Măria-Sa, Grâul!
De Virgil Matei
La țară e o vară magică. Lanurile de grâu se apleacă, încet-încet , către zbaturile combinelor, trecând prin toată paleta de galben existentă în univers. Acum, grâul e ca o unduire de valuri venind din adâncurile unei fântâni din care irumpe, victorioasă, lumina. Ca o magie a verii, el, multprearâvnitul grâu, mlădios, închide în tuburile-i subțiri sudoarea, grijile, necazurile și speranțele de peste an ale truditorilor gliei.
La țară e o vară magică. Țăranii își freacă palmele bătucite jinduind la grâul care gângurește ca un copil într-o copaie legănândă. Și adorm târziu, visând la hambare în care se îneacă până la gât în grâu și la pâini rotunde și mari cât luna la perigeu.
La malurile lanurilor, combinele-corăbii se pregătesc de cu dimineață să intre la secerat, așteptând, fremătătoare, trecerea către înalturi a puzderiei de mărgăritare de rouă căzută la revărsatul zorilor. Prepelițele, cu puii trecuți de clasa zero își fac bagajele, mutându-se, cu viza de flotant la zi, în lanurile de porumb și de floarea-soarelui.
Mireasma de pâine aburindă plutește peste tot acolo unde atotstăpănitor este Măria-Sa, Grâul!
Autor Virgil Matei
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu