Marfă proaspătă la Parchet

Pe vremuri, dacă vă mai amintiți, alergam ca bezmeticii după fiecare mașină frigorifică care oprea în spatele alimentării la care eram arondați, să-l întrebăm pe șofer ce  a adus.  În funcție de bunătățile din mașină, șoferul îți răspundea codificat, pentru a nu isca panică printre cei ce stăteau la coadă cu noaptea în cap: „marfă“ dacă era vorba de tacâmuri de pui și copite de porci, ori: „marfă de calitate“, dacă aveai norocul să fi prins ziua în care se băgau ouă, unt brânză dulce „Făgăraș“ și salam cu soia. Alteori, mașina venea goală, să încarce navetele de plastic.

Îmi amintesc de acele timpuri de fiecare dată cînd au loc descinderi cu mascații, iar la Parchet încep să sosească dubele cu geamuri fumurii. În funcție de acțiunea procurorilor, ele aduc „marfă“, „marfă proaspătă“ sau „marfă de calitate“. Pe înțelesul tuturor: bișnițari, proxeneți, găinari, criminali, oameni de afaceri, primari și politicieni. Marfă frumos ambalată, uneori la vedere, alteori, acoperită cu mâinile ori cu o haină, să nu i se vadă identitatea. De multe ori dubele sosesc goale, spre dezamăgirea ziariștilor care nu au altă treabă decît să pândească ore în șir venirea mașini cu marfă.

După câteva ore de stat la beci, oricât ar fi de proaspătă și de calitate, marfa respectivă dă primele semne de slăbiciune, după care devine perisabilă. Nu-i priește locul de depozitare, iar lumina palidă a becului îi grăbește ofilirea. Are nevoie de mai mult confort și de mai multă atenție din partea manipulatorilor. Chiar dacă pare imunizată, în ideea de a rezista cât mai mult pe piață, odată ajunsă la răcoare, îi apar semnele bolilor specifice oricărui produs de acest gen și cere să fie tratată în afara beciului și, implicit, în afara sistemului.

În tot acest timp, la Parchet continuă să sosească dube după dube, încărcate cu marfă proaspătă care, la rândul ei, va deveni perisabilă, oricât de calitate ar fi,  în momentul în care va intra în contact cu aerul îmbâcsit al beciului.