Unitatea de asalt PFL - poliția facebook-ului local!

De Cezar A. Mihalache 17 Februarie 2017, 09:06 Natiunea

Mesajul ar trebui să fie simplu și tranșant: „Aveți grijă ce faceți cu libertatea voastră de exprimare!”. Pentru că, dacă o pierdem și pe asta, una dintre ultimele noastre resurse ca națiune, o resursă-pavăză ce stă în calea acelora ce vor să ne întoarcă la stadiul de popor vegetal, nu va fi pentru un an-doi, nici măcar pentru întinderea în vremuri cât un mandat de ocârmuire de „al lor”, al celor care ne-o vor confiscată, ci pentru mult mai multă vreme!

Istoria ne-a mai arătat că libertatea de exprimare se poate pierde pentru decenii întregi. Uneori, pentru o viață de om…

De aceea, ar trebui să ne pese mai mult! Pentru că dacă stăm nepăsători, deși o instanță din provincie decide, într-un abuz de dura lex provincial, că formularea unui text în stil pamfletar reprezintă un artificiu literar care nu-l scuză pe creator, înseamnă că nu am înțeles nimic din sacrificiul lui Decembrie ’89. Ba, dacă stăm de o parte și doar privim anecdotic, dar, vai!, să nu devină o butadă a noii forme de civilizare în care suntem împinși, iar „acel om nou”, pe care l-am tot hulit ca instrument propagandistic, să fie, de fapt, o formă reînviată a omului „vechi”, cel tăcut și supus atâtea decenii (mai ales că nici măcar nu ne mai jenăm de umilința pe care am răbdat-o decenii întregi, iar asta, în istorie, ni se va întoarce înzecit), dacă doar ne vom hlizi dară în fața tastaturii în fața faptelor abuzive ale unor foști „comunitari”, deveniți agenți locali, dar rămași la stadiul de veghe de vegetație de prin fostele liziere publice de pe lângă parcuri, înseamnă că am fost atât de spălați pe creier de manipulările și intoxicările unor „agore” că nici măcar nu mai distingem măreția darului pe care ni l-au dat, prin jertfa lor, tinerii Revoluției noastre.

Înseamnă că ‘geaba a curs sângele lor atunci… Înseamnă că în zadar i-am zidit în cimitire de eroi pe post de „Ane” ale nemuriri în veci a libertății câștigate prin jertfă.

Și nu este admisibil să privim cum poliția locală, într-un exces al voinței de (alt) organ dezincriminat din formele sale de abuz, își extinde de la sine sfera de „competențe” pentru a supraveghea cum vorbesc românii pe rețele! Dar oare ce fel de dicționare vor fi folosind foștii gardieni pentru a înțelege ce-și scriu „feisbuciștii” între ei, mai colorat sau mai inspirat, când, mai ieri, abia buchisau literele de pe carnețele de amenzi cu care s-au făcut „oameni mari” (dixit, Delia!) pe șorțuri de ospătari și brutari?!

Totuși, cancerul metastazei libertății noastre nu de la ei pleacă. Ei sunt doar parte a unui organ (!). Atât. Și nu sunt cu nimic mai prejos decât cei de la Fisc care vor să colecteze bazele de date cu românii proprietari de site-uri. Evident, nu doar pentru a cuantifica noua formulă moșierească a proprietății, cam virtuale, dar, de ce nu?, impozabile, deși este greu de spus ce vor impozita, lungimea cuvintelor?, ci pentru a pune la dispoziția sistemului, într-un abuz al colectării datelor noastre personale, baze de date încrucișate până la sufocarea finală.

Și nu sunt mai prejos nici decât organismul „de supraveghere” al audio-vizualului, CNA, care stă la pândă de ani întregi pentru a-și aroga dreptul de „corecție” altor medii și forme de exprimare. Ce, nu ar putea polițiștii locali să supravegheze cum se înjură românii între ei pentru a-i amenda apoi pe seama lezării ordinii publice? Or, cum scriu mesaje pe pancarte și ziduri?! Iar CNA să rămână cu partea serioasă a îngenunchierii libertății de opinie, prin supravegherea mass-media virtuală dar și a rețelelor de (de)socializare!

Răul pornește însă tot de la magistrați. De la deciziile lor primitive în raport cu evoluția societății. Pentru că în momentul în care un judecător vine și definește „artificiul literar”, zis, după el, și pamflet, fără a fi tras de mânecă, organul doar va pune în aplicare bulanul și carnețelul. Dar ce va face același judecător când va primi pe masă dosarul unui vinovat în delict de scriere și vorbire trivială care va comunica încifrat prin citatele din mai marii clasici ai literaturii prinși, hai cu amenda!, cu povești spurcate pre limba lungă a peniței?!

Apoi, simplitatea definirii „virtualului”, inclusiv a facebook-ului, ca spațiu public, lasă loc la un abuz de interpretare. Căci, definirea unui mediu atât de complex, și atât de greu de cuprins de înțelegerea unui om trecut de o anumită vârstă, mai simplist decât în cazul definirii, cu lungimi și pereți despărțitori!, a spațiilor pentru fumat, va trezi instinctele primar-comunitare ale multor „polițiști”.

De altfel, ce a făcut agentul local?! Și-a adus aminte de originile lui comunitare, unde sunt glumele de altădată, cu maidanezi și alte dobitoace?!, apoi și-a trasat „teritoriul”. Spune instanța că facebook egal spațiu public? Scrie în carnețelul lui că trebuie să amendeze necuviincioșii în manifestările lor pe spațiu public (pe, nu în, dar intrăm în chestiuni prea sofisticate)?! Și, ferice pentru el!, polițistul local nici nu mai trebuie să stea prin tufișuri. Se ‘telectuează în spatele tastaturii cu semnele ălea ciudate pe ea! Sigur, o să fie o problemă la trasarea teritoriilor… Păi’ cum să aduci ditamai spațiu virtual, care nu are granițe, în zona de competență a unui anumit polițist local care, firește, nu poate deservi decât în unitatea adminstrativ teritorială unde este alocat!

Și chiar dacă pare, nu e de râs… Încă un limitat provincial și ne trezim că și acolo unde se adună mai multe cuvinte se poate defini un spațiu public. Așa că, atenție la vorbire și scriere! Că vorbele se deșiră în „artificii”, mai mult sau mai puțin literare, și prin sălile de teatru, și prin studiourile de televiziune, dar și în paginile cărților. Și nu doar ale celor în ediții de masă!

P.S.:

În același context al manipulării intră poate și lansarea unor presupuse platforme de detectare și semnalizare a știrilor false. La prima vedere o inițiativă bună. În realitate, un instrument al manipulării desăvârșite care va indica anumite site-uri („de dânșii numite”!) ca generatoare de falsuri, fără a ști ce algoritmi (umani!), se ascund în spatele „selecțiilor”. Pentru că unde altundeva dacă nu în miezul unui portal ce semnalează informații false, și are balta internetului pește stricat!, pot fi strecurați dușmanii „ideologici”, pe numele lor gazetarii nesupuși, dușmani ai celor care au pus bazele unui asemenea mecanism. Desigur, asta dacă cititorii vor lua de bune astfel de „servite”…

 

Autor Cezar A. Mihalache 17 Februarie 2017, 09:06 Natiunea
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii