„Nu pot să mă dezic, mi-a dat şansa să fiu ministru”

De Victor Nafiru 03 Octombrie 2018, 16:40 Din vest

Despre Mihai Fifor se spune că este unul dintre cei mai performanţi miniştri. Dacă nu chiar cel mai bun între membrii Cabinetului Dăncilă. Nu contest acest lucru, poate şi pentru faptul că nu m-a interesat în mod deosebit activitatea sa de la Apărare. La altceva vreau să mă refer când m-am decis să scriu despre acest politician. Şi anume, la o recentă declaraţie făcută în urmă cu câteva zile: „Nu pot să mă dezic (de Dragnea, n.r.), mi-a dat şansa să fiu ministru”. La cei mai mulţi, şansa asta vine de la Dumnezeu, în cazul lui Fifor vine de la Liviu Dragnea.

O mărturisire patetică, cutremurătoare prin mesajul său de loialitate.Foarte bine a făcut Dragnea, dacă tot este responsabil cu datul în partid. Că, vorba aia,  n-a dat de la el din sertar. Dacă nu i-o dădea (funcţia) senatorului de Arad, născut la Severin, ar fi dat-o altuia. Dacă i-o dădea unuia din Teleorman, coleg cu Dragnea, tot s-ar fi găsit unul să comenteze, cum că umple guvernul cu apropiaţii săi de la Videle, Plosca şi Poroschia. Chestia cu datul, schimbatul şi pupatul mâinii nu e invenţia liderului PSD. Copil ascultător (de voie, de nevoie), Dragnea a trăit-o pe pielea lui, sub domniile lui Băsescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană şi Victor Ponta. Astăzi a ajuns el în postura înaintaşilor, în timp ce Mihai Fifor simte nevoia umilitoare să-i jure credinţă lui Dragnea în public, să fie sigur că îl va convinge pe Dragnea legat de loialitatea sa: „Nu pot să mă dezic, mi-a dat şansa să fiu ministru”.

Aşadar, să înţelegem că dorinţa arzătoare a domnului senator de Arad nu s-ar fi împlinit dacă nu ar fi fost Liviu Dragnea la butoanele guvernului? Sincer, aveam alte aşteptări de la un astfel de personaj. Mărturisirea lui, care poate fi chiar sinceră, e demnă mai de grabă de oamenii simpli pe care politicienii i-au tot cumpărat cu plasa plină cu mâncare ori doar cu găleţi goale şi cizme de cauciuc. Acolo nu ai pretenţii. Sunt amărăşteni cu şcoală puţină sau deloc. E drept, Mihai Fifor nu intră în această categorie. El nu poate fi cumpărat cu plasa cu ulei, zahăr şi făină. Dar cu o funcţie de ministru, se poate?  E altceva, nu?

Viaţa a fost generoasă cu el. L-a ajutat să ajungă politician, parlamentar, iar acum, ministru. Pentru 13 zile a fost chiar prim-ministru. După CV, pare un tip capabil, licenţiat în filosofie, cu master în literatura română şi doctorat în antropologie socială. Un talmeş-balmeş de specialităţi, datorită căruia s-a văzut pe cai mari. Dar nu este suficient, dovadă şi această mărturisire prin care, cum se spune în popor, a dat cu mucii în fasole. Dacă ar fi tăcut, filozof rămânea, dar aşa...

 

Autor Victor Nafiru 03 Octombrie 2018, 16:40 Din vest
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii