Comasarea alegerilor – între abuzul puterii si lasitatea opozitiei

De Cezar A. Mihalache 14 Decembrie 2011, 19:06 Natiunea
Daca vom ajunge sa comasam alegerile (ultimele repere care mai dau macar aparenta unei societati libere) atunci mai bine stingem „lumina”…

„Vegetam”, ca în urma cu doua decenii, în nepasare si neputinta.  Pentru ca, de vina nu este saracia noastra, cu justificarea aberanta ca nu mai sunt bani pentru a apara ultimele redute ale democratiei, alegerile, ci starea de nepasare în care ne-am lasat împinsi de partidele de la putere, dar si de formatiunile aflate în opozitie, în toti acesti ultimi 22 de ani.

Noi suntem de vina pentru ca am uitat un lucru esential: nu este suficient sa-ti câstigi libertatea pentru a fi a ta pe vecie. Am ignorat ca democratia, odata împlinita, fie ea si având partile ei peticite, nu va ramâne acolo de una sigura, în vreme ce noi ne vedem linistiti de ale noastre. Pentru ca vor veni multi sa se înfrupte din ea si se vor înfrupta pâna nu va mai ramâne nimic. O vor transforma într-un corp golit de toate trairile ei si în care se va insinua doar vidul pe care pare ca l-am uitat. Iar la nivelul de degradare, sfarâmare si comasare în noile blocuri structurale portocalii, politice si economice, la care s-a ajuns, nu se mai pune doar problema de a apara „democratia”. Acum trebuie sa luptam si pentru a recupera partile pierdute în cele doua decenii de libertate, dar, mai cu seama, în ultimii ani ai lui „Sa traiti  bine!”.

Într-un asemenea context, daca opozitia chiar va ajunge sa se retraga din parlament, ca „protest” fata de cel mai grav atac la adresa democratiei, comasarea alegerilor, datorata, printre altele, neajunsurilor financiare (o motivatie tâmpa a guvernului de vreme ce presedintele a mers la Bruxelles si a ofertat acolo disponibilitatea României de a sustine financiar zona euro),  se va consemna doar o atitudine mai suspect a fi parte a vânzarii de tara, cu tot cu suveranitatea si democratia ei. Pentru ca un asemenea gest nu va duce nicidecum la încetarea fuctionarii statului portocaliu, ale carui picioare s-au înfipt si în parlament, strivindu-i „libertatile”, ci îl va consolida în abuzurile sale.

De fapt, opozitia face iarasi dovada ipocriziei de care este capabila, stiind ca prin asumarea unei forme extreme de protest, parasirea parlamentului, ei îi va fi totusi cât se poate de bine. Nu si tarii. Parlamentarilor „protestatari” le va fi însa cel putin la fel de bine ca acelora ramasi „la butoane”. Daca nu chiar mai bine. Caci, motivând angajarea eforturilor, dinspre parlament, spre activitatea în colegii, acestia îsi vor încasa în continuare nestingheriti lefurile, iar prin prezenta mai accentuata în colegii îsi vor putea derula campaniile electorale cu mult înaintea celorlalti.

De aceea, prin gesturile anuntate, Victor Ponta si Crin Antonescu nu vor mai fi, în fata natiunii, doar niste inconstienti, ci si niste lasi, opozitia facând iarasi (culmea, tot mai fatis!) jocurile acestei puterii nimicitoare. Pâna si „raspunsul” dar de PSD, de exemplu,  la motivatia puteri de a comasa alegerile pentru a combate… absenteismul la vot (servit ca argument dupa cel al economiei de fonduri, prin faptul ca în acest fel s-ar asigura o prezenta la urne nu doar în cazul alegerilor locale, de care electoratul s-a aratat întotdeauna mai interesat,  ci si la cele parlamentare) este halucinant. Pentru ca o solutie precum introducerea votului obligatoriu nu are face decât sa cadaa manusa puterii, la o eventuala întrebare adresata electoratului, despre ceea ce îsi doreste, alegeri comasate sau alegeri cu prezenta obligatorie, raspunsul ar fi evident.

Si prima justificare venita dinspre putere, aceea ca prin comasarea alegerilor s-ar face economii de 30 de milioane de euro, este cât se poate de ipocrita. Este  ipocrita fata de felul în care se risipsec banii de catre guvernanti. Dar, mai ales, este perfida prin felul în care ajunge sa conditioneze practic existenta democratiei la noi în tara. Într-un fel care ar putea duce, cât de curând, la un proiect livrat populatiei de asa-zisa salvare a democratiei, si cine noi nu îsi doreste asta?, prin donarea unei sume pentru „salvarea democratiei” (deja s-au facut si calculele, un euro ?i ceva de fiecare!). Totul pe principiul: democratia costa. O „fundamentare” de logica pe care ne asteptam sa ne-o trânteasca Traian Basescu în clipa în care va veni factura disponibilitatii sale de la Bruxelles de a sustine financiar zona euro alaturi de greii Europei.

Dar cel mai alarmant este felul în care a fost pusa pe tapet problema comasarii alegerilor. Prin bratul „de forta” al acestui guvern, Ministerul de Interne. Ceea ce da masura felului în care crede puterea de cuvinta sa ne trateze. Prin vorbele unui ministru care a slobozit nu numai o aberatie de corigent al drepturilor omului, ci si o injurie la adresa libertatilor câstigate în ’89. O blasfemie aruncata de un personaj care la vremea sacrificiului din Decembrie ’89 îsi pregatea probabil fituitile unui bacaleureat întârziat.

Un astfel de personaj, ca întruchipare a raului portocaliu, a ajuns sa ne spuna, la 22 de ani de la câstigarea libertatii, cine si unde are dreptul sa candideze, grohoind faptul ca prin comasarea alegerilor candidatii nu vor mai putea candidata si la functiile locale, si la cele parlamentare.

Or, sa vina un ministru, sa calce în pcioare, nu doar limba româna, ci si legile fundamentale ale tarii, pentru a stabili el cine si unde are dreptul sa candideze, este deja mult prea mult.

 

Autor Cezar A. Mihalache 14 Decembrie 2011, 19:06 Natiunea
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate