Avioanele multirol chinezeşti si blocada americanilor
De Ivan Cristian Gabriel
China este încă în imposibilitatea de a concura cu SUA, Rusia și Franța care produc avioane din generaţia 4+. Coreea de Sud deţine din 2008 circa 60 de avioane F-15K Slam Eagle, Singapore a început să recepţioneze F-15SG Strike Eagle, în timp ce Australia a început din 2009 să opereze avioane F/A-18E/F. Concepţia chinezilor, prin care urmăresc să spargă blocada americană, primul pas fiind constituirea a patru zone de supraveghere aeriană şi maritimă. Motiv pentru care chinezii şi-au propus să umple cu prioritate aceste zone cu avioane de generaţia a 4++, chiar înainte ca generația a 5-a de avioane stealth să intre în serviciul de luptă al forţelor aeriene ale Chinei.
Rusia şi-a dat acceptul să livreze Chinei 24 de avioane de luptă multirol de generaţia a 4++, de tip Su-35.
China a construit până în 2012 circa 300 de aparate J-10A, de la sfârşitul anului 2013 intrând în producţia de serie o variantă îmbunătăţită: J-10B. Acesta este specializat în lupta aeriană, datorită avionicii noi, în special a radarului de tip AESA. J-10B foloseşte materialele radar-absorbante la înveliş şi o soluţiei în realizarea prizei de admisie, similară celei de pe avionul american F-35. Prin reducerea suprafeţei de reflexie radar, cele 200 de J-10B pot concura cu F-16 Block 60, JAS 39 Gripen şi Dassault Rafale. J-10C ultima variantă multirol a lui J-10 va intra masiv în înzestrare abia în perioada 2015-2016 şi are sarcina să lupte de la egal la egal cu aparatele F/A-18E/F Super Hornet de pe portavioanele americane şi Su-35, surclasând aeronavele europene Eurofighter Typhoon și Dassault Rafale. J-10C este de aşteptat să opereze şi pe două viitoare portavioane clasice chinezeşti.
Chinezii au pornit aproape de la zero în construcţiile aeronautice, fiind total absenţi în primele şase decenii ale acesteia. Au început prin a copia cu stângăcie tehnologii de la cine le-a permis, au făcut greşeli inerente, au învăţat din ele şi saltul lor calitativ poate fi remarcat de la an la an.
Românii sub Ceauşescu s-au dovedit inventivi, construind o bază tehnologică puternică şi o şcoală aeronautică prestigioasă. Tot ei, după 1989, în loc să le dezvolte şi perfecţioneze, au renunţat la producerea elicopterului de cercetare şi asalt IAR-317 Airfox şi a avionului supersonic IAR-95 Spey, distrugându-şi în întregime bază tehnologică.
Primul avion din generaţia a 5-a construit de chinezi s-a numit J-20 şi a efectuat zborul de debut pe 11 ianuarie 2011. Avionul J-20 este de două ori mai mare decât F-35 al americanilor. În paralel cu testarea în zbor a două prototipuri J-20, pe 31 octombrie 2012 chinezii au efectuat primul zbor de încercare al unui nou aparat mai mic de generaţia a 5-a, numit J-31, care este similar lui F-35.
După ce oficialii chinezii au spus ca aceste două tipuri de avioane ar fi destinate exclusiv pieţei externe, au revenit recunoscând că aceste prime avioane de generaţia a 5-a chinezeşti nu vor fi produse în serie, ele constituind bancuri de testare în procesul de cercetare-dezvoltare a adevăratelor avioane stealth ce urmează să intre în producţia de serie: J-23 şi J-25. J-23 va fi un avion derivat din J-31şi similar ca performante cu F-22 Raptor, fiind prevăzut să fie propulsat de motoarele ruseşti Saturn 117 S de pe Su-35, pe care China speră să i se permită să le construiască în licenţă.
J-25 va fi cel mai performant avion stealth din lume, fiind capabil să surclaseze aparatul F-22 Raptor. El este destinat să echipeze cu prioritate viitoarea flotă de portavioane chinezeşti cu propulsie nucleară.
Portavionul chinezesc Liaoning, fost Variag de 53.000 t, refăcut şi intrat recent în serviciu, va fi folosit ca navă-şcoală pentru instruirea aviatorilor dar şi a echipajelor viitoarelor portavioane. O copie modificată a lui Liaoning se află în fază avansată de construcţie la şantierele navale din Dalian, acesta spre deosebire de Liaoning fiind prevăzut cu catapulte pentru decolarea avioanelor.
La şantierele navale din Jiangnan s-a început în 2014 construcţia celui de-al treilea portavion chinezesc care va avea un deplasament de 70.000 t, dispunând tot de turbine cu aburi ca sistem de propulsie. Peste trei ani, când cele trei portavioane clasice vor fi operabile, China va fi capabilă să realizeze şi reactoarele nucleare pentru o noua clasă de portavioane, similară cu Gerald R. Ford a americanilor. Acestea costă 11 miliarde USD bucata, urmând a fi dotate cu catapulte electromagnetice şi avioane de generaţia a 5-a.
Autor Ivan Cristian Gabriel
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu