Razesii lui Stefan si votantii lui Pinalti

De Victor Nafiru 23 August 2011, 21:26 Din vest
De douazeci si unu de ani, guvernantii n-au avut alta preocupare decât sa-i învete pe români sa stea cu mâna întinsa. Mereu le-a fost mai la îndemâna sa le dea salarii compensatorii, ajutoare sociale de tot felul, sa-i scoata pe militari la pensie la patruzeci si ceva de ani, decât sa creeze locuri de munca, sa atraga fonduri europene ori sa convinga investitorii straini sa vina în România.

Întinsul mâinii a devenit un sport national. L-au inventat politicienii, iar amarastenii l-au adoptat pe loc. Când vine vorba de campania electorala, oamenilor le dispare instinctul ratiunii si sunt în stare sa se vânda pe orice. Chiar si pe o punga colorata cu însemnele unui partid, pe un pix sau o bricheta cu un leu si jumatate. Logica lor depaseste orice întelegere: „Astia macar ne dau ceva, pe când voi nu faceti nici atât“.

Alegerile partiale în cele doua colegii din Maramures si Neamt confirma acest lucru. De parca n-au mai vazut în viata lor zahar, ulei si... sare, taranii moldoveanului Pinalti ar fi fost în stare sa se vânda PDL-ului, chiar daca persoana care candida din partea acestui acestui partid le-ar fi oferit scobitori ori cuie de sicrie. Unii au reusit sa ajunga de doua ori la cadourile politicianului care si-a facut campanie însotit chiar de prefectul judetului si s-au bucurat mai ceva ca un copil dus la iarmaroc în zi de sarbatoare.

Când s-au vazut cu amarâta aia de plasa în mâna, multi au crezut ca l-au apucat pe Dumnezeu de picior. În acele momente, au uitat ca guvernarea portocalie i-a adus la sapa de lemn, ca Boc si ai lui le taie din alocatiile copiilor, din somajul care si asa e mic, le anuleaza certificatele de handicapat, nu le mareste pensiile, ca a desfiintat spitalele, ca nu exista medicamente pentru diabetici si persoanele afectate de cancer, ca nu au cu ce sa-si plateasca facturile la bloc si impozitele pe pamânt.

Tot ce conta era reflexul lui Pavlov. Ochii le sticleau, adrenalina crestea si salivau la vederea oricarui bun primit de-a moaca, oricât de neînsemnat ar fi fost el. Am ajuns sa ne vindem ca o curva de pe centura, primului venit, pe care, dupa aceea, îl doare la banana de toti cei care au tânjit dupa un kil de ulei, o punga de zahar, una de faina si un pumn de sare. Oricât m-ar contrazice cineva, nu cred ca doar saracia este de vina. Saracie a fost si în perioada interbelica, dupa razboi sau pe vremea lui Stefan cel Mare si Cuza, însa niciodata nu am auzit ca razesii sa ajunga într-un asemenea hal de dezumanizare.

Dupa episodul de ieri cu alegerile din Neamt, nu ma îndoiesc ca tot asa se va întâmpla si în vara lui 2012. Asta înseamna ca românii au înteles importanta masurilor anticriza luate de Boc si sunt gata sa faca alte si alte sacrificii. Pâna le va ajunge burta lipita de sale, se vor mai gasi gauri la curea...

 

Autor Victor Nafiru 23 August 2011, 21:26 Din vest
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate