Tot cu ciobanii şi pescarii ne ducem la război!

De Victor Nafiru 17 Decembrie 2014, 10:51 Din vest

Tragedia prăbuşirii elicopterului SMURD în apele lacului Siutghiol ne îndurerează sărbătorile Crăciunului. Din nefericire, am intrat în 2014 cu accidentul aviatic din Apuseni, soldat cu moartea a două persoane, şi îl încheiem cu cel de luni seara, în care au murit patru oameni. Între cele două nenorociri, o alta şi mai mare, cu opt militari morţi, după ce elicopterul în care aflau s-a prăbuşit într-o zonă deluroasă din judeţul Sibiu.

La fiecare caz s-a vorbit de piloţi de elită, cu mii de ore de zbor la activ. Victimele au fost înmormântate cu onoruri militare, s-au tras salve de armă, au fost avansate post-mortem şi gata. După astfel de întâmplări, nu mai are rost să căutăm vinovaţii. Nu pentru că n-ar fi important de ştiut asta, dar parcă prea mult se tărăgănează cu aflarea adevărului.

A trecut un an de la tragedia din Apuseni, şi încă nu s-au terminat audierile. Până la urmă, tot mortul va fi găsit vinovat. E mai simplu aşa într-o societate în care nimic nu vrea să meargă ca la alţii.

Nu despre vinovaţi şi nevinovaţi vreau să vorbesc. Şi nici despre cei care au hotărât să aleagă zborul deasupra lacului, când ar fi putut să opteze pentru un alt culoar ori despre nefericiţii ăia care veniseră fuga-fuga să-i salveze, uitând, de emoţie, cheia de la motorul bărci încuiată într-un sertar din baraca în care îşi duceau veacul. Nici măcar despre şefii ISU sau prefecţii schimbaţi pentru incompetenţă, pentru că dacă ar fi să ne luam după această judecată hazardată, înainte de a finaliza o anchetă, ar trebui să-i schimbăm pe toţi şefii ISU şi prefecţii din ţara asta.

Mă gândesc la faptul că, în caz de cutremur, nimeni dintre cei pe care îi credem specialişti în situaţii de dezastre, în salvări de vieţi nu va fi în stare să coordoneze momentele de criză ce fac diferenţa între viaţă şi moarte.

Ceea ce s-a întâmplat în Apuseni, la Sibiu şi la Mamaia confirmă că suntem total nepregătiţi pentru astfel de evenimente. Cu toată tehnica performantă pe care o deţin anumite instituţii ale statului, cu toţi banii băgaţi în elicoptere şi în avioane, tot ciobanii şi pescarii au reuşit să localizeze epavele şi să ajungă primii la răniţi.

Este incredibil ca, la mare sau la malul celui mai mare lac din România, să nu existe o barcă de salvare. Iar dacă ea există, să nu poată porni în larg, pentru că iarna i se interzice să facă aşa ceva. Dar şi mai incredibil mi se pare faptul că la Constanţa funcţionează o instituţie specializată în salvări de vieţi omeneşti în situaţii de acest gen dar care, atenţie, nu a fost anunţată de producerea tragediei, pentru că protocolul nu prevede acest lucru.

Mai gândiţi-vă la o situaţie pe care nu ne-o dorim nici unul dintre noi, dar care se poate întâmpla. Cea a unui conflict militar. Păi, în cazul unui atac clasic, nicidecum sofisticat, noi nu am fi în stare să ridicăm nici un avion de la sol. În două-trei ore România s-ar preda înainte de a apuca să-şi scoată din cazărmi puţinii militari pe care îi mai are. Nu pentru că ne-a dispărut elanul moştenit de la Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân ori Ştefan cel Mare, ci pentru că va lipsi omul de la care să vină comanda. Capul limpede, aşa cum s-a întâmplat în cazul elicopterului prăbuşit luni seara.

Degeaba armata are în dotare 100 de generali, dacă duşmanul ne va lua prin surprindere, noaptea pe ploaie, vânt sau ninsoare ori cheia de la rastelul cu arme stă în seiful militarului aflat în permisie.

 

Autor Victor Nafiru 17 Decembrie 2014, 10:51 Din vest
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii