Despre impozitul forfetar

De Cristian Banu 08 Ianuarie 2013, 13:45 Economie
Impozitul forfetar este văzut ca una din marile erori ale guvernului Boc, care a afectat enorm economia românească, silind multe firme să-şi suspende activitatea sau să se închidă. Nu am văzut până acum însă o evaluare a impactului real asupra economiei – dincolo de propaganda interesată şi de văicăreala specifică.

Ceea ce merită menţionat însă este faptul că în România exista deja o formă de impozit forfetar foarte apreciată, aplicabilă companiilor cu o cifră de afaceri sub 100.000 de euro (adică 81% din totalul firmelor) şi minim un angajat (adică undeva în jur de 50%), şi anume statutul de microîntreprindere, taxat de-a lungul timpului cu cote de 2-3%.

În aceste condiţii, de ce a fost blamat atât de tare impozitul lui Boc? Explicaţia stă în cele aproape 200.000 de firme româneşti cu cifră de afaceri 0 (zero). Aceste firme s-au trezit că trebuie să plătească “impozit pe nimic”. La fel şi firmele cu pierderi. Restul firmelor nu au fost afectate foarte tare, fiindcă oricum plăteau ceva. În 2009 şi-au suspendat temporar activitatea 127.000, în 2010  66.420 de firme, 21.221 în 2011. În 2008, erau doar 10.000.

În datele de la ONRC apar unele neconcordanţe între cifrele anunţate la începutul anului prin raportare la anul anterior şi cele de la începutul anului următor, dar, per ansamblu, ne putem face o idee asupra dinamicii. Numărul mare de radieri din 2010 se datorează includerii unui număr de 127.293 radieri pentru neexercitarea dreptului de opţiune în una din formele prevăzute de OUG 44/2008 (sancţionată cu radierea din registrul comerţului).

Nu trebuie uitat şi că 2009 a fost primul an de criză, astfel că impactul “impozitului pe nimic” a fost, psihologic vorbind, mult mai mare, regăsindu-se în numărul mare de firme care şi-au suspendat activitatea. Uşoara creştere a numărului de suspendări din 2012 poate fi şi un semnal al unui al doilea val al crizei, dar şi un rezultat al optimismului din 2011, când s-au înfiinţat cu aproximativ 10.000 de firme mai mult ca de obicei.

Ca experienţă personală, forfetarul lui Boc nu m-a afectat deloc, plătind o sumă similară (datorită codului CAEN oricum eu nu puteam beneficia de statutul de microîntreprindere). E posibil ca unii să fi plătit ceva mai mult. Privind cifrele ONRC, impactul real nu pare foarte mare, faptul că un număr mare de firme fără activitate şi-au suspendat-o şi oficial neinfluenţând prea mult economia. Taxarea firmelor nu a fost, mai ales după introducerea “cotei unice” o problemă pentru companii. Ceea ce doboară este taxarea muncii, statul făcând, practic, 50-50 cu angajatul. Cred că firmele au fost mult mai afectate de scăderea cererii decât de impozitul lui Boc. Ceea ce a deranjat este aplicarea sa tuturor firmelor. În mod normal, ar fi trebuit să fi fost exceptate firmele cu cifră de afaceri 0.

Ceea ce îngrijorează mai mult decât impozitul lui Boc şi, eventual, al lui Ponta, este slăbiciunea mediului de afaceri românesc. 80% din firme cu o cifră de afaceri sub 100.000 de euro indică o mare vulnerabilitate în faţa oricărui şoc. 100.000 de euro pot susţine (în funcţie de domeniul de activitate) maxim 4 angajaţi. În unele domenii, caracterizate printr-o cifră de afaceri mare dar marjă mică (de exemplu, un magazin) poate să nu ajungă nici măcar de un salariat. Spre comapraţie, în Marea Britanie, întreprinderile mici şi mijlocii au în jur de 60% din forţa de muncă şi participă cu 50% la cifra totală de afaceri. 74% din companiile britanice nu au nici un angajat. Nu am găsit informaţii cu privire la număr de companii cu cifră de afaceri 0.

Nu are rost să discutăm acum de rentabilitatea firmelor româneşti care au un profit de numai 1,2 miliarde de euro, ştim cu toţii că există nenumărate posibilităţi de “optimizări fiscale”. Un tablou complet face Ziarul Financiar cu datele pe 2011.

Ceea ce surprinde este numărul foarte mare de firme cu cifră de afaceri 0. 178.000 de firme practic inactive este foarte mult şi nu există o explicaţie logică (în afara faptului că este foarte uşor să-ţi faci un SRL). Evaziunea fiscală nu este o explicaţie suficientă, deşi în mod sigur acoperă o parte însemnată din aceste firme ale căror facturi legăsiţi pe toate drumurile.

Poate aduce un impozit forfetar bani mai mulţi la buget? Experienţa lui Boc a arătat că mai degrabă nu. Nu am găsit vreo comparaţie între sumele aduse de forfetar în comparaţie cu impozitele vechi. El poate fi util în anumite zone, dar efectele mă îndoiesc că ar fi realmente semnificative. Din punctul meu de vedere, cred că mult mai util pentru creşterea gradului de fiscalizare ar fi eliminarea oricăror taxe pentru companiile cu o cifră de afaceri de sub 30.000 euro/angajat/an. Sunt suficiente taxele pe salarii şi TVA. De asemenea, se poate introduce un sistem de bonusare, de exemplu – persoanele care investesc în repararea locuinţei o anumită sumă să beneficieze de o deducere parţială sau chiar integrală a impozitului.

 

Autor Cristian Banu 08 Ianuarie 2013, 13:45 Economie
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate