Cum e să fii politician de Facebook?

Un prieten și-a pierdut cățelul. L-a căutat disperat o zi și o noapte, și-a scrântit piciorul prin coclauri, a împânzit orașul cu afișe, și-a mobilizat toți prietenii și cunoscuții, dar degeaba. Cineva i-a sugerat să posteze și pe Facebook. Întâmplător sau nu, cățelul a fost găsit două ore mai târziu. Zilele trecute, vecinul meu mi-a povestit că a primit un mesaj de ziua lui de la un amic despre care nu mai știa nimic de vreo 30 de ani. Respectivul fugise din țară și s-a stabilit în Suedia. Dacă cei doi își pierduseră orice speranță de a da unul de celălalt, Facebook a reușit această performanță.

Facebook face minuni. El a devenit cel mai eficient și economicos mod de cunoaștere și de relaționare. Informația apare în timp real, membrii săi se mobilizează rapid și în număr mare ori de câte ori situația o cere. Pe scurt, Facebook a devenit o forță în sfera comunicării. În ciuda sintagmei răutăcioase potrivit cărora „Cine nu este pe Facebook, nu există“, fără el este greu de imaginat lumea din ziua de astăzi. În tramvai sau pur și simplu mergând pe stradă, la restaurant sau pe bancă în parc, în lift ori la birou, în stația de autobuz sau la rând la achitat taxe și impozite, stând pe budă ori la cumpărături, toți sunt cu ochii pe Facebook. E un mod de viață, pe care nu-l putem ignora.

De șmecherie s-au prins și politicienii. Până și acei politicieni care fugeau de calculator ca dracu de tămâie, care țin computerul pe birou, convinși că așa pot primi mai repede ...fax-urile. Sau care nu știu nici măcar pe ce buton să apese ca să-l pornească. Dar asta nu i-a împiedecat să-și facă cont pe Facebook că, vorba aia, nu cere de mâncare și nici nu-i schimbi pamperșii când se umple de viruși. Iar acest lucru îl fac, mai ales, în preajma alegerilor. Cum este acum, când suntem asaltați cu cereri de prietenie de la tot felul de politicieni, sau pretinși politicieni, simandicoși, despre care nu ai fi crezut vreodată că ar fi în stare să-și omoare timpul pe Facebook. Știu din start ce vor, de la mine, de la tine, de la noi toți. Abia așteaptă să le dai „prietenia“, că de restul se ocupă „cățeii“ și pupincuriștii, prin postări și comentarii nesimțite despre activitatea celui ce vrea să ajungă deputat sau senator. Toți sunt deștepți, frumoși, nedormiți, de grija amărâților, mișcați de câte un necaz ce se abate asupra noastră, revoltați și intrigați de acțiunile adversarilor politici. Vicleni, farisei și farsori, oameni pentru care binele colectiv nu există.

Fac asta, până în 11 decembrie. După alegeri, vă asigur că nu veți mai auzi de ei. Vor uita parola de la cont, ori, pur și simplu, nu vor mai posta nimic până la viitoarele alegeri, din 2020. Și nu pentru că nu ar fi tentați să o facă, ci pentru că tot ce au de spus, o fac acum, în campania ce stă să înceapă.