Lapte şi miere, roşii şi castraveţi stricaţi

În general, oamenii în vârstă nu sunt încântaţi de zilele toride din vară. Nu pentru că nu le-ar plăcea soarele, ci datorită problemelor de sănătate. Până şi medicii le recomandă cardiacilor să evite plimbările fără rost, în momentele nepotrivite de peste 35 de grade Celsius la umbră. Bătrânii ştiu asta, şi de aceea îşi fac cumpărăturile dimineaţa, pe răcoare, ori se plimbă doar seara, când zăpuşeala nu mai este atât de mare.

Totuşi, sunt şi bătrâni care ignoră sfaturile medicilor şi îşi petrec timpul în pieţe. Aproape zi de zi. Nu ca să cumpere legume şi fructe, să vândă ţigări la negru ori să schimbe valută, ci din cauza sărăciei, o boală la fel de cumplită ca multe altele considerate incurabile.

Producţia mare de legume relizată anul acesta i-a determinat pe vânzători să coboare preţul la minim pentru a-şi vinde marfa. Nu de puţine ori, însă, aceasta se strică şi este aruncată în coşul de gunoi. Acolo ajung şi produse nu în totalitate deteriorate, dar care nu mau nici o şansă să fie vândute. În acest moment, intră în scenă persoanele despre care vorbeam. Cu precădere bătrâni, dar şi oameni mai tineri, provenind dintr-o anumită categorie socială.

Unii chiar pândesc clipa în care comerciantul se pregăteşte să arunce roşiile, castraveţii, dovleceii sau ardeii ce nu mai căutare pe tarabe şi îşi umplu sacoşele cu tot felul de legume şi fructe. Le spală, pe cele mai stricate le folosesc imediat, pe celelalte le păstrează în frigider, în cazul în care respectivul are aşa ceva în casă.

Într-o zi am fost martorul unei scene asemănătoare, o femeie trecută de prima tinereţe venise să-şi vândă la piaţă produsele din grădină. Se vedea pe faţa ei că nu-i mergea treaba, însă acest lucru nu a oprit-o să fie milostivă cu o altă femeie despre care am auzit că îşi cară până şi apa de la robinetul din piaţă, doar ca să nu încarce factura de la bloc. I-a dat doi dovlecei, care oricum nu costau mai mult de doi lei amândoi, câteva roşii şi doi-trei castraveţi. Sincer, gestul femeii venite de la ţară m-a impresionat.

Din păcate pentru societatea noastră, astfel de scene sunt tot mai numeroase. Sărăcia şi neputinţa îi împing pe semenii noştri la astfel de gesturi. Când foamea le dă ghes, bieţii oameni uită de ruşine şi ajung să se umilească, indiferent de fanfaronii politruci care sunt la putere, iar din patru în patru ani le promit lapte şi miere. Ce-i drept, nu şi roşii ori castraveţi aruncaţi la tomberon.