Fața indolenței: bani, chipuri de lut, minciună, denaturare, dezagregare…

De Cezar A. Mihalache 10 Mai 2018, 21:26 Natiunea


Mulți dintre ei n-au carte, dar au parte! Așa că partidul vine din urmă să-i bage repede la „școlarizare”. Măcar una „politico-parlamentară”, că de analfabetismul funcțional nu au cum să scape! Nu atât de repede! Că ar dura o alfabetizare mai mult decât ține un mandat și, atunci, unde ar mai fi „eficiența”?!…

Sigur, la prima vedere pare că își fac un institut de studiat ceva. Că dacă de o revoluție nu s-a mai găsit, sinecura trebuie să poarte un nume cât mai pompos. Treaba e că noua găselniță, institut de bla bla politic, se vrea la nivel de for științific. Or, cum va sta el sub egida unui for neștiințific, unul rostogolit adânc în analfabetismul funcțional politic?

Trebuie, însă, să vedem și „posibilitățile” acestui nou stabiliment! Că de un Institut nu poate fi vorba decât exact în măsura de ironie a unei „Academii de biliard”! (Dar acolo măcar ăia învață să lovească strategic „bilele”, ăștia deja le-au furat…).

Așadar, am putea asista la prima alfabetizare de și la nivel parlamentar! Să nu-și mai prindă aleșii degetele în agrafele dosarelor cu legi…

Și totuși, oricât i-am căuta un echivalent în istoria recentă, nu găsim nimic; nu de un nivel atât de penibil! Nici măcar un soi de „Ștefan Gheorghiu” reșapat, ci mai de grabă un fel de școală muncitorească. Pentru că dacă tot au fost luați și promovați în Parlament de prin ateliere și spălătorii auto, măcar să învețe să citească un text de lege, că, de priceput, slabe șanse… Să priceapă și să accepte „cursul” că de la citit nu a murit nimeni… Ortul soartei l-au dat tot cei cărora le erau destinate textele pe care nu le citeau ce-i chemați să o facă.

Așadar, parlamentarii vor un Institut de Politici Parlamentare, Parlamentarism şi Proceduri Legislative. Ceva ce, zic ei, nu strică la casa omului. Omului politic, desigur, mai ales că, spre deosebire de o democrație, sinecura de castă poate fi reportată de la o formațiune (de guvernare) la alta, de la un ciclu electoral la altul. (Chit că, am mai văzut!, odată înființată pe un schelet, cum a fost cel de sinecură revoluționară, nu va mai fi scoasă de sub egida „fondatorilor”).

Un asemenea institut și-ar avea rolul său într-o democrație. Rolul, nu scopul așa cum se creionează noua structură. Iar dacă se vrea și „for științific”, el trebuia înființat pe lângă un institut existent. Unul care se ocupă cu studii politice și sociologice, cu prognoze și analize.

Dar așa, trântit din plăsele deciziei de partid, nu va fi decât o căpușă pe spatele democrației. Din care se va hrăni până îi va mai fi decredibilizat o parte din rosturile ei, căci, s-au mai văzut astfel de infiltrări…

Apoi, institutul vrea să se ocupe și de „cultivarea” pretendenților la alegeri, în sensul școlirii lor cu noțiuni politice! Doar că pentru așa ceva chiar există institute, iar democrația nu are nevoie de uniformizări date de o școală de partid care să taie vârfurile și elanul unora care chiar ar putea face ceva pentru democrație și, implicit, țară. (Cum ar fi fost dacă la Revoluție ar fi participat doar cei ce anterior au făcut cursul despre „revoluții”? Sigur, în sensul reformator! Și nu aceia care au participat la instruirea felului de stingere a libertăților și entuziasmului de masă prin infiltrații de sorginte leninistă ai manipulării și furtului sacrificiilor celor urcați dintâi pe baricade)…

„Institutul are ca scop fundamentarea ştiinţifică şi practică a soluţiilor de perfecţionare a organizării şi funcţionării autorităţilor publice parlamentare”… Păi’, asta sună nu a încercare de a descoperi apa caldă, ci de a o tăia de la robinetul societăți. În forma ei de „curgere” ca economie de piață și democrație. Pentru că o democrație, în funcționarea ei, nu are nevoie de fundamentări.

Prin felul în care se vrea creionat forul de conducere al institutului bla bla, se legitimează și reglementează tocmai o încălcare a separațiilor puterilor în stat. Pentru că în momentul în care în forul conducere vor fi aduși parlamentari, reprezentanți ai autorității publice centrale, dar mai ales ai autorității judecătorești, încălecarea cvasigeneralizată a puterilor în stat va deveni concept de funcționare parlamentaro-executivo-judecătoresc.

Și așa democrația noastră era șchioapă de un picior… Presa, retezată prin complicitatea celorlalte trei „puteri”. Acum însă, să ai trei puteri în stat într-un singur loc, fie și ca sinecură, poate genera monștri față de care trecutul, în cele mai negre părți ale lui, să pară doar o mică entorsă a istoriei.

Adevărata fractură-suicid a democrației abia acum pare a se contura… Sinecura prin poziții de conducere în „institut” sau prin catedre de predare, diriguite de către membrii și terții de partid, va îndestula foamea de bani a unora. Pe ceilalți, deja ajunși material de prin alte sinecuri, precum institutul revoluției, îi va îndestula adăparea la izvorul parlamentarismului cu orgolii și chipuri fălțuite în litera de plumb a revistei institutului.

Toate acestea maschează scurtcicuitarea separațiilor în stat. Azi o înțepătură, apoi un poduleț, o punte și, în cele din urmă, absorbția în corpusul de un roșu puturos care stă de trei decenii în cârca democrației…

 

 

Autor Cezar A. Mihalache 10 Mai 2018, 21:26 Natiunea
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii