Munca la ei, euro la noi!
De Virgil Andronescu
Tarile vest-europene au mari probleme economice, un nou val al crizei bântuie Europa. Franta, Italia, Portugalia, Spania sunt câteva din statele care nu mai pot controla propriile economii, ca sa nu mai vorbesc de Grecia dar si de Romania… Guvernele socialiste din aceste state sunt unele falimentare. Ce poate face Germania, cum poate tine piept de una singura noului val de criza si cum poate duce în spate în astfel de conditii restul Uniunii Europene?
Guvernul de la Bucuresti, condus de papusa Boc, manipulat de presedintele- jucator Traian Basescu, e unul incompetent si rau-voitor. Nu stiu cât de mult mai conteaza România în ecuatia europeana din moment ce de curând membrii importanti U.E. si-au dat mâna în a salva Grecia de la faliment! Banci mari din Europa sunt pe buza prapastiei… La noi, bancile înca prospera hranindu-se din creditele ,,cu buletinul’’acumulate începând cu anul 2000 si din banii împrumutati de la F.M.I. si B.M. Românul înca doarme linistit, negândindu-se la datoria publica supraîncarcata si nici la datoria externa în care ne-am înglodat pâna peste puterile noastre. Nici ratingul de tara scazut si nici fluctuatiile alarmante de la bursa nu sperie cetateanul mioritic. Emil Boc vinde gogosi dupa gogosi, care de care mai amare si nu prea bine dospite, presedintele Basescu tot avertizeaza tipând din toti rarunchii… Castanele fierbinti sunt scoase, de fiecare data, din focul crizei cu mâinile Guvernatorului Mugur Isarescu.
Nemtii îsi trag jarul pe turta lor, gândindu-se serios la o parasire a zonei euro, dorind din ce în ce mai mult renuntarea la moneda unica europeana. Guvernele socialiste pompeaza bani cu nemiluita în ajutoare sociale, aruncând banii prin fereastra ajutoarelor de stat în societati falimentare si în încurajarea nemuncii, totul de dragul succesului electoral de moment. Totul se clatina, totul se duce de râpa, totul e într-o continua instabilitate pe creasta instabila a nisipurilor miscatoare ce definesc economiile multor state din vestul si sud-estul batrânului continent. Regula de aur va fi una singura: fiecare scapa cum poate, cum îsi asterne plapuma masurilor anticriza! Una dintre posibilitatile de salvare ar trebui sa fie renuntarea la diferentele fiscale din interiorul U.E. prin alinierea standard a codurilor fiscale, prin nivelarea acestui parametru important pe tot teritoriul Uniunii Europene într-un cod fiscal unic.
Multi dintre români primesc bani din munca putinilor cetateni care muncesc din rasputeri, fara a munci, fara a cauta macar un loc de munca prin care sa sporesca produsul intern brut, astfel sa-si câstige pâinea cea de toate zilele. La noi, toate sunt facute pe genunchi, toate sunt în detrimentul amarâtului de buticar sau a patronului cu sute si chiar mii de angajati. Taxe si impozite pâna la sufocare, controale peste controale ce iau pâna si pielea de pe el, salariati concediati, someri oficiali putini, oameni neînregistrati fara locuri de munca pe toate drumurile. Si colac peste pupaza, salarii decimate, impozitare peste poate, preturi ce cresc într-un an cât la altii în zece. Putere de cumparare scazuta, productie minima sau pe stoc, saracie si infractionalitate cât cuprinde. Nu mai pun la socoteala marile tunuri date de unii, escrocherii si furaciuni ca în codrul verde.
Apropos, nici macar codrii nu mai sunt verzi de atâta poluare, mare parte din ei fiind defrisati cu salbaticie. Vorbind despre învatamânt si cultura vorbim deja despre lucruri sfinte. Ne astepta un an electoral, 2012, anuntat de unii, cu surle si trâmbite, ca aducator de cresteri salariale si micsorari de TVA. Presedintele neaga aberatiile, restul politicienilor îsi accentueaza populismul promitând marea cu sarea. Anuntarea ramânerii pe loc a cresterilor salariale, pâna la finele lui 2014, i-a facut pe unii lideri de partide din arcul guvernamental si din opozitie sa sara ca…arsii din baie împotriva masurii de austeritate impuse de conjunctura si de forurile financiare externe.
Ma gândesc ca România ar avea nevoie de un Consiliu economico-financiar de componenta germana, guvernul ramânând doar un simplu si fidel executant. Dar ma si întreb: poporul german mai e interesat de salvarea unui stat de tip fanariot sau numai de salvarea propriei pieli din calea furtunoasei crize? Noi daca am fi în locul lor am proceda exact ca pe meleagurile lui Dracula: fiecare cât poate de mult pentru el, sa moara capra vecinului, masini scumpe si bani de la stat fara numar!
Pe noi nu ne intereseaza ca francezii, nemtii, spaniolii, italienii muncesc din greu pentru ca noi sa dansam din buric, sa bem bere si sa mâncam mici în toate cele 365 de zile libere oficiale din an. Ne-am obisnuit repede cu euro, vorbim numai în euro, mâncam euro pe pâine si fie ce-o fi cu aia de-afara, ai nostrii sau ai lor, care se spetesc muncind ca prostii. În final mai spun doar atât: toti vrem drepturi, îndatoririle le lasam altora ca, de!, suntem români, si dupa cum spun astrele, pe aceste meleaguri e buricul pamântului!
Guvernul de la Bucuresti, condus de papusa Boc, manipulat de presedintele- jucator Traian Basescu, e unul incompetent si rau-voitor. Nu stiu cât de mult mai conteaza România în ecuatia europeana din moment ce de curând membrii importanti U.E. si-au dat mâna în a salva Grecia de la faliment! Banci mari din Europa sunt pe buza prapastiei… La noi, bancile înca prospera hranindu-se din creditele ,,cu buletinul’’acumulate începând cu anul 2000 si din banii împrumutati de la F.M.I. si B.M. Românul înca doarme linistit, negândindu-se la datoria publica supraîncarcata si nici la datoria externa în care ne-am înglodat pâna peste puterile noastre. Nici ratingul de tara scazut si nici fluctuatiile alarmante de la bursa nu sperie cetateanul mioritic. Emil Boc vinde gogosi dupa gogosi, care de care mai amare si nu prea bine dospite, presedintele Basescu tot avertizeaza tipând din toti rarunchii… Castanele fierbinti sunt scoase, de fiecare data, din focul crizei cu mâinile Guvernatorului Mugur Isarescu.
Nemtii îsi trag jarul pe turta lor, gândindu-se serios la o parasire a zonei euro, dorind din ce în ce mai mult renuntarea la moneda unica europeana. Guvernele socialiste pompeaza bani cu nemiluita în ajutoare sociale, aruncând banii prin fereastra ajutoarelor de stat în societati falimentare si în încurajarea nemuncii, totul de dragul succesului electoral de moment. Totul se clatina, totul se duce de râpa, totul e într-o continua instabilitate pe creasta instabila a nisipurilor miscatoare ce definesc economiile multor state din vestul si sud-estul batrânului continent. Regula de aur va fi una singura: fiecare scapa cum poate, cum îsi asterne plapuma masurilor anticriza! Una dintre posibilitatile de salvare ar trebui sa fie renuntarea la diferentele fiscale din interiorul U.E. prin alinierea standard a codurilor fiscale, prin nivelarea acestui parametru important pe tot teritoriul Uniunii Europene într-un cod fiscal unic.
Multi dintre români primesc bani din munca putinilor cetateni care muncesc din rasputeri, fara a munci, fara a cauta macar un loc de munca prin care sa sporesca produsul intern brut, astfel sa-si câstige pâinea cea de toate zilele. La noi, toate sunt facute pe genunchi, toate sunt în detrimentul amarâtului de buticar sau a patronului cu sute si chiar mii de angajati. Taxe si impozite pâna la sufocare, controale peste controale ce iau pâna si pielea de pe el, salariati concediati, someri oficiali putini, oameni neînregistrati fara locuri de munca pe toate drumurile. Si colac peste pupaza, salarii decimate, impozitare peste poate, preturi ce cresc într-un an cât la altii în zece. Putere de cumparare scazuta, productie minima sau pe stoc, saracie si infractionalitate cât cuprinde. Nu mai pun la socoteala marile tunuri date de unii, escrocherii si furaciuni ca în codrul verde.
Apropos, nici macar codrii nu mai sunt verzi de atâta poluare, mare parte din ei fiind defrisati cu salbaticie. Vorbind despre învatamânt si cultura vorbim deja despre lucruri sfinte. Ne astepta un an electoral, 2012, anuntat de unii, cu surle si trâmbite, ca aducator de cresteri salariale si micsorari de TVA. Presedintele neaga aberatiile, restul politicienilor îsi accentueaza populismul promitând marea cu sarea. Anuntarea ramânerii pe loc a cresterilor salariale, pâna la finele lui 2014, i-a facut pe unii lideri de partide din arcul guvernamental si din opozitie sa sara ca…arsii din baie împotriva masurii de austeritate impuse de conjunctura si de forurile financiare externe.
Ma gândesc ca România ar avea nevoie de un Consiliu economico-financiar de componenta germana, guvernul ramânând doar un simplu si fidel executant. Dar ma si întreb: poporul german mai e interesat de salvarea unui stat de tip fanariot sau numai de salvarea propriei pieli din calea furtunoasei crize? Noi daca am fi în locul lor am proceda exact ca pe meleagurile lui Dracula: fiecare cât poate de mult pentru el, sa moara capra vecinului, masini scumpe si bani de la stat fara numar!
Pe noi nu ne intereseaza ca francezii, nemtii, spaniolii, italienii muncesc din greu pentru ca noi sa dansam din buric, sa bem bere si sa mâncam mici în toate cele 365 de zile libere oficiale din an. Ne-am obisnuit repede cu euro, vorbim numai în euro, mâncam euro pe pâine si fie ce-o fi cu aia de-afara, ai nostrii sau ai lor, care se spetesc muncind ca prostii. În final mai spun doar atât: toti vrem drepturi, îndatoririle le lasam altora ca, de!, suntem români, si dupa cum spun astrele, pe aceste meleaguri e buricul pamântului!
Autor Virgil Andronescu
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu