Profil de adulterin politic

Ce ar fi fost de… ar fi fost, nu?! Dar era și mai bine de nu ar fi fost! Atunci să fi văzut ce ar mai fi fost! Ce mai Românie! Ce țară europeană! Ce nivel de dezvoltare! Ce de români rămași acasă, ce de mame împlinite și nu umilite pe plantații străine, ce de generații de prunci fericiți! Ce de familii întregi și nu așteptând, între nevoi, putințe și deziluzii, „reîntregirea”, țintă devenită o adevărată marotă a speranței uzitate electoral.

Căci de nu ar fi fost ei, nu ar mai fi fost atât de bine împlinite nici hoția, nici alde corupția, nici plagiatul la nivel oficial, nici trădările și vânzările de țară… Și nu, nu ne-am fi plictisit că nu le avem. Dar, mai ales, nu am mai fi trăit usturimea unei sfruntări în care un premier-șoșon să vină să ne spună… ce ar fi fost dacă.

Cu inocența bărbatului de (ne)stat care poate spune orice, doar îl apară soția!, actualul premier s-a trezit să ne explice despre cum ar fi trebuit să arate premierul post-decembrist. Nu unul ideal, că oricât ar lua de la cei enumerați, nu scotea un model nici măcar pentru turnat ceara, ci măcar eligibil pentru trofeul de „magna cum (ne)guvernare” pentru cel mai bun prim-ministru. Atenție, „cel mai bun prim-ministru”, nu „cel mai priceput”, eficient, rostuit în nevoile țării, ca să nu avem vorbe neînțelese!

Și i-a enumerat pe cei patru, ne sugerea el, cu gândul unui pic de valoare de pe la fiecare, dar, e clară treaba, că mai mult de colea, mai puțin de colo, după ordinea enumerării!

Așadar, cel mai bun premier post-decembrist, ar fi fost „o combinație între Adrian Năstase, Victor Ponta și Mugur Isărescu”. Și cum nu putea fi combinația cu adevărat împlinită fără „duduia” travestită a lui Călin, file de bilețele roz, l-a pomenit întru împlinire și pe acesta, fără de care, e drept, „dânsa”, cea pe la patru premieri dedată (dar nu deodată, ferice!), nu „ar fi fost fericită”. Întru combinație, desigur! Deși, mai bine îi spunea pe șleau „melanj”, „amestecătură”, „adunătură” sau „umplutură”… Ori un „ménage à trois” cu patru adulterini combinatori politici. Pentru că asta ar rezulta oricum ai înnădi într-un profil din bucăți, or cât ar fi fost ele de bine selecționate să iasă, chipurile, de un bun premier.

Dar nu a greșit în clipa în care a rostit amestecul-minune drept „o combinație”. Păi’ se vede treaba că așa gândește Sorinel (singur, fără consoarta salvatoare) la nivel politic. O combinație…

Ce să fi însă de luat de la cei enumerați pentru a face un profil cum nu s-a mai văzut?! Că nu poți să faci din rahat caviar nici de-l bați cu biciul! Ori ce să iei taman de la aia de am dat în bobi când am scăpat de „binele” lor? Aroganța lui „Bombonel”? Tupeul plagiatorului Viorel, notițele informative ale bancherului „Manole”? Sau poate sifoanele date de sforarul dublu „Trădiceanu”?

Și nu, nu ne interesează profil celui ce ar fi fost dacă ar fi existat! Nici al celui ce va fi să vie, de va veni!, tot dintr-o combinație a perfecțiunii politice.

Important e cel de acum. Așa că, în loc să meșteșugească imaginea trecutului, pentru că oroarea produsă țării de feluritele profiluri „foste” nu poate fi ștearsă decupând doar perioadele roz, Sorin Grindeanu ar trebui să înfăptuiască imaginea acelui „cel mai bun” prin fapte. Mai ales că nici nu trebuie să lupte cu imaginea de panoplie a unor înaintași (cei post-decembristi!) la al căror nivel ar trebui să se „ridice”.

Atât îi trebuie lui Sorin Grindeanu: faptele pe care, apoi, cu onor distinsa soață să ni le descrie neromanțate ca împliniri pentru țară…