Demnitatea unui ungur

De Victor Nafiru 08 August 2011, 21:05 Din vest
Demisia lui Cseke Attila de la conducerea ministerului Sănătăţii a trezit reacţii diverse. Unii nu l-au uitat pentru închiderea celor 67 de spitale ori pentru criza medicamentelor acordate prin programele naţionale de sănătate. Bolnavii de cancer şi diabeticii ştiu cel mai bine cum e să mori cu zile într-un spital în care trebuie să aduci de acasă totul, în afară de patul de fier şi lenjeria primită de la ajutoare. Sau, cum să foloseşti aceeaşi ploscă împreună cu alţi cinci bolnavi.

Gestul său a fost apreciat de mulţi dintre noi. Nu neaparat gândindu-ne la lovitura pe care acesta, ca membru al UDMR, ar fi putut să o dea guvernării Boc. Pur şi simplu, demisia lui Cseke este, înainte de toate, un act de onoare şi de normalitate în acelaşi timp. Pus să conducă unul dintre cele mai grele ministere, a refuzat să interpreteze rolul de maimuţoi într-un Cabinet cu un prim-ministru marionetă. A acceptat să facă reformă, cu consecinţe sociale dintre cele mai nepopulare, să fie înjurat şi hulit, în primul rând de către români, dar nu a admis ca ministrul Finanţelor să nu-l consulte în privinţa rectificării bugetare. Spre deosebire de toţi ceilalţi colegi ai săi, ungurul Cseke Attila a dovedit că are demnitate şi nu se lasă condus de proverbul atât de drag nouă: „Capul plecat, sabia nu-l taie“.

Sincer, nu-mi amintesc de un gest asemănător în ultimii 21 de ani. Fie că au fost demişi, şi doar atunci când incompetenţa lor dăduse ca laptele în foc, fie că ajunseseră să fie anchetaţi de DNA. Altfel, toţi au ţinut cu dinţii de scaune, aplecând capul şi îndurând umilinţa politicienilor cu rang înalt. De dragul acestor funcţii înalte în stat, au acceptat slugărnicia, dar şi povara dispreţului celor mulţi. Pe unii, electoratul nu i-a ştiut, după nume, nici măcar în timp ce guvernau, iar de alţii, puţini sunt cei ce-şi mai amintesc astăzi.Au fost miniştri de duzină, de umplutură, cum se spune în popor, în urma cărora nu s-a văzut nimic bun.

Tocmai din acest motiv, gestul lui Cseke Attila trebuie privit ca atare. Va ieşi din Palatul Victoria demn şi cu conştiinţa împăcată, în timp ce afirmaţiile ministrului Ialomiţeanu cum că rectificarea bugetară din Sănătate a fost hotărâtă de FMI ar trebui să ne dea de gândit.


 

Autor Victor Nafiru 08 August 2011, 21:05 Din vest
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii