Noi avem datoria de a respecta voia lui Dumnezeu şi nu a oamenilor - spune parintele Cătălin Zală, preotul paroh al bisericii din satul Gemenele

De Gabriela Popa 16 Ianuarie 2012, 15:10 InfoZone
Comuna Gemenele din judetul Braila este o localitate mica dar locuita de oameni cu suflet mare. La bunastarea lor materiala si spirituala contribuie primarul Calu Petrica, directorul scolii din sat, preotul paroh al bisericii, biblotecarul si alti factori importanti. Iar oamenii ii rasplataesc asa cum stiu ei mai bine



Nu departe de sediul primariei, se inalta constructia impresionanta a bisericii. Aceasta a inceput in anul 1902  când s-a demarat o colectă publică în judeţul Vrancea deoarece comunitatea de aici era relativ tânără, fiind formată la 1882. “Cred că erau foarte puţini locuitori atunci deoarece ei proveneau de pe moşiile boierilor. Fiecare dădea ce putea atunci: cereale, bunuri sau bani. Apoi, în 1905-1906 s-a finalizat construcţia iar sfinţirea sfântului lăcaş de cult a avut loc, după cum am aflat de la preoţii bătrâni, care atunci erau copii, în anul1907 de către un anume părinte Zaharia. De altfel, acest părinte a construit şi biserica de la Pitulaţi dar şi pe cea de la Sihleanu“, explica preotul paroh al bisericii din satul Gemenele, Catalin Zala.

Deoarece, comuna Gemenele era capătaul raialei turceşti şi se afla la hotarul dintre judeţul Buzău şi Râmnicu Sărat, dar şi la limita dintre Arhiepiscopia Dunării de Jos şi a Tomisului, cum era atunci şi Episcopia Buzăului, această parohie a aparţinut când de una când de alta. Fapt pentru care, de-a lungul timpului, s-au perindat mulţi preoţi şi de aceea nu există date consemnate efectiv sau o arhivare a lucrărilor făcute de-a lungul timpului.

Conform unui vechi proiect de pictură, biserica din satul Gemenele a mai avut o reparaţie în anii 1965-1967 şi a avut aceleaşi deficienţe pe care le are şi acum când se intenţionează a fi refăcută pictura. “De aceea ne-am pus un semn de întrebare. Biserica noastră a mai avut o sfinţire în anul 1995. În schimb, atunci mai exista şi o problemă la acoperiş. Tabla a fost bătută în scoabe direct în cimentul moale când s-a turnat şi pentru că în zonă nu erau meseriaşi specialişti în lemn, a fost păstrat aşa timp de o sută de ani până în anul 2007 când a fost schimbat deoarece apa începuse să se infiltreze puternic. Tot atunci, împreună cu Consiliul Local şi cu sprijinul domnului primar am demarat şi proiectul de restaurare a bisericii”, a adaugat preotul Zală.

Preot tanar cu ambtii frumoase si marete



“Eu am luat parohia de la preotul Vatră Costel care acum este preot la catedrala din Brăila. La 1 august 1997 când am venit eu, am încercat din fondurile parohiei să facem o serie de reparaţii şi întreţinere a sfântului lăcaş dar nu prea am reuşit deoarece puterea financiară din această comunitate este destul de redusa. Majoritatea sunt crescători de animale, sau muncesc la câmp, nu au locuri de muncă şi un salariu fix, e mai greu. Dar, sunt buni enoriaşi şi înceracă să ne sprijine cum pot ei. De când am venit eu la parohie s-au făcut lucrări de reparaţii la exterior şi acum şi la interior. Consilierii locali au înţeles că biserica este oglinda comunităţii şi trebuie sprijinită”, spune preotul paroh.

Biserica, scoala si Primaria sunt intr-o perfecta relatie de colaborare

De asemenea, părintele ne-a explicat şi faptul că la Gemenele există o bună relaţie de colaborare între biserică, şcoală şi Consiliul Local. Toţi aceşti factori îşi dau mâna pentru bunul mers al treburilor în comunitate. “O apropiere mai mare a început între şcoală, Consiliul Local şi biserică atunci când am hotărât împreună cu doamnele învăţătoare Mocanu şi Mihoci să facem acest festival al dansurilor şi obiceiurilor de la Gemenele (n.r. festivalul “La Porţile Dorului”). Astfel, copiii sunt angrenaţi într-o activitate unde îşi pot desfăşura aptitudinile şi pot depăşi greutăţile de acasa, acolo unde este cazul. Acest festival ne-a legat şi pe noi ca adulţi mai mult dar şi pe copii”.
Părintele Zală ne-a mai spus că pentru o mai bună educaţie duhovnicească, copiii vin în fiecare vineri la sfânta biserică unde timp de o oră primesc învăţături despre Sfânta Evanghelie, rolul rugăciunii şi importanţa bisericii în comunitate, şi împreună şi cu activitatea folclorică se îmbină treburile spiritual şi material.

Când vine vorba despre gradul de credinţă al enoriaşilor săi, preotul Cătălin Zală recunoaşte cu sufletul deschis că  “spre deosebire de alte zone, zona Bărăganului e recunoscută ca fiind o zonă agricolă şi oamenii se ocupă cu munca pământului. Nu pot spune că sunt necredincioşi dacă nu vin la Sfânta Biserică. Mulţi merg şi pe premisa că pot vedea slujbele la TV prin programul Patriarhiei Române. Ei vin la biserică după ce termină lucrările câmpului. În perioadele de vârf, ce-i drept, se împuţinează efectivul lor în biserică. Dar, dacă veţi merge prin comunitate veţi vedea că respectul faţă de preot şi Sfânta Biserică există şi cred că acesta s-a îmbunătăţit în ultima perioadă pentru că au văzut că biserica şi-a schimbat faţa înnoindu-se şi cred că i-a înnoit şi pe ei spiritual”.

Fostii preoti ai bisericii, in memoria eterna a localnicilor

În curtea bisericii sunt înmormântaţi doi foşti preoţi, părintele Roşu care a slujit în perioada celui de-al doilea Război Mondial si părintele Ciocârlan. De altfel, casa parohială poartă numele preotului Roşu deoarece acesta a fost în perioada comunistă dus la închisoare pe temeiul că aparţinea mişcării legionare şi a murit chiar în faţa casei când au venit să îl ia din noi la întemniţat, confiscându-i bunurile pe care ulterior Primăria le-a redat bisericii. Părintele Ciocârlan a fost preot până în 1986 iar oamenii îl ţin minte şi acum.

Din anul 1986 până în 1992 când a venit părintele Vatră, parohia a fost în suplinire şi în fiecare an venea câte un preot din parohiile învecinate respectiv Romanu, Cazasu, Scorţaru.
“Venirea la această parohie ca preot a fost o conjuctură prielnică“, isi aminteste preotul. “Părintele meu spiritual la facultatea de Teologie din Bucureşti a fost pr. prof. Petre David şi pentru că dânsul ţinea la mine, odată, când m-am dus să văd cam ce paşi trebuie să urmez să devin preot, domnia sa stătea de vorbă cu Înalt Prea Sfinţitul Casian. Când m-a văzut, m-a chemat şi, la recomandarea domniei sale, IPS Casian mi-a spus să merg să văd dacă îmi place comunitatea şi biserica de la Gemenele”, a continuat părintele Zală.

Activitatea sa la parohie a fost un succes până acum iar credincioşii recunosc asta şi îi oferă respectul cuvenit. “Activitatea mea la parohie mi-o motivez, de-a lungul timpului, printr-o casă parohială reamenajată, ridicarea bisericii din satul Găvani şi refacerea bisericii de la parohia Gemenele. Acum, la Găvani (n.r. sat component al comunei) e alt preot”.

“Noi avem datoria de a respecta voia lui Dumnezeu“

Dacă ar fi să facă o diferenţă între preotul de la oraş şi cel din mediul rural, părintele Cătălin Zală spune că din punctul de vedere al misiunii desfăşurate, nu există diferenţe. “Dar, din punctul de vedere al abordării comunităţii, există diferenţe pentru că acolo (n.r. la oraş) oamenii nu se mai ocupă cu munca pământului, oamenii au alte atitudini şi moduri de abordare. La ţară e mai simplu şi mai bine înţeleasă credinţa. Cuvântul de învăţătură e aidoma şi pentru preotul de la oraş şi pentru cel de la ţară. Aici la parohia din mediul rural vine omul şi te întreabă cu sfială despre nevoile sale, acolo (n.r. la oraş) vine şi te obligă omul. Deci, aici eşti mijlocitor între el şi Dumnezeu acolo, în mediul urban deja omul tinde să privească preotul ca pe un funcţionar public care îndeplineşte un serviciu anume. Mai bine spus, cred că mulţi au înţeles greşit rolul credinţei în viaţa lor şi poate, din extazul financiar cred că îl pot lua pe Dumnezeu din cui când vor ei şi să-l pună la loc. Nu e chiar aşa în relaţia cu Dumnezeu. Noi avem datoria de a respecta voia lui Dumnezeu şi nu a oamenilor”.

“Omul sărac nu se va teme niciodată de sfârşitul lumii“

Şi, pentru că în ultima perioadă canalele media au intoxicat populaţia cu aşa-zisa apropiere a sfârşitului lumii, părintele Zală a ţinut să lămurească şi această problemă şi să ne asigure că doar Tatăl ştie când va veni acest moment: “Sfântul Ioan Gură de Aur spune că cel care se teme de sfârşitul lumii sau de moarte este necredincios pentru că dacă ţi-ai îndeplinit misiunea de bun creştin, trecerea în nefiinţă înseamnă întâlnirea cu Dumnezeu. Despre sfârşitul lumii se tot discută. Din învăţăturile noastre vedem în istoria religiilor că cei care au fost sub necesitatea de a-şi găsi un temei pentru sfârşitul lumii a fost naţiunea americană. Ei au transformat credinţa dintr-un mod de apropiere de Dumnezeu într-un factor financiar.

Mulţi şi-au făcut o situaţie financiară pe credulitatea oamenilor care ar dori să fie veşnici. Omul sărac nu se va teme niciodată de sfârşitul lumii. Se teme doar cel căruia îi este frică să piardă ce a câştigat în mod mai mult sau puţin cinstit. Mântuitorul spune într-una din pildele Sale: «mai greu îi va fi bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu  decât cămilei să treacă prin urechile acului. Acum, cămilei adică bogatului îi este frică de fiecare dată când se uită la urechea acului şi i se pare că acela e sfârşitul lumii însă omul credincios are un orizont mult mai larg şi niciodată nu îi va fi frică de moarte. Deci, sfârşitul lumii este o pură ficţiune. Judecata de Apoi există dar nu este pusă pe sfârşitul lumii. Însuşi Mântuitorul spune că lucrul acesta e cunoscut numai Tatălui”.

 

Autor Gabriela Popa 16 Ianuarie 2012, 15:10 InfoZone
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate