Omul şi porcul, în zicerile românilor

De Victor Nafiru 03 Decembrie 2011, 16:23 Din vest
Decembrie este luna porcilor. Mă rog, a acelora cu patru picioare, care, prin tradiţie, urmează să fie scarificaţi, prin asomare, după un an şi-un pic de viaţă. În bucătăria noastră, carnea de porc se situează pe primul loc în preferinţele consumatorilor, deşi, de la o anumită vârstă, nu mai este atât de recomandabilă pentru cardiaci ori pentru cei cu colesterolul ridicat.

Paradoxal, chiar dacă îşi bagă râtul în toate rahaturile dintr-o gospodărie, porcul rămâne pe mai departe un animal îndrăgit de gurmanzi ori de pofticioşii de şoric, jumeri şi caltaboşi. E o chestie de educaţie şi provine din tradiţia şi mentalitatea poporului român. Interesant e că tot mai mulţi străini par să fie atraşi de mâncărurile noastre tradiţionale, grase şi unsuroase, pe care le văd cu mult mai sănătoase decât cele pe care le găsim în supermarketuri. Operatorii de turism organizează excursii în această lună, existând cereri mari din partea occidentalilor care vor să asiste la ritualul tăierii porcului de Ignat, începând de la sacrificare, continuând cu tranşarea şi prepararea acestuia şi terminând cu mult-aşteptata pomană a porcului.

Cu toate că este nelipsit din bucătăria noastră, în folclorul românesc porcul nu se bucură de aceeaşi apreciere. Mai ales atunci când tendinţa este ca lui să i se atribuie lucruri pe care nu le face niciodată. De exemplu, despre bărbatul care ajunge acasă de la cârciumă pe patru cărări, nevasta va exclama: „Iar te-ai îmbătat ca porcul“, sau despre unul cu mult tupeu se va spune că „are şoricul gros“, ceea ce tradus înseamnă că e nesimţit şi lipsit ce educaţie, chiar dacă are sau nu dreptate.

Pe de altă parte, comportamentul omului este asemuit mai mereu cu cel al porcului, cu toate că acesta este un animal blajin, care rareori îşi părăseşte cocina, de unde şi expresia, cu trimitere la un om neajutorat: „Când o zbura porcul“. Că nu va ajunge niciodată să zboare este de la sine înţeles, dar asta nu-l împiedică, conform zicalei, să se viseze cu aripi: „Omul este pe jumătate porc. Şi pe jumătate sfânt. Cu cât îşi doreşte să fie mai sfânt, cu atât devine mai porc“.

Şi, în final, o zicală veche, dar perfect valabilă pentru parveniţii zilelor noastre: „Beţia puterii te face cocoş, după aceea te transformă în maimuţă, apoi în leu, iar la urmă ajungi porc!“.

 

Autor Victor Nafiru 03 Decembrie 2011, 16:23 Din vest
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate