”Să mai fim liceeni, măcar o zi...”. La ”Cerna” se fărâmițează ultimul salut

De Ionel Lazarică 31 Mai 2020, 18:15 Invatamant

absolventi CernaNimeni nu ar fi crezut că jurământul rostit de elevii claselor a XII-a din cadrul Liceului Teoretic ”Panait Cerna”, înainte de  prima  lor oră de filosofie, de la începutul semestrului al II-lea, ca o simulare pentru cel de final, din luna mai, va fi unica festivitate de acest tip, dedicată sfârșitului adolescenței lor.

Era  toiul iernii, iar finalul de an școlar părea atât de îndepărtat; probabil, din această cauză, mulți au tratat cu ușurință rostirea jurământului (inițiat de elevii clasei a XII-a B de anul trecut) deși, pe alocuri, se puteau observa și ochi înrourați. Au fost de acord ca în ”Școala altfel” (care chiar a fost inedită) să repete acest legământ, pentru festivitatea de final și să planteze mesteacănul clasei, ca un prilej de aducere aminte...

Jurământ,  pentru tot ce-a fost și-a mai rămas ! (R)....

Eu ! (R).., absolvent(ă) al(a) Liceului Teoretic ”Panait Cerna” ! (R)....jur! (R)...că nu voi precupeți niciun efort! (R) ...pentru a pune în practică ! (R).... cunoștințele dobândite aici ! (R)......
Jur ! (R)...că nu voi renunța!(R)...la idealurile mele! (R)... și nu voi uita!(R)....de momentele unice!(R)... petrecute aici!(R)...
Jur ! (R)......că mă voi întoarce ! (R)...măcar o dată ! (R).....la liceul adolescenței mele ! (R).........și la copacul devenirii noastre(R) .....
Clipă rămâi ! (R).........ești atât de frumoasă ! (R)......

Cu o sinceritate debordantă, în numele colegilor ei din clasele a XII-a, de la Liceul Teoretic ”Panait Cerna”, eleva Stanciu Raluca, din clasa a XII-a B, ne-a declarat:

”Se spune că cei mai frumoși ani din viața unui om sunt cei petrecuți în liceu. Așa este! Dacă aș putea da timpul înapoi nu aș schimba nimic, aș alege același liceu, aceeași profesori, aceeași colegi. Nici acum nu realizez cât de repede a trecut timpul. La început, în clasa a IX-a, timpul mi se părea interminabil, voiam să termin mai repede liceul, să merg la facultate. Acum, însă, parcă aș vrea să retrăiesc acești patru ani. Poate că nu totul a fost așa cum mi-am dorit, dar nu regret nimic din ce am trăit în acest liceu. Am râs, am plâns, am trecut printr-o mulțime de emoții alături de colegii mei și de dragii mei profesori. Aș vrea să exprim în cuvinte tot ce simt acum, emoțiile pe care le trăiesc de mai bine de două luni. Îmi e greu să accept că s-a terminat așa: brusc, fără să ne luăm rămas bun. La începutul acestui an cu toții ne făceam planuri pentru banchet, festivitate, surprize și multe altele. Acum am rămas doar cu acele gânduri.
Colegii mei...  Ne-am tot certat și împăcat în acești ani și cu toate astea am reușit să rămânem uniți. O să-mi fie dor de voi! O să-mi fie dor să stăm la gărduț, o să-mi fie dor de certurile din pauze, o să-mi fie dor să ne jucăm în clasă, de observațiile pe care le primeam din cauza gălăgiei și a muzicii date la maxim, de chiulitul de la ore, când cineva stătea la pândă ca să nu ne prindă doamna dirigintă (NE PARE RĂU CĂ AM FACUT ASTA, DOAMNĂ DIRIGINTĂ! VA IUBIM), o să-mi fie dor de  certurile pe markere.
Doamna dirigintă, sunteți o femeie deosebită, un model pentru noi. Am învațat atâtea de la dumneavoastră. Pe lângă biologie, ne-ati învățat cum să fim oameni, cum să fim mai buni, mai răbdători. Mereu ați fost alături de noi când am avut nevoie de sfaturi. Am petrecut opt ani cu dumneavoastră, am crescut alături de dumneavoastră. Îmi amintesc, în clasa a V-a că așteptam cu nerăbdare ora de biologie, îmi plăcea atât de mult să vă ascult, îmi plăcea să învăț tot ce ne predați, îmi plăcea felul dumneavoastră de a ne vorbi și îmi doream să am cât mai multe ore cu dumneavoastră, așa că am decis la sfârșitul clasei a VIII-a să rămân în continuare în acest liceu. Nu regret că am luat această decizie. Aș da orice să mai facem încă o oră de biologie sau măcar de dirigenție!
Doamnă profesoară de română, vreau să vă mulțumesc pentru tot ajutorul acordat, pentru toate orele în care m-ați ascultat și ați avut mai multă încredere în mine decât aveam eu.
În acești ani am învațat că trebuie să lupt pentru ceea ce-mi doresc și că reușitele trebuie împarțite cu cei dragi. Chiar dacă în fiecare zi mă rugam de timp să zboare, astăzi îl rog să mai stea. Să mai rămânem așa o clipă, retrăind toate amintirile, bucurându-mă de compania unor oameni alături de care am trait ani de zile, oameni care înțeleg mai bine decât oricine prin câte am trecut și ce am simțit, oameni care au rămas imprimați în sufletul meu!
Am învățat multe pe băncile școlii, dar nu am învățat încă să îmi iau ramas bun!”
 
Pentru ei a fost o (anti?) primăvară pe care nu o vor uita niciodată, dar cum binele și răul sunt convenții omenești și fiindcă orele lor de liceeni nu s-au sfârșit cu adevărat, poate că vor rămâne de-a pururi adolescenți...

 

Autor Ionel Lazarică 31 Mai 2020, 18:15 Invatamant
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii