Am fost regularizat!

Zilele trecute am fost regularizat! De fapt, am fost executat de stat. N-a fost decât o execuţie financiară, numită poprire, dar mi-a tăiat respiraţia şi m-a durut în cont! În primul rând pentru că statul mi-a luat toţi banii din contul de salarii, şi ceva pe deasupra, trecând contul pe minus cu o sumă consistentă. Ce înseamnă pentru mine o sumă consistentă? Păi, salariul meu lunar mi se pare „consistent”, căci el mă ajută să trăiesc de la o lună la alta. Şi să trăieşti, nu-i puţin lucru! Aşa zic filozofii (ăia pozitivişti), biologii, şi medicii, aşa zic pacienţii, tot aşa angajatorii şi angajaţii. Chiar şi de la televizor, de la la emisinile cu specialişti, am aflat că viaţa e un lucru mare. Prin deducţie, înseamnă că şi salariul e lucru mare! Pe scurt, mi-a dispărut din cont salariul meu şi încă aproape jumătate. Prin surprindere! Nu am fost anunţat, nu nimc! Şi-am rămas în curu gol!

Constatând eu că din cont lipseşte un lucru mare, m-am dus la bancă să reclam că cineva mi-a furat banii. Cin' să fie, cin' să fie?! Păi, nu, zice banca, sub înfăţişarea unei funcţionare zâmbitoare de la ghişeu, nu i-a furat nimeni. Aveţi o executare silită de la ANAF (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală). Noi nu facem decât să executăm ce am primit de la „EI”. Dă-i dreaq, ăştia iau banii fără milă! N-a zis chiar de dracu', dar aşa am înţeles eu, fiindcă mă băteau gânduri diabolice. În esenţă, însă, ăsta era mesajul. Mergeţi să vedeţi ce datorii aveţi la stat, a mai zis. Am mers, cam foarte nervos. La biroul popriri, funcţionari binevoitori. Se uită în calculator, îmi confirmă că, da, aşa e, aveţi o datorie, o regularizare de impozite din perioada 2012 - 2016. Păi, şi de ce nu m-a anunţat nimeni?! Ba, noi v-am anunţat! Nu-i adevărat! Se mai uită o dată şi zice, da, aveţi dreptate, v-am trimis două scrisori dar au venit înapoi, că nu v-am găsit acasă. No, aşe! Nu prea stau acasă, că trebuie să alerg să-mi plătesc pâinea, cafeaua şi impozitele. În sfârşit, ce regularizare, pentru ce? Aaaa, asta noi nu ştim. Mergeţi la alt birou, acolo unde se fac calculele. Noi nu facem decât să punem în execuţie poprirea.

Merg la alt birou. Acolo o funcţionară şi mai drăguţă, îmi explică tot, că ce şi cum, conform legii, că s-a schimbat legea şi, iaca, datorez o sumă de bani statului. Dar, se uită funcţionara adânc în calculator şi zice, dar, staţi puţin, că vi s-a făcut calculul greşit, e dublă impunere, aveţi de plătit mai puţin. Oaaa, mi-a venit să zbor, să o ţuc pe funcţionara drăguţă. Cât? Cât de puţin. Ţac, ţac, ţac, pe taste, şi vine vestea bună. E jumătate din sumă! Săru' mâinile, sunteţi îngerul meu păzitor! Vă daţi seama că fără un înger păzitor nu ai niciun control asupra sumelor pe care le datorezi statului! Eram aproape fericit! Şi, mai mult, alţi îngeri păzitori, de la ANAF mi-au spus că banca a procedat abuziv, că nu avea voie să-mi oprească decât o treime din salariu. Dă-i dreaq, ăştia de la bancă fac ce vor, parcă sunt stat în sat!, era mesajul. Na, frumos! Banca dă vina pe ANAF, anaful pe bancă! Şi, ce să fac? Plătiţi dumneavoastră suma şi vi se deblochează contul. De unde #$#^*(@6* mă-si să plătesc, dacă mi-aţi băgat contul în minus! Văd că avea dreptate fostul prim-ministru Tudose, că să nu-mi ţin banii în bancă, să-i ţin sub saltea! Apoi, vin şi sfaturile, grijulii, cumva, exprimate cu compasiune. Nu aveţi de unde să vă împrumutaţi?

Am alergat în stânga, în dreapta, ba, chiar, şi în sus şi în jos am fost! Am luat bani împrumut, constatând, că, lumea, totuşi, e bună. Dacă te umileşti puţin! Am luat bani împrumut şi am plătit. În aceaşi zi mi s-a deblocat contul. Şi, ce părere aveţi? Cred că trebuie să simt, aşa, o mândrie patriotică pentru faptul că fac parte din sistem. Adică, sistemul mă are în vedere! Şi, în plus, am ajutat statul să iasă din rahat. Fiindcă şi el, săracul, are nevoie de bani. Iar eu, cu alte câteva sute de mii de regularizaţi, am pus nişte bani pentru autostrăzile viitoare!