Schimbarea

De Matei Mircioane 17 Ianuarie 2012, 16:18 Din vest
Tavalugul protestelor se extinde în România, în ziua de luni, 16 ianuarie, desfasurându-se manifestatii antiprezidentiale si antiguvernamentale în principalele orase din 35 de judete. Este limpede ca protestatarii îsi exprima nemultumirea din cauza saraciei si a lipsei de speranta, acuzând Puterea ca este vinovata de starea precara a natiunii, însa este uimitor ca aceste proteste au fost declansate dupa doi ani de la luarea masurilor de austeritate.

Mai mult, protestele au izbucnit la începutul unui an în care românii nu mai erau amenintati cu alte taieri de salarii, de accentuarea masurilor de austeritate, ci li se promitea o usoara îmbunatatire a vietii ca urmare a unei cresteri economice prognozate.

Problema este ca dincolo de nemultumirea fata de putere, populatia are nevoie, pentru a se manifesta, de un personaj cu care sa se identifice. Nu o ideea abstracta, nu un slogan, nu o vorba goala sau vreun articol de lege. Este nevoie de un om, cu nume si prenume, cu identitate, chip si voce, care sa merite sa fie sustinut, aparat, pus în fata multimii ca un simbol al opozitiei fata de Putere. Interesant este ca nu întotdeauna acel personaj chiar doreste sa se manifeste ca un lider, ca un opozant al sistemului. În istoria românilor au existat lideri în jurul carora oamenii s-au adunat pentru a se manifesta împotriva Puterii. Amintesc, doar ca exemple, pe Tudor Vladimirescu, pe Nicolae Balcescu, pe Eftimie Murgu. Însa pastorul Laszlo Tokes si medicul Raed Arafat habar nu aveau ca pot fi preluati ca simboluri ale nemultumirilor populare. Mai mult, si unul si celalalt au cerut populatiei sa nu manifeste pentru ei, sa mearga la casele lor. Dar populatia stie ce vrea mai bine decât liderii lor.

Astazi este evident ca miscarile de protest din tara nu mai au caracterul unor manifestari pro-Arafat. Oamenii îi vor jos de la putere pe presedintele Traian Basescu, pe primul-ministru Emil Boc, pe ministrii si pe sustinatorii lor politici. Oamenii si-au pierdut încrederea în Putere si nu mai au rabdare sa astepte alegerile de la sfârsitul anului 2012. Daca protestele se vor extinde, este clar ca recâstigarea linistii si a încrederii într-un viitor mai bun se pot obtine numai prin schimbare. Nu e nicio nenorocire în asta si nu e nevoie de un razboi intern ca sa se demonstreze aceasta nevoie. Aceasta este regula democratiei: poporul îsi alege liderii, pentru ca vox populi, vox dei.

Dar în toata aceasta tulburare se mai poate identifica un semnal: cu siguranta, poporul nu doreste ca eventualii noi lideri sa preia proastele obiceiuri ale celor vechi, asa cum s-a întâmplat în ultimii 20 de ani.

 

Autor Matei Mircioane 17 Ianuarie 2012, 16:18 Din vest
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii