Pe limba bloggerului așternător de vorbe…

Și totuși, ca mult prea multă ață albă în felul în care se încearcă, nu peticirea, ci legarea pe deplin a gurii prea slobode a unora, pentru a nu bate la ochi! Și cam prea multă libertate de decizie a procurorilor împotriva libertăților (noastre) de exprimare. Acum, procurorii au luat un tâmpițel de pe piața celor ce mimează public judecăți de valoare și l-au expus demonstrativ. Că vorbește urât despre judecători prin bloguri doar de el citite.

De ce un blogger? Pentru că ăștia sunt mai ușor de transformat în pretexte de furnizare a necesității unei legi a presei. Sunt o carne de tun, fără conținut jurnalistic, bună de azvârlit în gura adevăratei și usturătoarei exprimări. Și asta pentru că nu-i apără nimeni! Nu-i va apăra nici unul dintre versații „crocodili de presă”! Dimpotrivă, priviți cu reticență de către asociațiile tot mai puține de protejare a presei (atenție!, a presei, nu a libertății de exprimare!), bloggeri, aceștia paria ai jurnalismului tabloidizat, sunt expuși liberei interpretări a libertății de exprimare, pentru care ar muri scrijelind tastaturile, din partea procurorilor.

Când englezii de la „Sky News” au pus pe sticlă reportajul făcătură despre „traficul de arme” din România, iar procurorii au vehiculat acuze demne de un decor cenușiu al libertății de exprimare, ONG-urile au ripostat. Și pe bună dreptate!

Acum, un blogger căruia „Charlie Hebdo” (or acolo să vadă procurorii români mostre de violență de limbaj, mai ales că un desen, aidoma unei fotografii, face, nu-i așa?, o mie de cuvinte!), nu i-ar fi găzduit scrierile nici măcar pe manșetă revistei, e încondeiat juridic pentru limbaj nepotrivit. Un „limbaj ofensator”, la general, dar care, în clipa în care a intersectat imaginea judecătorilor, a fost clasat ca „incitator la violență”!

Or, mult prea multe incitări anti-presă în ultima vreme! (Pe care vigilenții procurori nu le consemnează! Sau jurnaliștii nu au dreptul de a fi și ei, la rândul lor, apărați?!) Reportajul despre traficul de arme, fumat în cele din urmă într-o ridiculizare de către englezi a comisiei rogatorii dorite de partea română, și a catalogării libertății presei din România la nivelul… Turciei, „inițiativa” unui membru CNA de a invita toate partidele să se implice în „reglementarea presei” (cum altfel decât printr-o lege a presei?!), iar acum raportarea procurorilor la un tâmpițel pentru a inflama puroiul cenzurii… Păi, doar atât puteți domnilor?! Totuși!

Când extremiștii maghiari puneau la cale, ba încă de ani buni, să ne arunce în aer, și nici măcar nu își mascau „țelurile”, vehiculând prin presa de limba maghiară, inclusiv în… bloguri, un limbaj, nu doar provocator și instigator, ci finalmente de amenințare fățișă, procurorii nu s-au deranjat. Au așteptat să fim (aproape) aruncați în aer pentru a decide oarece măsuri. Probabil, ar fi fost de dorit o dovadă palpabilă, juridic, un pumn de țărână amestecată cu sânge și carne sfârtecată, pentru a avea motivația, juridică, a demarării unei acțiuni penale. Căci, mai presus de securitatea noastră, de integritatea teritorială, se află… judecătorii! Întâi, trebuie apărată imaginea lor. Restul, țara, pământurile, noi, după!

Când se vor trezi ONG-urile să privească echidistant prestatorii feluritelor forme de înțelegere a libertății de exprimare? Pesemne când vor realiza că o lege a presei nu va face trimitere juridică doar la scrierile de pe bloguri ori la comentariile postacilor infiltrați, ci a unei prese care, din păcate, tinde să devină oglinda acelei nișe media de care mai ieri se amuza…