, generând în acest fel impresia aplecării spre exerciţiul dictatorial.
Este adevărat, cel mai vizat era Vasile Blaga, alungarea acestuia fiind singurul mijloc de a-l aduce pe Crin Antonescu în apropierea posturii de preşedinte interimar, după suspendarea lui Traian Băsescu. Dar felul în care a înţeles USL să acţioneze, într-o copie a abuzurilor de altădată a pecinginei portocalii, o copie la viteză mult mai mare însă, peste limitele de acceptare a unei societăţi dornice de sânge politic portocaliu, a ridicat nenumărate semne de întrebare. Iar de aici până la apariţia stării publice în care piaţa a început să reclame riscul de dictatură, dar cu adresabilitate față de noii veniţi la putere, nu a mai fost decât un pas.
Aşadar, jocurile au fost făcute, Crin Antonescu ajungând în antecamera Cotrocenilor. Acolo unde, ca eventual preşedinte interimar, va avea ocazia să înţeleagă clenciul în care a intrat. Căci, pentru a mulţumi PSD pentru şansa dată de a fi preşedinte-interimar, va trebui probabil să accepte graţierea lui Năstase, deținutul N 0049.
Or, Antonescu a fost prins la mijloc destul de indiscret. Dacă va face acest pas îşi va atrage oprobiul unui segment larg al electoratului, minimizându-şi şansele în confruntarea reală pentru mandatul de preşedinte al ţării. Dacă va refuza însă această graţiere, va semna practic actul de deces al USL, conflictul cu social-democraţii fiind inevitabil.
Acum este greu de spus ce va decide, dacă va fi în această situaţie, Crin Antonescu în funcția de preşedinte interimar al ţării. Dar unele semnale de atitudine se fac deja simţite, liderul liberal subliniind că va fi un preşedinte interimar care nu se va comporta ca un preşedinte de ţară cu drepturi depline, aşa cum s-ar aştepta PSD, ci, mai de grabă, ca un şef al Senatului însărcinat vremelnic cu funcţia de preşedinte interimar. Ceea ce ar fi o poziţionare corectă faţă de ţară, dar o lovitură sub centură pentru PSD.
Oricum, toate aceste toane politice vor avea în final şi un cost material cât se poate de substanţial. Dincolo de prăbuşirea monedei naţionale, pierderea a noi şi noi trepte din raiting-ul de ţară, creşterea costurilor de împrumut bancar, costurile în sine ale referendumului vor scoate din buzunarele românilor alte zeci de milioane de euro. Şi pentru ce? Pentru a rezolva, de fapt, graţierea lui Năstase Adrian?! Mult prea scump acest act de clemenţă, ceea ce ar fi un alt motiv pentru ca Antonescu, dacă vrea să aibă un viitor ca preşdinte ales, să nu accepte acest troc.
Într-adevăr, PSD a câştigat, într-o singură zi, multe bătălii. Dar pe termen mediu şi lung a fragilizat unitatea USL. Singura etichetă care o desparte de dezgustul şi asocierea cu imaginea structurile feseniste şi pedeseriste sub care a fiinţat. Iar din acest capriciu, social-democraţii riscă să piardă din încrederea electoratului. Acel electorat care avea cu totul şi cu totul alte aşteptări. Pentru că USL a venit la putere strict pe seama urii pe care o aveau oamenii faţă de pecinginea portocalie. Și pe care a dus-o la putere nu pentru a se transforma într-un alt „regim”, care să folosească aceleaşi mijloace abuzive, ba, mult mai concentrate pe intervalele de derulare şi, în consecinţă, mult mai usturătoare pentru electorat, ci pentru a-i oferi ceea ce i-a promis. Căci, țara nu a ales masiv USL la alegerile locale pentru a înlocui roiul de lăcuste portocalii cu un muşuroi de termite roşi. Care vor roade până şi aşchiile lăsate de vechea putere…
După miniştri suspectaţi de acte de plagiat, incompatibili şi aroganţi, după ce a livrat şi un premier plagiator, ba chiar impostor la nivelul studiilor, dacă intrăm în detaliile pregătirii sale educaţionale, care și-a asigurat accesul spre doctorat prin mimarea absolvirii unui program de masterat, USL a pus acum în fruntea celei de a doua instituţii în stat un chiulangiu notoriu. Un personaj care nici măcar în ziua în care i se punea pe tavă, prin alungarea lui Vasile Blaga, funcţia de preşedinte al Senatului, nu a catadicsit să ajungă „la serviciu” într-un timp rezonabil.
Penibil este şi faptul că tot focarul declanşator al derapajului constituţional al ultimelor zile a avut ca punct de plecare un personaj dovedit ca plagiator. Acest Victor Ponta, ale cărui frustări şi orgolii ar fi fost eficient speculate dacă nu s-ar fi dovedit că este un ordinar master copy-paste, aşezat imperturbabil peste plombagina unei teze de doctorat. Acest personaj, care nu a creat nici măcar un loc de muncă de când a venit în fruntea guvernului, iar singurul loc de muncă pe care l-ar putea crea ar fi probabil după ce ar renunţa la serviciile bonei filipineze, a ajuns „alfa şi omega” unei politicii decadente.
Şi au fost multe momente penibile în activitatea USL din ultimele zile, momente jenante care ar fi putut fi lesne evitate cu o minimă aplecare spre raţional.
De exemplu, în lupta pentru Camere, acţiunea de înlăturare a şefilor rămaşi din prelungerea post-uselistă a pecingiei portocalii-ului ar fi trebuit să înceapă cu şefa Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase.
Din acel moment, nedreptatea făcută pensionarilor prin hoţia la vot a acesteia ar fi fost răzbunată, iar USL ar fi beneficiat de multă simpatie din partea populaţiei. Mai mult, dacă uniunea ar fi evitat să-l atace din prima clipă pe Vasile Blaga, al cărui fotoliu de şef al Senatului îl viza, şi l-ar fi menţinut măcar cu o zi mai mult faţă de infractoarea de la Camera Deputaţilor, mai ales că lui Blaga nu i se putea reproşa nimic în felul în care a condus partea lui de for, toată această simpatie publică s-ar fi transformat într-o susţinere colectivă fără echivoc.
În schimb, atacându-l şi reuşind să-l înlăture pe Vasile Blaga, chiar înaintea îndepărtării Robertei Anastase, USL a ştirbit din credibilitatea acţiunilor sale, acţiuni developate doar ca o extensie evidenă a tentaţiei de a acapara cât mai multe instituţii ale statului. De a-şi extinde tentaculele partidului-stat peste cât mai multe structuri, generând în acest fel impresia aplecării spre exerciţiul dictatorial.
Este adevărat, cel mai vizat era Vasile Blaga, alungarea acestuia fiind singurul mijloc de a-l aduce pe Crin Antonescu în apropierea posturii de preşedinte interimar, după suspendarea lui Traian Băsescu. Dar felul în care a înţeles USL să acţioneze, într-o copie a abuzurilor de altădată a pecinginei portocalii, o copie la viteză mult mai mare însă, peste limitele de acceptare a unei societăţi dornice de sânge politic portocaliu, a ridicat nenumărate semne de întrebare. Iar de aici până la apariţia stării publice în care piaţa a început să reclame riscul de dictatură, dar cu adresabilitate față de noii veniţi la putere, nu a mai fost decât un pas.
Aşadar, jocurile au fost făcute, Crin Antonescu ajungând în antecamera Cotrocenilor. Acolo unde, ca eventual preşedinte interimar, va avea ocazia să înţeleagă clenciul în care a intrat. Căci, pentru a mulţumi PSD pentru şansa dată de a fi preşedinte-interimar, va trebui probabil să accepte graţierea lui Năstase, deținutul N 0049.
Or, Antonescu a fost prins la mijloc destul de indiscret. Dacă va face acest pas îşi va atrage oprobiul unui segment larg al electoratului, minimizându-şi şansele în confruntarea reală pentru mandatul de preşedinte al ţării. Dacă va refuza însă această graţiere, va semna practic actul de deces al USL, conflictul cu social-democraţii fiind inevitabil.
Acum este greu de spus ce va decide, dacă va fi în această situaţie, Crin Antonescu în funcția de preşedinte interimar al ţării. Dar unele semnale de atitudine se fac deja simţite, liderul liberal subliniind că va fi un preşedinte interimar care nu se va comporta ca un preşedinte de ţară cu drepturi depline, aşa cum s-ar aştepta PSD, ci, mai de grabă, ca un şef al Senatului însărcinat vremelnic cu funcţia de preşedinte interimar. Ceea ce ar fi o poziţionare corectă faţă de ţară, dar o lovitură sub centură pentru PSD.
Oricum, toate aceste toane politice vor avea în final şi un cost material cât se poate de substanţial. Dincolo de prăbuşirea monedei naţionale, pierderea a noi şi noi trepte din raiting-ul de ţară, creşterea costurilor de împrumut bancar, costurile în sine ale referendumului vor scoate din buzunarele românilor alte zeci de milioane de euro. Şi pentru ce? Pentru a rezolva, de fapt, graţierea lui Năstase Adrian?! Mult prea scump acest act de clemenţă, ceea ce ar fi un alt motiv pentru ca Antonescu, dacă vrea să aibă un viitor ca preşdinte ales, să nu accepte acest troc.
Într-adevăr, PSD a câştigat, într-o singură zi, multe bătălii. Dar pe termen mediu şi lung a fragilizat unitatea USL. Singura etichetă care o desparte de dezgustul şi asocierea cu imaginea structurile feseniste şi pedeseriste sub care a fiinţat. Iar din acest capriciu, social-democraţii riscă să piardă din încrederea electoratului. Acel electorat care avea cu totul şi cu totul alte aşteptări. Pentru că USL a venit la putere strict pe seama urii pe care o aveau oamenii faţă de pecinginea portocalie. Și pe care a dus-o la putere nu pentru a se transforma într-un alt „regim”, care să folosească aceleaşi mijloace abuzive, ba, mult mai concentrate pe intervalele de derulare şi, în consecinţă, mult mai usturătoare pentru electorat, ci pentru a-i oferi ceea ce i-a promis. Căci, țara nu a ales masiv USL la alegerile locale pentru a înlocui roiul de lăcuste portocalii cu un muşuroi de termite roşi. Care vor roade până şi aşchiile lăsate de vechea putere…
Autor Cezar A. Mihalache
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu