Sloganul lumii contemporane românești ar fi fost Lăsați tâlharii să vină la mine!

De Virgil Andronescu 06 Martie 2019, 08:28 Editorial

Purgatoriul este locul unde Judecata de Apoi este dreaptă şi făcută cu măsuri întregi, aceleaşi pentru toţi, unde Dumnezeu are posibilitatea de a ne răsplăti pe toţi după faptele ce le-am comis pe pământ.

Pe bună dreptate vă veți întreba care este legătura dintre aceste fraze de șapou , nu mă înjurați deocamdată, veți afla în cele de mai jos... Ce m-a apucat? Păi m-a apucat...ceea ce se întâmplă de cel puțin doi ani încoace și faptul că am intrat într-o perioadă de 24 de luni aflate sub imperiul cruntelor războaie electorale ce se ivesc de pe acum la orizont. Astea toate m-au apucat! Poporul român așteaptă de vreo 2000 de ani venirea unui Mesia- special pentru el, care să-l scoată din prăpastia în care se afundă de secole la rând. Și chiar de-ar fiașa, dacă El ar veni, nimeni nu L-ar recunoaște ori L-ar nega până la crucificare. Românul ar elibera tâlharii nației numai pentru a-și demonstra lor înșiși și altora că, încă, Dumnezeu nu le-a trimis Salvatorul meritat. S-ar descurca ei să-i plagieze pildele și le-ar folosi drept slogane în războaiele pro și contra... Tot ceea ce am face este să-L furăm și să-L înjurăm într-o limbă a unei morale corupte. Aproape oricare formațiune politică născută în România post-decembristă îşi propune să facă, pentru popor, numai despre lucrurile bune şi frumoase. Toate partidele se laudă cu oameni noi, buni şi frumoşi care, cum intră în politică, afirmă sus și tare că trăiesc pentru a lăsa ceva pozitiv şi durabil în urma lor, întru binele cetăţii moderne. Până aici toate bune şi frumoase!

Numai că realitatea infirmă dorinţele, anulează farmecul unei noi viziuni înfiripate iniţial în mintea şi sufletul politicianului de rând sau liderului. De aici porneşte păcatul, primordialul păcat, în sens religios sau laic, de la deturnarea idealurilor pure la tropăitul cu bocancii plini de sânge pe cadavrele victimelor, scopul scuzând mijloacele. Liderii, şi nu numai aceștia, lasă deoparte onoarea și revin instantaneu la blana lupului, şi își folosesc talentul într-un război politic ce nu se mai termină şi pentru o cauză esențial diferită de cea inițială. Fiecare nouă apariție pe firmamentul politicii românești se face cu mare pompă și se începe un nou drum cu aruncarea vechii moșteniri- într-un nesfârșit joc de ping-pong, de la noii la vechii și-ntr-un final grețos în spinarea cetățenului de pe stradă spunându-i-se la modul cel mai cinic povești despre statul paralel, despre cât de nemernici au fost ceilalți și despre cum vor face și vor drege și cum din acest paralelism (anacronic) nu se mai poate ieşi! fără de aceștia.

Un fals paralelism de state paralele ( într-o minuțioasă sincronizare ), o invenţie pentru manipularea maselor, un surogat pentru cei care simt patriotic, un ecartament de tip sovietic pe care e aşezat onestul contribuabil. Totul pentru putere, bani, voturi, nimic pentru cei ce așteaptă spălarea rahatului adunat timp de trizeci de ani de democrație! Trei decenii de sânge, umilințe şi lacrimi...! Poate că există excepții, mici şi neînsemnate, printre haitele de parveniţi ai politicii. Poate... Dar la ora actuală asistăm la o cocină în care se scaldă deopotrivă manipulatori, profitori, analfabeţi, şarlatani; unii dintre acești politicieni sunt proveniți dintr-o parte a jurnalisticii- considerată cândva de marcă, dar şi tineri realizatorii tv s-au metamorfozat în fiinţe necrofage, amăgindu-ne cu promisiuni care, doar aparent, au legătură cu ceea ce-și dorește țara. Și, ca să-și mascheze cât mai bine ipocrizia, folosesc titulaturi pompoase sperând că în goana lor nebună după cât mai multă putere să poată călca mai finuț cadavrele răstignite pe crucea tranziției. Și pentru că a început lupta electorală sticla e deja infectată, online-ul devenind și el mult prea neîncăpător pentru masacrele la comandă. Pe toate tv-urile de știri numai circ politic, nimeni nu mai difuzează altfel de conţinuturi, se scormoneşte numai după forme scabroase. Nu evorba numai de lipsa unei minime unei minime morale civile, de morala creștină nici nu poate fi vorba, ci de lipsa bunului simţ şi a unei decredibilizări fofilată, nu prea subtil, iluzia că mai cred încă în aceşti politicienii de duzină doar votanții lor.

E clar că pornirile ticăloase vin din răutatea intrinsecă unora și din prostia altora! De ar fi să trag o concluzie răutăcioasă aş spune că unii dintre politicienii de azi sunt mâna dreaptă a estului. Cât despre parte din breasla jurnaliștilor, credibilă cândva, mulți dintre ei depind de bunătatea stăpânilor politici. Dracul e foarte negru! Atunci când tu, ca jurnalist, scrii un articol anti politicieni corupți şi editorul respectivei gazete ori patronul îţi modifică textul, ori atunci când concediază de la postul tv pentru că ți-ai făcut conștiincios profesia, atunci nimic nu mai e de câștigat pentru că totul e pierdut. Deturnarea sensului presei, ca și deturnarea justiției, se înscrie într-un model patentat în urmă cu vreo 60 de ani, model reluat la scară mult mai diabolică și cu bună-ştiinţă. Este sau nu este o.k.? Toate acestea aduc o gravă atingere integrităţii şi demnităţii omului de rând! De mai mult de doi ani toată politica românească a devenit o caricatură de prost gust, totul a ajuns a fi o crasă impertinenţă, o lipsă clară de profesionalism, o analfabetizare guvernamentală, absurditatea grotescului a atins cote inimaginabile. Drumul către Iad e pavat cu Ordonanțe de Urgență date de Guvern; calea către fundul prăpastiei e pavată cu distrugerea justiției, cu mătrășirea economiei și decimarea populației acestei țări. Drumul propus iniţial de către Liderul Maxim al coaliției guvernamentale e numai o dâră de sânge urât mirositor în care băltesc cadavre cu coloanele vertebrale strivite. Românii aleg, din ce în ce mai mult, calea străinătății cu tot cu idealuri şi dorințe, cu principii sănătoase, căutând un trai decent, câştiguri decente. Sunt  trusturi de presă care au îmbrăţişat de la bun început o anumită idologie politică sau un anumit statut pe lângă un partid politic, duplicitatea fiind- în acest caz, la locul ei și în astfel de ecuaţii acestea sunt într-o continuă ofensivă asupra româniei.

Devierea e aproape instantanee după mirosul grotesc al banilor aducători de averi și putere. Un întreg lanţ al săbăticiunilor pornite în haite feroce pentru propriile interese! Tragedia rămâne a fi plătită de populație cu strângerea curelei și mai mult, populație ce se împuținează, devine tot mai slăbită și mai descurajată. În timp ce conducătorii tot  mai mult se încrâncenează în distrugere și jaf, dramele oamenilor se adâncesc. Aici e marea tragedie, în rest e libertate pentru a mai respira dincolo de perdelee și pe la colțuri de stradă! Întregul ansamblu de norme de conduită şi obligaţii pe care trebuie să le respecte unn politician se prăbuşesc sub ochii noştrii și ai Europei şi puțini au mai rămas dintre ce care mai au curajul de a spune ce-l doare, conștientizând circul și lipsa unui trai decent la orizont. Violurile, crimele, divorţurile, înmormântările şi nunţile crailor din politică fac deschiderea multor ziare şi televiziuni, iar ochii unei părți a populației stau pironiți pe sticla ce nu mai spune nimic bun despre viața lor. Scopul scuză mijloacele! şi e cât se poate de adevărat... Sintagma de mai sus are valoare de postulat din timp ce se fac compromisuri ce anulează principii și responsabilități, acest statu-quo este dorit și acceptat şi se execută orbeşte.

Exemplele de mai sus sunt unele simple, dar care au făcut ca o parte din acest popor să fie captivă- parcă pentru vecie, așa-zișilor social-democrați, reducându-i întregul orizont la nelegiuita mită ante-pre, post și inter-electorală. Bunele intenţii au rămas doar bune intenţii lipsite de vreo valoare concretă sau, cât-de-cât, estetică. Speranţa mea e că într-o bună zi România și românii vor reveni la valorile morale ancestrale! Poate că atunci...vom putea spune că cele mai multe dintre binefacerile democrației vor duce direct și concret la nevoile stringente şi urgente ale cetățenului de bună-credință, dornic de prosperitate atunci și nu în posteritatea sa. Poate...

Se spune că adevărul ne face liberi!, atât pe cei sinceri cât și pe mincinoși. În zilele noastre, zicerea nu-i valabilă deloc!

Presupunând că Barabas ar fi fost crucificat, sloganul lumii contemporane românești ar fi fost Lăsați tâlharii să vină la mine! și de vreo două mii de ani încoace nația asta nu s-ar mai fi aflat în starea de impostură crasă.

 

 

Autor Virgil Andronescu 06 Martie 2019, 08:28 Editorial
Scrie un comentariu

Comentarii

  1. Corbu Getuța 06 Martie 2019, 12:08

    Nu prea m-am umplicat în politică, scârbită fiind de tot ce se întâmplă, la ora actuală. Tu ai dreptate în tot ceea ce afirmi în acest articol, dar sunt puțini ca tine, mulți sunt comozi, și cum oare, să stârpim această situație, când ei sunt atât de mulți și atât de corupți!

  2. Andronescu 06 Martie 2019, 18:12

    Prin atitudine, trecand peste greata, implicandu-ne si practic- ca fii ai fiecarei urbe a intregii cetati, asa cum si eu o fac din 1990 incoace. Am mers la vot mereu- exceptand referendumul pentru asa-zisa familie traditionala, am fost asistent pe langa sectiile de votare, am fost in comisiile de votare ca observator, am votat cu propria-mi constiinta, dar inainte de toate astea m-am informat temeinic din toate sursele posibile! Am participat la proteste de strada aici in Braila dar si pe 10 august 2018 cand am suportat gaze si tuburi de arma cu gaze in abdomen. Asta este scaparea. Nu astept vreun Mesia asa cum cei mai multi asteapta. Nu va veni nimeni... Noi insine- uniti,suntem cei care se pot salva de la un dezastru economic si de la o foarte posibila dictatura!

Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii