Proxeneții proximității virtuale

De Cezar A. Mihalache 12 Aprilie 2017, 06:38 Editorial

Nu, aici nu este vorba de fraudă fiscală! Oricât s-ar bate moneda pe binele cetățenilor la care veghează, și acționează!, statul! Mai ales că pentru controlul și stârpirea evaziunii fiscale există suficiente mecanisme și instituții! Că nu funcționează ele acolo unde trebuie, asta e deja altă treabă. Clar, penală!

Acum, însă, suntem în fața unei alte încercări perverse de a instala o instituție în fotoliul discreționar al puterilor „atribuite”. Atribuite, nu „delegate”, pentru că ele nici măcar nu există astăzi, fiind mult mai apropiate de tendențioasa marcă înregistrată a puterii guvernamentale: abuzul! Inventate dară pentru un folos mult mai larg. Dar așa funcționează plasa captivă a statului care își consolidează, nu instituțiile pentru a servi cetățeanul, ci sistemul de impuneri spre uzul guvernanților. Se creează din nimic o legiferare într-un domeniu în care există multă nemulțumire, se folosește apetența cetățeanului pentru „dreptate”, chiar dacă este una în stilul mioritice… capre de prin vecini, apoi se transferă, ca precedent creat, acceptat și chiar lăudat de „beneficiari”, spre zone mult mai sensibile. Și cum altfel când forțarea, legislativă, spre a împinge lucrurile spre un abuz la adresa libertății de exprimare vine dinspre un domeniu care nu are nici o legătură directă evidentă?!

Ce treaba are turismul cu libertatea de exprimare, nu?! Ce dacă impunem limite, nu este vorba de exprimare, pentru că, nu-i așa?!, suntem în domeniul turismului! Pe această idee se bazează sistemul în a impune o nouă modalitate de acțiune care maschează scheletul dezvoltării unor fantoșe ce se tot plimbă prin societatea noastră de când am eliberat-o întru libera exprimare.

Într-adevăr, există multe agenții de turism „țepare”! Așa cum există multe structuri cu scopuri clar ilicite în orice domeniu! Dar a veni și a formula în numele turiștilor trași în piept o botniță pe dreptul exprimării, ne duce într-o zonă nu sensibilă, ci riscantă.

Ministrul turismului anunță închiderea, nu a agențiile de turism cu risc fiscal, ci a site-urilor acestora! Și nici măcar nu e vorba în mod distinct de firmele cu acțiuni evazioniste clare (vorba aceea, că s-ar izbi de ușa Legii „prevenției”, aia care te lasă să o comiți dacă te îndrepți într-un timp rezonabil), ci de cele care nu sunt… licențiate. Evident, de Ministerul Turismului. Dar ce are ușa prăvăliei cu prăvălia din capul prefecturii?!

Și anunță și organul represiv-executiv: ANPC! Instituție care, au decis guvernanții, are dreptul de a închide site-urile acestor agenții. Or, de unde și până unde această umflare în atribuții care, nu doar că nu există, dar nici nu ar trebui vreodată inventate? Pentru că este o invitație la crearea unui adevărat departament interministerial al cenzurii.

Să închidem site-urile acolo unde nu ne convine! Sigur, motivațiile vor fi doar de fațadă. În cazul agențiilor de turism, folosite ca fundamentare a unui abuz al statului, pentru că nu s-au licențiat. În cazurile în perspectivă, ălea care viermuiesc prin mințile guvernanților de 27 de ani, decenii în care nu am fost capabili să ne consolidăm drepturile și libera exprimare, lăsând-o pradă inspirației legislative a unor neica nimeni, va fi voba poate de închiderea site-urilor ca furnizori de informații. În pași, dacă este nevoie. Ce turismul nu este, în cele din urmă, bazat pe informații? Și nu se pot extrapola aceste informații, „fake”-uri de turism!, și spre alte domenii? Spre alți furnizori de servicii? Inclusiv media! Ai prins fițuica online cu știrea falsă, arde-i virtualul!

Nu vă mai jucați cu reperele fundamentale ale democrației! Nu mai inventați, într-un mecanism deja grețos de îngreunat de limitări, penalizări, acțiuni coercitive, noi și noi instrumente! Pentru că, într-o zi, vi se vor întoarce împotrivă! Ziua în care guvernanții și politicienii vor ajunge să le fie lor suspendate tribunele pentru „fake”-urile… politice, azvârlite țării pe post de declarații, inițiative legislative ori acțiuni guvernamentale.

Și nu este vorba doar de ce treabă are Asociația pentru protecția consumatorilor cu site-urile! Într-o țară în care milițieni locali „cartieriști” dau amenzi pentru opiniile de pe rețelele virtuale, da, virtuale, agenți de tinichea!, adică în general fără circumscripții teritoriale definite către cutare sau cutare agent proxenet, pardon agent de proximitate, nu ar mai mira pe nimeni un ANPC care să (ne) scoată net-ul din priză. Pur și simplu, nimeni nu are voie să se atingă de libera exprimare, inclusiv în sensul definit în și pe site-uri.

 

Autor Cezar A. Mihalache 12 Aprilie 2017, 06:38 Editorial
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii