Kandahar; datorie la nisip, pe nisip, sub nisip...

De Ionel Lazarică 06 Ianuarie 2018, 13:45 Editorial

mascatiNu știu de ce, dar de câte ori urmăresc o știre, referitoare la misiunile de luptă ale militarilor români în Afganistan, alături de soldații NATO, îmi aduc aminte de participarea soldaților din colonii la cele două războaie mondiale, pentru gloria și interesele, extrem de pragmatice, ale metropolelor. Poate că istoria se repetă într-adevăr, sau poate, cum am mai spus, sângele altora e mai ieftin...

Participăm, de circa 16 ani, alături de militarii coaliției politico-militare menționate, la diverse conflicte armate din Orientul Mijociu, pentru cauze greu de definit în termeni politici sau, măcar, economici. Cei din urmă au o legătură dureroasă cu efortul susținut în toți acești ani de către statul român, în condițiile unei precarități a resurselor disponibile în acest sens.

Dacă ar fi vorba doar despre sacrificiile materiale făcute, poate că situația nu ar fi atât de complicată, dar în tot acest timp am pierdut (dacă datele mele sunt exacte) 29 de tineri români, în luptă sau în acțiuni care au legătură cu serviciul combatant și au fost răniți circa 200  (unii foarte grav). Sunt suferințe de nedescris, care arareori răzbat în presă. Spre exemplu, nimeni nu vorbește depre copiii eroilor din Afganistan, cum așteaptă, fiecare, un tată care nu va mai veni nicicând, sau cum se descurcă, în lumea aceasta extrem de concretă, invalizii de război....

În ciuda acestor realități cumplite, totuși nimeni nu a explicat vreodată (mă refer la reprezentanții clasei politice) la modul real, concret, de ce este necesar să ne moară soldații în ”teatrele de operații”, așa cum le place să numească, cu emfază, în luările de poziție publice referitoare la subiect, acele locuri îndepărtate și  însemnate cu sânge românesc, scene ale unor tragedii absurde și inutile.

Unii analiști ar putea argumenta că facem parte dintr-o alianță politico-militară și ne-am asumat niște angajamente, pe care trebuie să le respectăm (”Unde-i ordin, cu plăcere”). Ne apărăm astfel securitatea națională în Afganistan, spun ei, convinși...

Totuși, dacă privim puțin în istoria noastră din ultimii cincizeci de ani, vom vedea că argumentul nu este temeinic. În 1968 făceam parte dintr-un alt bloc militar, respectiv Pactul de la Varșovia și când URSS (liderul organizației) a dat ordinul de atac împotriva Cehoslovaciei de atunci care ceruse mai multă libertate (”Primăvara de la Praga”) toți aliații au atacat, dar o țară membră a avut curajul nebunesc să spună ”Veto” (de necrezut, dar era aceeași țară care azi trimite soldați în Afganistan). Această țară a refuzat, cu demnitate, să invadeze un stat suveran, prin atitudinea și vocea liderului de atunci, despre care putem să spunem că în acele momente a fost un mare român, conducător care a înfierat invazia în termeni duri, a pregătit armata pentru rezistență și a dat expresie versurilor eminesciene care ne caracterizează ca popor, de-a lungul istoriei noastre defensive: ”Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul...”

Liderii de astăzi trimit soldații români în Afganistan, pentru cauze care nu sunt ale noastre și cum au loc tulburări în Iran, cu siguranță nu vor solicita retragerea trupelor de la Kandahar (nu a făcut-o niciun politician, în 16 ani!)  ci, probabil, vor mai trimite soldați mâine-poimâine și la Teheran, dacă așa se va ordona....(SUA a cerut reunirea Consiliului de Securitate al ONU pe această temă).

 

Autor Ionel Lazarică 06 Ianuarie 2018, 13:45 Editorial
Scrie un comentariu

Comentarii

  1. Mihai Vintila 07 Ianuarie 2018, 00:27

    Cu tot respectul punctul dumneavoastră de vedere este îngust și greșit. Soldații români se sacrifică tocmai pentru ca prezentul și viitorul țării să fie bun. Liniștea de azi o avem și datorită celor care și-au pierdut viața și sănătatea prin acele zone uitate pe hărți. Mai mult, plecarea în teatrele de război este VOLUNTARĂ adică nici un soldat nu este obligat a se duce dacă nu vrea! Ei bine, unii, au înțeles importanța participării la astfel de evenimente.

Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii