Un Medici pentru Şcoala „Nedelcu Chercea”!

De Ionel Lazarică 18 Septembrie 2016, 23:46 Invatamant

Scoala N.Chercea

Cine citeşte în grabă titlul articolului, ar putea crede că şcoala în cauză nu are medic şi eu am ortografiat greşit acest substantiv comun, transformându-l în substantiv propriu. Ar fi doar o opinie eronată, întrucât materialul de faţă se constituie într-un apel pentru salvarea valorilor de patrimoniu locale, în speţă cele aparţinând Şcolii Gimnaziale „Nedelcu Chercea”, despre care, cu siguranţă, puţini brăileni au cunoştinţă.

Se ştie că familia Medici din Florenţa, a făcut posibilă gloria Renaşterii italiene, prin susţinerea financiară a scriitorilor, pictorilor şi  arhitecţilor, fără de care nu am fi auzit niciodată, poate, de Brunelleschi, Fra Angelico, Boticelli şi alţi mari artişti, ale căror creaţii au străbătut veacurile.

Păstrând proporţiile, principiile celui mai înalt umanism l-au animat şi pe filantropul brăilean Nedelcu Chercea, cel a cărui deviză era ”Totul pentru popor, nimic pentru noi”. În acest sens voi face o scurtă prezentare a mecenatului său, destul de rar în spaţiul românesc, folosind ca surse, materiale aflate la Arhivele Statului-filiala Brăila, arhiva şcolii, pe care a construit-o şi care îi poartă numele (deşi şi-ar fi dorit ca aceasta să se numească „Ana şi Nedelcu Chercea”, ca o preţuire a ajutorului necondiţionat acordat de soţia sa) şi altele, precum  Aurel Suvac, Vasile Nedelcu, Şcoala ,,Nedelcu Chercea” – file de monografie, Brăila, 1997, pp.12-17 şi http://nedelcu.chercea.monsite-orange.fr/

Cel care a fost un mare om de afaceri şi în aceeaşi măsură ctitor şi filantrop, s-a născut la 7 iulie 1857  în comuna Viziru, ca fiu a familiei Panait şi Ilinca Chercea. Aici şi-a trăit Nedelcu Chercea copilăria ”prin prejurul familiei, păzeam puii şi bobocii” iar de pe la 10 ani, a urmat cursurile unei şcoli care a funcţionat lângă moară, vreme de aproape doi ani ”nici până la vârsta de 12 ani” ne spune autorul manuscrisului şi probabil aceasta a fost toată învăţătura primită de cel ce a devenit un mare om de afaceri, în afara învăţăturii primite de la viaţă.

Nedelcu Chercea a urmărit permanent prosperitatea afacerilor sale, dar a fost în egală măsură preocupat şi pentru a face bine semenilor săi şi mai ales să contribuie la realizarea unor importante edificii necesare oamenilor alături de care a trăit. Astfel, între 1917-1919 a construit paraclisierul de la biserica din Vatra-Veche. A renovat din temelii biserica Sfinţii Arhangheli din centrul Brăilei şi i-a construit o clopotniţă nouă. Pentru această lucrare s-au cheltuit 2 milioane de lei. Printre operele sale de binefacere se numără şi o şcoală primară cu tot mobilierul în Ghecet (com.Smârdan-jud.Tulcea), dotarea unei săli de cursuri, la Liceul de fete, cu tot mobilierul (azi Colegiul Naţional ”Gheorghe Munteanu Murgoci”), donarea unei clădiri de pe strada Regală nr. 36, pentru amenajarea unui dispensar şi dotarea cu mobilierul necesar.

În perioada construirii paraclisierului din Vatra-Veche au fost pregătite peste 600.000 de cărămizi şi alte materiale de construcţie pentru ridicarea bisericii ”Sfântul Mina” şi a şcolii ”Nedelcu Chercea”. Până în 1928 s-au construit biserica şi şcoala, grădiniţă de copii, locuinţa directorului şcolii, casa eparhială a bisericii, primăria cu 6 săli (astăzi dispensar în cartier, lângă şcoală) şi dispensarul cu două camere, o sală de aşteptare, sală de consultaţie şi medicaţie. A contribuit cu o mare sumă de bani, cu materiale de construcţii şi cu lucrători plătiţi la ridicarea Mănăstirii Tudor Vladimirescu din judeţul Galaţi.     . .

Cât priveşte grija sa faţă de copii, martorii spun că devenise o obişnuinţă a domniei sale ca la fiecare început şi sfârşit de an şcolar, să vină în mijlocul copiilor, la şcoală, şi să-i stimuleze pe cei silitori cu dulciuri, covrigi, rechizite etc. Celor buni şi cu stare materială mai delicată la dăruia haine şi încălţăminte. Anual, în jur de 30 de copii se bucurau de grija părintească, deosebit de caldă a celui care a trăit şi pentru ceilalţi. Mulţi dintre copiii de atunci, astăzi la vârsta senectuţii, îşi amintesc cu respect şi simpatie de Nedelcu Chercea.

În esenţă, Şcoala Gimnazială ”Nedelcu Chercea” ar avea nevoie  de un om cu suflet mare, pe măsura marelui filantrop (pe care acum nu-l ajută nimeni), care să sprijine finaciar sau prin alte mijloace specifice, restaurarea frescelor din şcoala monument istoric, în majoritatea lor icoane, pictate în fiecare clasă, ca o atestare a valorilor profund creştine care l-au animat pe ctitorul lor.

fresca1 Sc.Chercea fresca 2 Sc.Chercea
”Aş dori ca împreună cu directorul şcolii, prof Dorel Onosă şi sprijiniţi poate de oamenii de afaceri de astăzi, înclinaţi către mecenat, poate de reprezentanţi ai cultelor creştine, să restaurăm frescele deosebite din şcoală (acoperite de comunişti cu tencuială şi decopertate parţial), să scoatem la lumină poveştile lor neştiute şi să ducem mai departe spiritul marelui filantrop, înfiinţând o fundaţie care să se numească (conform dorinţei lui neîndeplinite) „Ana şi Nedelcu Chercea” - ne-a declarat domnul Daniel Tecuceanu, inimosul profesor de istorie al şcolii, care şi-a dedicat mult timp perpetuării memoriei omului care trăia pentru a-i ajuta pe alţii.

fresca 3 Sc.Chercea

 

Autor Ionel Lazarică 18 Septembrie 2016, 23:46 Invatamant
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii