Tradiţie şi modernitate în satul meu european- şezătoare tradiţională în comuna Gemenele, judeţul Brăila
De Gabriela Popa
“Viaţa mea e ca o pânză /În războiul de ţesut... / Să-nţeleg aş vrea, adesea / Ce model este urzit”, spune poetul Benoni Catană în poezia sa “Războiul de ţesut”. "Dragi îmi erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat...”
De-a lungul timpului, poeţii şi prozatorii români au cântat în operele lor tradiţia populară, exprimată fie prin dans fie prin şezători, clăci sau hore. Ion Creangă în Amintirile sale din copilărie rememora ce frumoase erau şezătorile de la Humuleşti şi cum el, băiet fiind, asculta poveştile mamei despre cum se torcea lâna şi cum femeile dădeau la vârtelniţă şi apoi ţeseau cămăşi de in de o frumuseţe rară. Şi Coşbuc evoca în poezii precum "Cântecul fusului" sau "Mama" obiceiurile locului şi ale vremii. Nici Octavian Goga nu a făcut excepţie, evocând în versuri meşteşugite povestea cămăşii ţesute la război în "Cântecul cămăşii": "Eu sunt o biată, ieftină cămaşe/Sunt o sumană haină populară/ de mii de ani de când mă îmbrăcară/Eu sunt pudoarea plebei nevoiaşe/Am fost ţesută la război în tindă/ şi m-a cusut încet o fată mare/ m-a înflorit la mâneci cu mătasă...
Iată că, acest străvechi şi unic obicei românesc este readus în atenţia lumii moderne. Nu aş fi crezut vreodată că undeva, în Bărăganul mult iubit al lui Fănuş Neagu, aş putea vedea pe viu o şezătoare organizată ca la carte. Doar în poveşti am citit despre şezători şi ceea ce se întâmplă acolo.
Fonduri europene pentru revitalizarea tradiţiilor populare
Ziua Unirii a fost un prilej perfect pentru ca femeile din comuna brăileană Gemenele să se adune la o şezătoare. Evenimentul a fost cu totul excepţional şi organizat în cele mai mici amănunte. Ideea a aparţinut directorului Centrului Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Tradiţiilor Brăila, doamna Maria Puşcaciu iar comunitatea locală în frunte cu primarul Calu Petrică şi viceprimarul Neaga Voiculeţ au răspuns cât se poate de prompt la această iniţiativă.
Şezătoarea a avut loc în Sala de Sport, un loc cu totul deosebit ca spaţiu.
Acolo au fost amplasate şase războaie de ţesut, pereţii au fost ornaţi cu ştergare frumos colorate iar mesele pline cu bucate tradiţionale care mai de care mai delicioase. Acţiunea s-a derulat în cadrul proiectului Centrului de Creaţie Brăila- "Adaptabilitate şi acces pe piaţa muncii prin informare, instruire şi căutare activă a unui loc de muncă", proiect finanţat din Fondul Social European în cadrul POSDRU, Axa prioritară 5 "Promovarea măsurilor active de ocupare", domeniul major de intervenţie 5.1. "Dezvoltarea şi implementarea măsurilor active de ocupare". Cu alte cuvinte, instituţia mai sus amintită a atras fonduri europene pentru revitalizarea tradiţiilor populare.
Şezătoarea organizată la Gemenele a fost a doua în cadrul acestui proiect, prima fiind anul trecut la Mircea Vodă. În luna decembrie 2012, câteva femei din Gemenele au început cursul special pentru a învăţa arta ţesutului la război iar şezătoarea a fost prilejul pentru a-şi expune câteva dintre lucrările făcute dar şi a arăta celor prezenţi cum se lucrează cu un război de ţesut, cum se foloseşte vârtelniţa şi cum se mânuieşte fusul.
Dar, revenim la şezătoarea noastră. Odată adunată toată lumea, primarul comunei Gemenele, Calu Petrică, în deschiderea evenimentului, a evocat însemnătatea zilei de 24 ianuarie şi a declarat deschisă şezătoarea. "Aşa cum am înfiinţat la nivelul şcolii formaţia de dansuri populare, aşa cum organizăm în fiecare an festivalul "La porţile dorului", astăzi, comuna noastră găzduieşte o şezătoare populară care se va desfăşura aşa cum era pe vremuri. În numele dvs. adresez mulţumiri organizatorilor acestui eveniment, doamnei director al Centrului Judeţean de Creaţie, Maria Puşcaciu şi doamna viceprimar Neaga Voiculeţ". După discursul emoţionant al edilului, participanţii împreună cu copiii din Ansamblul Folcloric "Constantin Condruz" au dansat Hora Unirii.
Directorul Centrului de Creaţie Brăila, Maria Puşcaciu, vizibil emoţionată de atmosfera cu totul deosebită, a spus câteva cuvinte în care a amintit faptul că instituţia pe care o conduce are grijă ca tradiţiile din judeţul nostru să fie menţinute vii "pentru că nu putem merge înainte, neluând în bagajele noastre lucrurile cele mai importante lăsate de strămoşii noştri. În comuna dvs., datorită fiecărui locuitor, a unor cadre didactice a şcolii din Gemenele şi administraţiei locale, aceste tradiţii sunt foarte bine conservate. Dvs. meritaţi multe pentru că ştiţi să aveţi grijă de tradiţiile dvs. Aici, în faţa dvs. sunt femei ţesătoare, cursante foarte bune şi talentate care urmează cursuri de ţesător în cadrul proiectului nostru".
Dans, cântec şi voie bună
Şezătoarea este un obicei popular cu implicaţii atât pe plan productiv cât şi pe plan socio-cultural în comunitatea rurală românească. Ea este o reunire a sătenilor pe grupe de vârstă, practicată în special de tineret, pe întreg cuprinsul ţării. În funcţie de zona etnografică, acest obicei poartă nume diferite: “Furcărie”, “Torcărie”, “Strânsură”, “Opaiţ”, “Danţ” şi “Focuri”, atunci când se organizează afară. Fiind şi un loc de creaţie şi circulaţie folclorică, “Şezătoarea” era locul în care se învăţau şi se perfecţionau deprinderile de muncă şi se transmiteau datinile şi obiceiurile. La şezătoarea de la Gemenele, s-a ţesut, s-a tors lână, s-a dansat şi s-a cântat, dar s-a şi mâncat. Preotul paroh Cătălin Zală a binecuvântat bucatele aduse şi apoi s-a trecut la degustat: şunculiţă ţărănească cu ceapă şi pâine coaptă pe vatră, gogoşi, plăcintă cu brânză, delicioase prăjituri, porumb fiert cu zahăr, cozonac, chec, floricele de porumb. Ce mai, un adevărat festin culinar tradiţional asezonat cu vin fiert şi ţuică sănătoasă făcută în casă. Primarul comunei, Calu Petrică a fost o gazdă de excepţie şi a demonstrat încă odată seriozitate şi profesionalism în organizarea unui eveniment tradiţional care să scoată în evidenţă cât mai bine tradiţiile comunei pe care o păstoreşte.
Şi cum de la orice şezătoare nu putea lipsi muzica populară, atmosfera a fost întreţinută de Maria Radu şi Niculina Mitria, două cântăreţe de muzică populară care au trecut demult de graniţele judeţului nostru. De asemenea, dansatorii din Ansamblul "Constantin Condruz", îmbrăcaţi în frumoasele lor costume populare şi încălţaţi în opinci, nu au stat locului o clipă, demonstrând încă o dată că ştiu să danseze ca adevăraţi profesionişti.
Tesătoarele s-au “luptat” cu războiul de ţesut
În vreme ce lumea cânta şi dansa, ţesătoarele munceau de zor. Am găsit-o pe veterena grupului, doamna Vatră Cornelia de 45 de ani, tocmai când ţesea un preş. După ce ne-a arătat care sunt paşii şi cum se pun firele, domnia sa ne-a spus că s-a înscris la acest curs împreună cu nora ei şi, după ce va finaliza, chiar se gândeşte să-şi deschidă o mică afacere împreună. "Îmi place să lucrez cu doamnele de la oraş. Ne întâlnim zilnic, după un program fix, şi muncim. Când trăiau părinţii mei, am avut acasă război dar nu am învăţat. Până acum am învăţat să cos la muscă, şi, încet- încet, să ţes. După ce termin cursul, împreună cu nora mea, dacă ne asociem, poate facem produse ca să le vindem la târguri şi expoziţii".
Vărtelniţa mergea ca unsă în mâinile unei copile de 16 ani
Undeva, într-un colţ, o copilă mânuia cu foc vârtelnita. Căpităneanu Angelica Marina are 16 ani şi o ajută pe mama ei care este cursantă. Tânăra, îmbrăcată într-un frumos costum popular din zona Vrancei, ne-a spus că pregătea lâna toarsă pentru ca mama să o ţeasă la război. "Îmi place foarte mult tot ce este legat de tradiţia populară. Eu fac parte şi din Ansamblul Folcloric din comună şi fac şi dansuri la Şcoala Populară de Arte "Vespasian Lungu" din Brăila. Tinerii cred că ar trebui să valorifice mai mult tradiţiile populare care încă se mai păstrează la sate. Ele sunt valoarea noastra spirituală. Bunica mea e de la munte şi a lucrat la război de când era copil. Costumul pe care îl port eu azi este moştenire de la străbunica mea, deci are peste 100 de ani".
"Plăcinta nu lipsea de la şezători”
La şezătoarea de la Gemenele, printre spectatori, am întâlnit-o pe Ioana Caplea. Bâtrâna de 75 de ani, vioaie şi frumoasă, venise cu sculul de lână pentru a-l face ghem urmând ca apoi să continuie acasă lucrul la o vestă începută. Bătrâna noastră a acceptat să povestească celor prezenţi cum se desfăşurau pe vremea ei şezătorile şi a dat asigurări ce ceea ce se întâmpla era identic cu ce era înainte. "La 14 ani mergeam şi eu cu fetele mai mari la şezătoare. Şezătoarea de aici de azi e la fel ca cele la care mergeam eu cu mama. Femeile aduceau fiecare ce aveau dar plăcinta nu lipsea. Se scărmăna lâna, se spuneau poveşti, se mânca porumb fiert, scovergi şi, când se termina, mergeam fericite acasă. Noi am trăit vremurile noastre, ei vremurile lor".
În faţa războiului de ţesut au stat chiar Penelopa şi Circe care ţeseau frumoase stofe în aşteptarea soţilor de la luptă.
Povestea războiului european de ţesut a început la Brăila în 2004
Centrul Judeţean de Creaţie Brăila a mai implementat un proiect similar în 2004-“Atelier de Revitalizare a Textilelor Tradiţionale”- în parteneriat cu Fundaţia pentru Meşteşuguri din Bucureşti şi Fundaţia “Lumina” din Brăila şi finalizat în 2005. Atunci au fost şcolite primele ţesătoare, printre ele fiind şi Lascu Rodica şi Steluţa Iancu, astăzi maestre în arta ţesutului la război. Cele două doamne au fost şi ele prezente la Gemenele, supraveghindu-le pe noile cursante şi învăţându-le tainele meseriei învăţate de la Rodica Ispas din Avrig în urmă cu mulţi ani.
Ceea ce a început în urmă cu mulţi ani, continuă şi astăzi. Tradiţia nu a fost uitată, iar directorul Maria Puşcaciu a fost cea care a întreţinut flacăra vie a acestui meşteşug. Datorită ambiţiei unor oameni deosebiţi, obiceiurile Bărăganului nu pier. Ţesutul la război nu mai are niciun secret, acum, pentru nimeni. Cu atât mai mult cu cât Centrul de Conservare a Tradiţiei Populare este autorizat să emită diplome de calificare în meseria de ţesător.
Şi ca să închei tot cu vorba poetului: “Trebuie să avem răbdare / Cu-orice lucru neplăcut / Ca să nu stricăm modelul /Din războiul de ţesut”.
Aici ia sfărşit povestea războaielor europene de ţesut şi a şezătorii organizate la Gemenele. Felicitări organizatorilor, cursantelor, iniţiatorilor proiectului şi aşteptăm cu interes cea de-a doua ediţie.
De-a lungul timpului, poeţii şi prozatorii români au cântat în operele lor tradiţia populară, exprimată fie prin dans fie prin şezători, clăci sau hore. Ion Creangă în Amintirile sale din copilărie rememora ce frumoase erau şezătorile de la Humuleşti şi cum el, băiet fiind, asculta poveştile mamei despre cum se torcea lâna şi cum femeile dădeau la vârtelniţă şi apoi ţeseau cămăşi de in de o frumuseţe rară. Şi Coşbuc evoca în poezii precum "Cântecul fusului" sau "Mama" obiceiurile locului şi ale vremii. Nici Octavian Goga nu a făcut excepţie, evocând în versuri meşteşugite povestea cămăşii ţesute la război în "Cântecul cămăşii": "Eu sunt o biată, ieftină cămaşe/Sunt o sumană haină populară/ de mii de ani de când mă îmbrăcară/Eu sunt pudoarea plebei nevoiaşe/Am fost ţesută la război în tindă/ şi m-a cusut încet o fată mare/ m-a înflorit la mâneci cu mătasă...
Iată că, acest străvechi şi unic obicei românesc este readus în atenţia lumii moderne. Nu aş fi crezut vreodată că undeva, în Bărăganul mult iubit al lui Fănuş Neagu, aş putea vedea pe viu o şezătoare organizată ca la carte. Doar în poveşti am citit despre şezători şi ceea ce se întâmplă acolo.
Fonduri europene pentru revitalizarea tradiţiilor populare
Ziua Unirii a fost un prilej perfect pentru ca femeile din comuna brăileană Gemenele să se adune la o şezătoare. Evenimentul a fost cu totul excepţional şi organizat în cele mai mici amănunte. Ideea a aparţinut directorului Centrului Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Tradiţiilor Brăila, doamna Maria Puşcaciu iar comunitatea locală în frunte cu primarul Calu Petrică şi viceprimarul Neaga Voiculeţ au răspuns cât se poate de prompt la această iniţiativă.
Şezătoarea a avut loc în Sala de Sport, un loc cu totul deosebit ca spaţiu.
Acolo au fost amplasate şase războaie de ţesut, pereţii au fost ornaţi cu ştergare frumos colorate iar mesele pline cu bucate tradiţionale care mai de care mai delicioase. Acţiunea s-a derulat în cadrul proiectului Centrului de Creaţie Brăila- "Adaptabilitate şi acces pe piaţa muncii prin informare, instruire şi căutare activă a unui loc de muncă", proiect finanţat din Fondul Social European în cadrul POSDRU, Axa prioritară 5 "Promovarea măsurilor active de ocupare", domeniul major de intervenţie 5.1. "Dezvoltarea şi implementarea măsurilor active de ocupare". Cu alte cuvinte, instituţia mai sus amintită a atras fonduri europene pentru revitalizarea tradiţiilor populare.
Şezătoarea organizată la Gemenele a fost a doua în cadrul acestui proiect, prima fiind anul trecut la Mircea Vodă. În luna decembrie 2012, câteva femei din Gemenele au început cursul special pentru a învăţa arta ţesutului la război iar şezătoarea a fost prilejul pentru a-şi expune câteva dintre lucrările făcute dar şi a arăta celor prezenţi cum se lucrează cu un război de ţesut, cum se foloseşte vârtelniţa şi cum se mânuieşte fusul.
Dar, revenim la şezătoarea noastră. Odată adunată toată lumea, primarul comunei Gemenele, Calu Petrică, în deschiderea evenimentului, a evocat însemnătatea zilei de 24 ianuarie şi a declarat deschisă şezătoarea. "Aşa cum am înfiinţat la nivelul şcolii formaţia de dansuri populare, aşa cum organizăm în fiecare an festivalul "La porţile dorului", astăzi, comuna noastră găzduieşte o şezătoare populară care se va desfăşura aşa cum era pe vremuri. În numele dvs. adresez mulţumiri organizatorilor acestui eveniment, doamnei director al Centrului Judeţean de Creaţie, Maria Puşcaciu şi doamna viceprimar Neaga Voiculeţ". După discursul emoţionant al edilului, participanţii împreună cu copiii din Ansamblul Folcloric "Constantin Condruz" au dansat Hora Unirii.
Directorul Centrului de Creaţie Brăila, Maria Puşcaciu, vizibil emoţionată de atmosfera cu totul deosebită, a spus câteva cuvinte în care a amintit faptul că instituţia pe care o conduce are grijă ca tradiţiile din judeţul nostru să fie menţinute vii "pentru că nu putem merge înainte, neluând în bagajele noastre lucrurile cele mai importante lăsate de strămoşii noştri. În comuna dvs., datorită fiecărui locuitor, a unor cadre didactice a şcolii din Gemenele şi administraţiei locale, aceste tradiţii sunt foarte bine conservate. Dvs. meritaţi multe pentru că ştiţi să aveţi grijă de tradiţiile dvs. Aici, în faţa dvs. sunt femei ţesătoare, cursante foarte bune şi talentate care urmează cursuri de ţesător în cadrul proiectului nostru".
Dans, cântec şi voie bună
Şezătoarea este un obicei popular cu implicaţii atât pe plan productiv cât şi pe plan socio-cultural în comunitatea rurală românească. Ea este o reunire a sătenilor pe grupe de vârstă, practicată în special de tineret, pe întreg cuprinsul ţării. În funcţie de zona etnografică, acest obicei poartă nume diferite: “Furcărie”, “Torcărie”, “Strânsură”, “Opaiţ”, “Danţ” şi “Focuri”, atunci când se organizează afară. Fiind şi un loc de creaţie şi circulaţie folclorică, “Şezătoarea” era locul în care se învăţau şi se perfecţionau deprinderile de muncă şi se transmiteau datinile şi obiceiurile. La şezătoarea de la Gemenele, s-a ţesut, s-a tors lână, s-a dansat şi s-a cântat, dar s-a şi mâncat. Preotul paroh Cătălin Zală a binecuvântat bucatele aduse şi apoi s-a trecut la degustat: şunculiţă ţărănească cu ceapă şi pâine coaptă pe vatră, gogoşi, plăcintă cu brânză, delicioase prăjituri, porumb fiert cu zahăr, cozonac, chec, floricele de porumb. Ce mai, un adevărat festin culinar tradiţional asezonat cu vin fiert şi ţuică sănătoasă făcută în casă. Primarul comunei, Calu Petrică a fost o gazdă de excepţie şi a demonstrat încă odată seriozitate şi profesionalism în organizarea unui eveniment tradiţional care să scoată în evidenţă cât mai bine tradiţiile comunei pe care o păstoreşte.
Şi cum de la orice şezătoare nu putea lipsi muzica populară, atmosfera a fost întreţinută de Maria Radu şi Niculina Mitria, două cântăreţe de muzică populară care au trecut demult de graniţele judeţului nostru. De asemenea, dansatorii din Ansamblul "Constantin Condruz", îmbrăcaţi în frumoasele lor costume populare şi încălţaţi în opinci, nu au stat locului o clipă, demonstrând încă o dată că ştiu să danseze ca adevăraţi profesionişti.
Tesătoarele s-au “luptat” cu războiul de ţesut
În vreme ce lumea cânta şi dansa, ţesătoarele munceau de zor. Am găsit-o pe veterena grupului, doamna Vatră Cornelia de 45 de ani, tocmai când ţesea un preş. După ce ne-a arătat care sunt paşii şi cum se pun firele, domnia sa ne-a spus că s-a înscris la acest curs împreună cu nora ei şi, după ce va finaliza, chiar se gândeşte să-şi deschidă o mică afacere împreună. "Îmi place să lucrez cu doamnele de la oraş. Ne întâlnim zilnic, după un program fix, şi muncim. Când trăiau părinţii mei, am avut acasă război dar nu am învăţat. Până acum am învăţat să cos la muscă, şi, încet- încet, să ţes. După ce termin cursul, împreună cu nora mea, dacă ne asociem, poate facem produse ca să le vindem la târguri şi expoziţii".
Vărtelniţa mergea ca unsă în mâinile unei copile de 16 ani
Undeva, într-un colţ, o copilă mânuia cu foc vârtelnita. Căpităneanu Angelica Marina are 16 ani şi o ajută pe mama ei care este cursantă. Tânăra, îmbrăcată într-un frumos costum popular din zona Vrancei, ne-a spus că pregătea lâna toarsă pentru ca mama să o ţeasă la război. "Îmi place foarte mult tot ce este legat de tradiţia populară. Eu fac parte şi din Ansamblul Folcloric din comună şi fac şi dansuri la Şcoala Populară de Arte "Vespasian Lungu" din Brăila. Tinerii cred că ar trebui să valorifice mai mult tradiţiile populare care încă se mai păstrează la sate. Ele sunt valoarea noastra spirituală. Bunica mea e de la munte şi a lucrat la război de când era copil. Costumul pe care îl port eu azi este moştenire de la străbunica mea, deci are peste 100 de ani".
"Plăcinta nu lipsea de la şezători”
La şezătoarea de la Gemenele, printre spectatori, am întâlnit-o pe Ioana Caplea. Bâtrâna de 75 de ani, vioaie şi frumoasă, venise cu sculul de lână pentru a-l face ghem urmând ca apoi să continuie acasă lucrul la o vestă începută. Bătrâna noastră a acceptat să povestească celor prezenţi cum se desfăşurau pe vremea ei şezătorile şi a dat asigurări ce ceea ce se întâmpla era identic cu ce era înainte. "La 14 ani mergeam şi eu cu fetele mai mari la şezătoare. Şezătoarea de aici de azi e la fel ca cele la care mergeam eu cu mama. Femeile aduceau fiecare ce aveau dar plăcinta nu lipsea. Se scărmăna lâna, se spuneau poveşti, se mânca porumb fiert, scovergi şi, când se termina, mergeam fericite acasă. Noi am trăit vremurile noastre, ei vremurile lor".
În faţa războiului de ţesut au stat chiar Penelopa şi Circe care ţeseau frumoase stofe în aşteptarea soţilor de la luptă.
Povestea războiului european de ţesut a început la Brăila în 2004
Centrul Judeţean de Creaţie Brăila a mai implementat un proiect similar în 2004-“Atelier de Revitalizare a Textilelor Tradiţionale”- în parteneriat cu Fundaţia pentru Meşteşuguri din Bucureşti şi Fundaţia “Lumina” din Brăila şi finalizat în 2005. Atunci au fost şcolite primele ţesătoare, printre ele fiind şi Lascu Rodica şi Steluţa Iancu, astăzi maestre în arta ţesutului la război. Cele două doamne au fost şi ele prezente la Gemenele, supraveghindu-le pe noile cursante şi învăţându-le tainele meseriei învăţate de la Rodica Ispas din Avrig în urmă cu mulţi ani.
Ceea ce a început în urmă cu mulţi ani, continuă şi astăzi. Tradiţia nu a fost uitată, iar directorul Maria Puşcaciu a fost cea care a întreţinut flacăra vie a acestui meşteşug. Datorită ambiţiei unor oameni deosebiţi, obiceiurile Bărăganului nu pier. Ţesutul la război nu mai are niciun secret, acum, pentru nimeni. Cu atât mai mult cu cât Centrul de Conservare a Tradiţiei Populare este autorizat să emită diplome de calificare în meseria de ţesător.
Şi ca să închei tot cu vorba poetului: “Trebuie să avem răbdare / Cu-orice lucru neplăcut / Ca să nu stricăm modelul /Din războiul de ţesut”.
Aici ia sfărşit povestea războaielor europene de ţesut şi a şezătorii organizate la Gemenele. Felicitări organizatorilor, cursantelor, iniţiatorilor proiectului şi aşteptăm cu interes cea de-a doua ediţie.
Autor Gabriela Popa
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu