Cine primește, dăruiește...

De Jenică Chiriac 30 Iunie 2017, 10:01 Literare

Am cunoscut-o pe Doamna Lucia Pătrașcu sub oblăduirea regretatului dramaturg și om de cultură, Ion Bălan, la Biblioteca „Panait Istrati”, Brăila. Ion Bălan își lansa două volume de literatură S.F. Atunci, Doamna Lucia m-a abordat, spunându-mi că mi-a citit „Pilulele amare”. Ce gest de noblețe spirituală! Ce bucurie a putut să-mi facă prin două vorbe de apreciere. Ulterior, tot prin intermediul lui Ion Bălan, am devenit colegi de cenaclu literar. Este binecunoscut faptul că cenaclul „Casa Speranței” a apărut la inițiativa aceluiași om de înaltă cultură, un activist în propovăduirea frumosului prin arta condeiului. De atunci, cu Doamna Lucia am făcut schimb de cărți, câteodată și de idei.

Fără a mă putea declara un intim al Doamnei, sunt în măsură să afirm că Domnia Sa a intrat viguros în peisajul literar brăilean ca poetă pentru copii, ca scriitoare de proză scurtă. Dragostea pe care a servit-o cu credință și consecvență a fost Măria-Sa, Poezia. Volum după volum, au văzut lumina tiparului, anul 2008 însemnând lansarea în lumea verbelor meșteșugite cu volumul de versuri „Cunună la nunta de aur”.

Mai încoace, către zilele noastre, am avut plăcerea și onoarea de a o cunoaște și în ipostaza de critic literar. Nu doar că publică recenzii, cronici literare aproape pentru tot ce se scrie de-a lungul și de-a latul„Evantaiului albastru”, dar vorbele sale alină, oblojesc sufletele creatorilor bântuite de incertitudini. Nu doar revistele literare, fie ele în formă grafică, ori on-line se bucură de prezența sa insolită, dar în anul 2016, la Editura „Lucas”, Brăila a scos volumul de critică literară „Întâlnire cu o carte”, în care „se ocupă” de nu mai puțin de 35 de condeieri. Doamna Lucia prezintă autorul/autoarea și cartea într-o lumină trandafirie și, o face din dragul pentru lectură. Din modestie nici nu se consideră critic literar. Iată ce mărturisește în „Argument- De ce public acest volum?”: Desigur că există critici literari avizați, care își dăruiesc talentul și priceperea analizării operei unor scriitori. Ceea ce încerc eu în acest volum este numai o părere de cititor asupra unei cărți, pentru a veni în întâmpinarea celor care ar dori să se bucure de tovărășia ei, „că nu iastă alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților”, spune cronicarul...”

Observația Domniei-sale din aceste „păreri de cititor” sunt pertinente, aruncă o lumină părelnică asupra textelor. Scoate în evidență, așa cum s-a mai arătat, calități și nu defecte. Avem, fără doar și poate, convingerea că Doamna Lucia depistează inadvertențe, abateri de la tematicile textelor analizate, poate și dezacorduri gramaticale, erori în topica frazei, ori ortografieri neconforme cu normele academice. Despre toaate acestea nu scoate un cuvânt! Din delicatețe! Poate, de aceea nu dorește a fi etichetată drept critic. Cu alte cuvinte, în mod voit, scriitoarea se oprește la jumătatea drumului, anume la aceea „frumos asfaltată” și lasă „gropile și hârtoapele” pe seama altora mai puțin toleranți.

Doamna Lucia Pătrașcu este omul surprizelor. De data aceasta a scos „Catrene pe...r(â)zătoare”, editura Lucas, 2017. Titlul cărții spune totul, nu trebuie răstălmăcit. Volumul beneficiază de prestigiosul epigramist Alexandru Hanganu, din a cărui argumentație reținem: „Surpriză nu este faptul că această carte este scrisă de cineva care cochetează de multă vreme cu umorul, ci faptul că a avut curajul să intre în tagma celor celor care nu iartă prostia, delăsarea, parvenitismul, hoția și multe alte tare sociale pe care le încondeiază în catrene mai mult sau mai puțin acide”. Un comentariu care ne scutește de alte considerațiuni privitoare la rolul social al epigramei. După parcurgerea volumului, suntem în măsură să constatăm că scriitoarea, cu intenție, și-a ascuțit penița, a înmuiat-o în acid (diluat!) cu gânduri „cremenale”, la adresa „tarelor sociale” de care amintea domnul Alexandru Hanganu.
În realitate, înțepătura se dovedește injecție cu satiră vindecătoare, iar, câteodată, vaccin antirăutate și negativism. Cu alte cuvinte, scurtissimile cugetări sunt mai degrabă madrigale (A la Petrarca citire!).

Surpriza, dacă este să-l cităm pe domnul Hanganu, vine din aceea că, deși ca poetă are ușurința versificației, a găsirii rimei perfecte, scriitoarea apelează la „instrumentarul” umoristic, găsește poanta neprevăzută. Căci, în adevăr, de ce să n-o recunoaștem, specia abordată, deși de mică întindere, trebuie să fie consistentă în conținut, pe principiul că „ esențele tari se păstrează în sticluțele mici”.

Cartea conține mai multe părți, cea mai cuprinzătoare fiind „Epigrame și ca... trene” Destule, ce s-ar dori să însemne o palmă pe obraz, devin, mai degrabă, părintești mângâieri pe cap: „Vai, copile, ce obraznic ești! Să nu mai faci!”. Este adevărat că epigrama ține de genul umoristic și are, ca scop, smulgerea unor zâmbete, dar puțină satiră nu strică!

Partea a doua, intitulată „Cu dedicație (șarje amicale)” cuprinde mici reflecții, cu humor, vizând calitatea „adrisanților”, referințe la conținutul operelor acestora. Lista este lungă, dar din parcurgerea numelor celor vizați, o concluzie se desprinde: toți sunt creatori literari, majoritatea viețuitori la umbra și răcoarea „Evantaiului albastru”.
În următoarea secvență, „Flecăreli”, ne întrebăm dacă flecărelile sunt doar bârfe de marginea șanțului? Se pare că nu! Nu sunt flecăreli fără de importanță! Ce s-ar fi putut concentra în patru versuri de epigramă, autoarea a dezvoltat sub forma poeziei humoristice. Sunt creații aici care ar fi putut sta, cu cinste, în repertoriul de cuplete și pamflete ale maestrului de neîntrecut Constantin Tănase.

După flecărelile binevenite, cu zâmbet larg citite, căci, reflectă, în bună măsură, propriile noastre păreri și, în aceasta se măsoară valoarea operei literare. Am spus-o și repetăm: literatura, ca formă de comunicare scrisă interumană își conturează propria valoare în măsura în care mesajul emițătorului rezonează, în proporție covârșitoare, cu receptorii.

După flecăreli, spuneam, autoarea își completează portofoliul umoristic cu ultima parte, „Parodii”, după autori consacrați, unii din galeria poeților de prim raft al literaturii române. Ne-a reținut atenția „Mama lui Gogu” (pag.167).

Cartea, în totalitate, nu se citește ca un roman cap-coadă. Acest volum se cuvine a fi ținut pe noptieră, la capul patului și când gânduri negre ne năpădesc, urâciunile vin să ne întunece rațiunea, greutăți, necazuri sunt gata să ne copleșească, luăm în mână cartea Doamnei Lucia Pătrașcu și o parcurgem ca pe un medicament dătător de optimism și bună dispoziție.

 

Autor Jenică Chiriac 30 Iunie 2017, 10:01 Literare
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii